ICCJ. Decizia nr. 2966/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2966/2013
Dosar nr. 4846/1/2012
Şedinţa publică de la 7 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 446 din 17 mai 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de doamna S.D.M., judecător la Judecătoria Podu Turcului împotriva Hotărârii nr. 235 din 27 martie 2012 a Secţiei pentru judecători.
Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 19 aprilie 2012, doamna S.D.M., judecător la Judecătoria Podu Turcului, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 235 din 27 martie 2012 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins cererea de transfer la Judecătoria Galaţi sau Judecătoria Brăila.
În motivarea contestaţiei, doamna judecător S.D.M. a arătat că, la soluţionarea cererii de transfer, secţia nu a luat în considerare toate criteriile prevăzute în Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, spre exemplu, distanţa de la domiciliu la locul de muncă, domiciliul acesteia, condiţiile de navetă, situaţia familială, starea de sănătate şi vârsta unicului părinte. De asemenea, nu s-a luat în considerare situaţia posturilor vacante (câte 3 posturi) la Judecătoriile Galaţi şi Brăila.
Plenul a constatat faptul că, în urma analizării criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 235 din data de 27 martie 2012, a respins cererea doamnei S.D.M., judecător la Judecătoria Podu Turcului, de transfer la Judecătoria Galaţi sau la Judecătoria Brăila.
In motivarea acestei hotărâri, Secţia a reţinut situaţia posturilor de judecător la instanţele implicate, încărcătura pe judecător la aceste instanţe, precum şi faptul că, prin admiterea cererii de transfer formulate, Judecătoria Podu Turcului ar funcţiona doar cu doi judecători, cu consecinţa unei mai mari încărcături pe judecător, ceea ce ar depăşi astfel semnificativ media naţională.
Totodată, s-a reţinut că în această situaţie ar creşte semnificativ durata de soluţionare a cauzelor în situaţia unor incidente procedurale precum abţinerea, recuzarea ori incompatibilitatea generată de posibila casare cu trimitere.
La adoptarea acestei hotărâri, Secţia a mai avut în vedere dificultăţile de ocupare a posturilor vacante de Ia Judecătoria Podu Turcului, instanţa de la care se solicită transferul, apreciind că vacantarea unui post ar îngreuna activitatea acestei instanţe.
În acest context, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că motivele de ordin personal şi familial, precum şi domiciliul solicitantului, reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, potrivit prevederilor Regulamentului, privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare, însă aceste criterii nu constituie prin ele însele, motive determinante în admiterea transferului, fiind supuse cerinţei coroborării şi cu alte criterii cum ar fi situaţia existentă la instanţa de la care se solicită transferul, astfel încât admiterea cererii de transfer nu trebuie să aibă consecinţe asupra bunei funcţionări a acestei instanţe.
Susţinerea contestatoarei potrivit cu care prin transferul său nu este afectată activitatea instanţei la care funcţionează a fost înlăturată de către Plenul C.S.M., având în vedere schema redusă de judecători la Judecătoria Podu Turcului.
In legătură cu criticile privind crearea unei discriminări între judecători în materia transferului, Plenul a apreciat că nu se poate reţine existenţa caracterului discriminatoriu al hotărârii contestate, întrucât Secţia pentru judecători a analizat cererea de transfer a contestatoarei cu respectarea criteriilor regulamentare, având în vedere o justificare obiectivă la pronunţarea soluţiei.
2. Recursul formulat de S.D.M. împotriva Hotărârii nr. 446 din 17 mai 2012 a Plenului C.S.M., în temeiul prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată şi completată
Recurenta apreciază că motivarea hotărârii de respingere a cererii de transfer prin gradul de dificultate a ocupării posturilor de judecător în localitatea Podu Turcului, precum şi faptul că această zonă este neatractivă conduce la discriminarea sa, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, modificată şi completată, judecătorii au dreptul la transfer, or, în cazul său, această instituţie nu funcţionează în mod real.
Hotărârea Plenului C.S.M. are un caracter discriminatoriu, având în vedere că de la instanţe cu scheme mai mari de personal s-au admis cereri de transfer a altor magistraţi şi în cazul recurentei, împrejurarea că s-a optat la data intrării în magistratură pentru o instanţă cu schemă mică de personal, şansele obţinerii transferului sunt inexistente datorită localităţii unde funcţionează judecătorii şi a schemei mici de personal.
Recurenta invocă dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării şi art. 2 din O.G. nr. 137/2000 deoarece prevederile art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea magistraţilor nu prevăd criterii ce ţin de gradul de dificultate a ocupării posturilor vacante în cadrul unei instanţe.
3. Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că respingerea cererii s-a întemeiat pe situaţia posturilor de judecător la instanţele implicate, încărcătura pe judecător la acele instanţe, precum şi faptul că prin admiterea cererii de transfer, Judecătoria Podu Turcului ar funcţiona doar cu doi judecători, cu consecinţa unei mai mari încărcături de dosare pe judecător, ceea ce ar depăşi semnificativ media naţională.
S-a mai reţinut că situaţia ar determina creşterea duratei de soluţionare a cauzelor când se ivesc incidente procedurale precum abţinerea, recuzarea, incompatibilitatea.
S-au evidenţiat dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la Judecătoria Podu Turcului.
Criticile referitoare la pretinsa discriminare sunt nefondate, nu există un drept prevăzut de lege în favoarea recurentei, mai ales că, în momentul participării la concurs cunoştea posturile pentru care se concurează.
În final, intimatul consideră că motivele de ordin familial nu trebuie să aibă consecinţe asupra bunei funcţionări a instanţei de la care se solicită transferul.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este nefondat
Regulamentul privind transferul şi detaşarea magistraţilor prevede la art. 3 criteriile ce vor fi avute în vedere la analizarea cererilor formulate de magistraţi.
Toate criteriile legale au fost analizate şi în cazul cererii de transfer formulate de recurentă şi s-a concluzionat în sensul că admiterea cererii de transfer ar conduce la disfuncţionalităţi importante în activitatea Judecătoriei Podu Turcului.
În plus, analizând aceleaşi criterii legale, s-a reţinut şi că există o dificultate de ocupare a posturilor vacante de la Judecătoria Podu Turcului.
Această ultimă menţiune reprezintă constatarea existenţei unei realităţi obiective ce nu poate conduce la discriminarea recurentei faţă de alte persoane (magistraţi) care au formulat cereri de transfer şi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei instanţe mai mari.
Criteriul este avut în vedere la momentul soluţionării cererii, iar „dificultatea de ocupare a postului” poate să nu mai fie prezentă într-un alt moment.
Din acest motiv, recurenta nu a fost discriminată deoarece cererea sa a fost analizată în conformitate cu legea.
Că recurenta nu a fost discriminată rezultă şi din împrejurarea soluţionării favorabile a unei cereri de transfer formulată ulterior, când au fost analizate criteriile legale, concluzia fiind aceea că la momentul respectiv, nu mai exista niciun impediment pentru admiterea cererii.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.D.M. împotriva Hotărârii nr. 446 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2961/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 578/2013. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
