ICCJ. Decizia nr. 2961/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2961/2013

Dosar nr. 2783/87/2012

Şedinţa de la 7 martie 2013

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - S.C.M.A.S.C.A.F., sub numărul 2783/87/2012, reclamanţii M.E.C., A.A., S.C., în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, au formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor U.S.H. Bucureşti şi M.E.C.T.S., prin care au solicitat: obligarea pârâtei U.S.H. la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei; obligarea M.E.C.T.S. prin Ministru să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru partea reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii sub sancţiunea plăţii de 2.000 lei penalităţi, pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei; obligarea pârâţilor potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).

La data de 12 iunie 2012, pârâtul M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei obiectului cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea acţiunii.

La data de 20 iunie 2012, pârâta U.S.H. a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie prin care a solicitat instanţei să constate că şi-a îndeplinit obligaţiile legale faţă de reclamanţi, în sensul că, după finalizarea completa a studiilor şi susţinerea examenului de licenţa, la cererea acestora, le-a eliberat Adeverinţele de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa de sub nr. 1405 din 21 mai 2009 si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284 din 28 septembrie 2007.

A arătat pârâta că M.E.C.T.S. este cea care, în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele şi tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diplomele şi suplimentele la diploma solicitate de către reclamanţi, motiv pentru care a formulat şi cerere de chemare în garanţie a acestei autorităţi solicitând obligarea acesteia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licenţă şi Suplimentul la diplomă pentru reclamanţi sub sancţiunea prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 2000 lei/ zi de întârziere începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 607 din 26 iunie 2012, Tribunalul Teleorman - S.C.M.A.S.C.A.F. a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În motivare, Tribunalul a reţinut că a fost investit cu soluţionarea litigiului născut ca urmare a refuzului nejustificat al pârâţilor U.S.H. şi M.E.C.T.S. de a elibera reclamanţilor diplomele de licenţă, suplimentul de diplomă, respectiv de aprobare a tipizării formularelor de diplomă licenţă.

A apreciat instanţa că U.S.H. a fost acreditată să presteze serviciul public de învăţământ universitar şi ca atare poate fi considerată o autoritate publică în înţelesul legii contenciosului administrativ.

De asemenea şi M.E.C.T.S. este o autoritate publică centrală iar în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 septembrie 2012, sub Dosar nr. 2783/87/2012.

La termenul din data de 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi prin sentinţa nr. 5723 din 11 octombrie 2012 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Teleorman.

A reţinut în considerentele acestei hotărâri că, în cauza de faţă, părţile reclamante au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca finalitate obligarea U.S.H. la emiterea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă. Universitatea menţionată este instituţie de învăţământ superior asimilată autorităţilor publice, potrivit art. 2 lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, în acord cu care, sunt asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Faptul că U.S.H. a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002 ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, nu conferă acestei instituţii calitatea de autoritate asimilată autorităţilor publice centrale, calitate ce presupune exercitarea competenţelor la nivelul întregii ţări, astfel că din perspectiva dispoziţiilor art. 2 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, universitatea se circumscrie sferei instituţiilor asimilate autorităţilor publice locale.

Astfel, Curtea a constatat că prima instanţă învestită, respectiv Tribunalul Teleorman, a ignorat jurisprudenţa recentă constantă a instanţei supreme în acest sens, în soluţionarea conflictelor de competenţă, astfel cum rezultă din hotărârile pronunţate de Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ, la data de 11 ianuarie 2012 în Dosarul nr. 332/54/2011, la data de 17 februarie 2012 în Dosarul nr. 20110/63/2011 sau la data de 16 mai 2012 în Dosarul nr. 6664/258/2010, etc.

Totodată Curtea a apreciat că împrejurarea chemării în judecată şi a M.E.C.T.S. nu atrage competenţa acestei instanţe, cât timp pretenţiile formulate în contradictoriu cu această pârâtă vizează obligarea acestei autorităţi la îndeplinirea operaţiunilor administrative necesare emiterii actului de studii, aspect ce califică solicitarea formulată în contradictoriu cu Ministerul ca fiind accesorie pretenţiei deduse judecăţii în contradictoriu cu Universitatea.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă, în raport cu disp. art. 20 şi art. 22 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că instanţa competentă să soluţioneze litigiul dedus judecăţii este Tribunalul Teleorman, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În cauza de faţă părţile reclamante au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca finalitate obligarea U.S.H. la emiterea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă şi obligarea M.E.C.T.S. prin Ministru să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă.

Pârâta U.S.H. poate fi încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiţie orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Or, în speţa de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată U.S.H. din Bucureşti, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.

În altă ordine de idei, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.

Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ. Această reglementare prevedea că, la nivel naţional, autonomia universitară se manifesta prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei care, printre altele, avea competenţa de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului şi de a-l suspenda din funcţie.

Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.

În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În cauza de faţă, U.S.H. nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.

În mod evident, U.S.H. din Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.

În alţi termeni, U.S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale.

Totodată, Înalta Curte apreciază că împrejurarea chemării în judecată şi a M.E.C.T.S. nu atrage competenţa acestei instanţe, cât timp pretenţiile formulate în contradictoriu cu această pârâtă vizează obligarea acestei autorităţi la îndeplinirea operaţiunilor administrative necesare emiterii actului de studii, aspect ce califică solicitarea formulată în contradictoriu cu Ministerul ca fiind accesorie pretenţiei deduse judecăţii în contradictoriu cu Universitatea.

Faţă de cele anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii M.E.C., A.A., S.C. şi pârâţii U.S.H. Bucureşti, M.E.N. în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2961/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond