ICCJ. Decizia nr. 2955/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2955/2013
Dosar nr. 6736/2/2012
Şedinţa publică de la 7 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
Dina analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată sub nr. unic 6736/2/2012, la data de 28 august 2012, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.M.A. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Sectorului 3 şi M.A.I., ambii în calitate de „superior ierarhic”, pentru plata daunelor de 1.000.000 RON cauzate reclamantului, întrucât „MAI tolerează abuzuri administrative grave comise în mod sistematic în dauna reclamantului de subalternii lor”.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat contestaţie la suma „întreţinerii” pe luna Mai 2012, afişată pe „15 iunie 2012", astfel cum pretinde Preşedintele Asociaţiei de proprietari bloc C., str. Toma Caragiu, Asociaţie subordonată Primăriei, care refuză să-i primească reclamantului petiţiile chiar dacă le trimite prin poştă, iar Avocatul Poporului nu a putut rezolva amiabil situaţia în care Ap. 78 are afişată o sumă de 150 lei „supliment restanţă şi penalizări”, fără a se menţiona pentru ce este şi nici nu are pentru ce să fie acest supliment, reclamantul nefolosind nici măcar liftul sau telefonul.
Reclamantul a solicitat:
- „unirea excepţiilor cu fondul şi, totodată, comunicarea tuturor informaţiilor refuzate de Primărie şi la care are dreptul, cel puţin conform Legii nr. 544/2001”;
1. - să fie anulată suma suplimentară de 150 lei plus penalizări pe care Asociaţia vrea să o obţină de la ap. 78 fără niciun temei legal - o eventuală „Decizie de imputare”, acte doveditoare şi alte condiţii de formă şi de fond;
2, 3. - să nu i se mai perceapă sume pentru ascensor şi pentru interfon;
4. - Asociaţia să afişeze „Program de primire petiţii” şi o adresă de poştă electronică;
5. - Asociaţia să rezilieze de îndată contractul pentru antenele cancerigene GSM care a fost încheiat cu săvârşirea de infracţiuni grave şi pentru care locatarii oneşti nu primesc nimic, deşi legal era să primească minim câte 300 euro de fiecare apartament; o copie „conform cu originalul” a tabelului de întreţinere pe luna Octombrie 2011 şi, în special, a actului "nr. 66 din 30 noiembrie”, pe care reclamantul înţelege să-l invoce ca probă, dar care nu i-a fost comunicat în condiţiile legii si al cărui regim juridic se cere clarificat;
6. - să i se comunice o copie certificată a listei de întreţinere pe luna octombrie 2011 şi a actului nr. 66/30 noiembrie 2011;
7. - amendarea Asociaţiei pentru neregulile existente şi înlocuirea tuturor elementelor periculoase de la scara 3;
8 - Primăria sector 3 si MAI să-i plătească reclamantului, în solidar, daune de 1.000.000 RON, sumă care constituie prejudiciu direct si delictual pentru care reclamantul se constituie parte civilă, daune pe care le va plăti conducătorul unităţii - Primarul Negoiţă, care, apoi se poate îndrepta împotriva subalternilor săi, în baza art. 26, respectiv împotriva Asociaţiei bl. C., vinovate pentru prejudiciul de 1.000.000 RON, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea primei instanţe.
În şedinţa publică de la data de 3 octombrie 2012, Curtea a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi prin sentinţa nr. 5521 din 3 octombrie 2012, această instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că reclamantul deşi a formulat acţiunea doar în contradictoriu cu pârâţii Primăria sector 3 şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, nemulţumit de trecerea în lista de întreţinere pe luna mai a unor cheltuieli în cuantum de 150 lei plus penalizări şi, probabil a cotelor de cheltuieli cu ascensorul şi interfonul, a solicitat formal şi explicit anularea acestor cheltuieli, stabilirea unor obligaţii în sarcina Asociaţiei şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune pentru prejudiciul cauzat de Asociaţie.
Potrivit reglementării date de Codul de procedură civilă, competenţa materială a instanţei se stabileşte după obiectul cererii principale, de vreme ce „cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală” (art. 17).
Ori, în cauză Curtea a constatat că obiectul principal al cererii îl constituie contestarea sumelor pretinse prin lista de întreţinere şi obligaţiile de a face pretinse în sarcina Asociaţiei, reclamantul invocând, de altfel, în drept (în afară de diverse articole C. pen.) dispoziţiile Legii nr. 230/2007.
În ceea ce priveşte despăgubirile de 1.000.000 lei pretinse pârâţilor Primăria sector 3 şi M.A.I., această instanţă a apreciat că deşi reclamantul a invocat prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004 („introducerea în cauză a funcţionarului”), acestea nu pot constitui singure temei al acţiunii, ci numai subsecvent formulării unei acţiuni în anularea actului administrativ vătămător, ceea ce nu este cazul în speţă.
De altfel, formularea utilizată de reclamant conduce la concluzia unei cereri de angajare a răspunderii civile delictuale, şi nu a unei acţiuni propriu-zise în contencios administrativ.
Faţă de aceste împrejurări, Curtea constată că soluţionarea prezentei cauze este de competenţa instanţei de drept comun, respectiv a judecătoriei (care are plenitudine de competenţă în materie civilă, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.).
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare de la data de 29 octombrie 2010 „Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.
Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulţumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.
Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent”.
Prin sentinţa nr. 5521 din 3 octombrie 2012, atacată cu recurs în prezenta cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Aşa fiind şi având în vedere prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora o astfel de hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.M.A. împotriva Sentinţei nr. 5521 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 626/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 2945/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
