ICCJ. Decizia nr. 2967/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2967/2013
Dosar nr. 2767/2/2010
Şedinţa publică de la 7 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2767/2/2010, reclamanta P.D. (fostă T.) a chemat în judecată Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, solicitând să se constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare privind performanţele profesionale pentru anul 2009, precum şi a tuturor actelor, consecinţe ale calificativului acordat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că procedura internă este în curs de derulare conform H.G. nr. 611/2008, că acel calificativ care i-a fost acordat nu reprezintă performanţele şi activitatea sa profesională şi că, urmare a acestuia, a fost emis ordinul ministrului în perioada în care se afla în concediu medical.
1.2. La data de 25 octombrie 2010, reclamanta a formulat precizare şi completare la acţiune prin care a solicitat:
- admiterea contestaţiei în temeiul art. 93 din Legea nr. 188/1999, art. 40 şi art. 42 din O.U.G. nr. 92/2004;
- să se constate admisibilitatea contestaţiei formulate în temeiul art. 120 din H.G. nr. 611/2008;
- să se constate admisibilitatea Petiţiei nr. 01337 înregistrată la registratura ministerului privind contestaţia asupra evaluării ce trebuia să reprezinte performanţele sale profesionale pentru anul 2009, în temeiul Legii nr. 233/2002 şi O.G. nr. 27/2002;
- să se dispună repunerea în aplicare şi pentru reclamantă a Ordinului nr. 58/2010, ordin emis în baza Legii nr. 330/2009, prin care a fost reîncadrată în funcţia publică de execuţie de consilier, clasa 1, gradul profesional superior, treapta I de salarizare, gradaţia 5, la Serviciul monitorizare - Fond de coeziune şi FEDER;
- să se dispună punerea imediată a reclamantei în drepturile salariale legale ce i se cuvin, inclusiv a primei de vacanţă şi a sporurilor (cu indicele de inflaţie aferent), începând din data de 1 februarie 2010 şi până la data pronunţării instanţei;
- să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare a performanţelor profesionale, procedura de evaluare aplicată fiind contrară prevederilor legislaţiei în vigoare şi H.G. nr. 611/2008;
- să se constate nulitatea absolută a Ordinului M.T.I. nr. 99 din 12 februarie 2010, ce a fost emis în baza unor documente netemeinice şi nelegale, lovite de nulitate absolută şi prin care s-a dispus diminuarea retroactivă a drepturilor salariale, începând cu data de 1 februarie 2010, în timp ce era în concediu medical.
1.3. Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că sintagma "fostă P.D." utilizată în cererea de chemare în judecată nu constituie atribut de identificare a persoanei fizice, astfel cum este prevăzut în dreptul civil.
Totodată, a fost invocată inadmisibilitatea acţiunii, raportată la tardivitatea formulării contestaţiei, având în vedere că reclamanta nu a înţeles să exercite dreptul de a formula contestaţie împotriva raportului de evaluare în termen de 5 zile calendaristice de la data la care a luat cunoştinţă de conţinutul acestuia (14 ianuarie 2010), conform art. 120 din H.G. nr. 611/2008.
1.4. În şedinţa publică din data de 10 februarie 2011, reclamanta a depus la dosarul cauzei, la solicitarea instanţei, precizare la acţiune, în sensul că înţelege să conteste Ordinul nr. 99 din 12 februarie 2010 şi Raportul de evaluare a performanţelor profesionale pe anul 2009 şi solicită, pe cale de consecinţă, acordarea drepturilor legale ce i se cuvin pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie 2011 şi stabilirea noului salariu de încadrare ţinând cont că la data apariţiei Legii nr. 330/2009 a beneficiat de un salariu stabilit conform O.M.T.I. nr. 58/2010.
1.5. La data de 1 aprilie 2010, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, acţiunea formulată de reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin care a solicitat:
- repunerea imediată în aplicare a Ordinului nr. 58 din 29 ianuarie 2010 emis de ministrul transporturilor şi infrastructurii în baza Legii nr. 330/2009, ordin temeinic şi legal;
- repunerea imediată a reclamantei în drepturile salariale legale ce i se cuvin începând din data de 29 ianuarie 2010, indexate cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective a salariului stabilit în conformitate cu Ordinul nr. 58 din 29 ianuarie 2010;
- plata indemnizaţiei de concediu de odihnă şi a primei de vacanţă pe anul 2010, aferente salariului dispus şi stabilit prin Ordinul nr. 58 din 29 ianuarie 2010;
- constatarea nulităţii de drept a Raportului de evaluare a performanţelor profesionale pe anul 2009 şi anularea acestuia;
- constatarea nulităţii de drept a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010;
- menţinerea în dosarul profesional al reclamantei a Raportului de evaluare a performanţelor profesionale pentru anul 2008, având calificativul "foarte bine", calificativ atribuit de conducătorii ierarhici ai reclamantei şi susţinut de raportul de audit;
- refacerea raportului de evaluare a performanţelor profesionale pentru anul 2009 conform atribuţiilor reclamantei prevăzute în fişa postului;
- plata prejudiciului de imagine, moral şi material adus reclamantei;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
1.6. Prin Sentinţa civilă nr. 15425 din 29 iulie 2010, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus admiterea excepţiei de necompetenţă materială a instanţei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
1.7. La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 13622/299/2010.
1.8. Prin Încheierea de şedinţă pronunţată la data de 24 martie 2011, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 13622/299/2010 la Dosarul nr. 2767/2/2010, în temeiul art. 164 C. proc. civ.
1.9. Prin întâmpinarea formulată la data de 24 martie 2011, pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale pe anul 2009, raportat la dispoziţiile art. 120 din H.G. nr. 611/2008, ale Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 188/1999 (r2). Cu privire la cererea de anulare a O.M.T.I. nr. 99 din 12 februarie 2010, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, întrucât prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu au fost respectate de reclamantă. Pe fondul cauzei, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
1.10. Prin Încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2011, Curtea a dispus, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei, având în vedere neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor stabilite de instanţă, în sensul menţionării cu claritate a obiectului cauzei şi a pretenţiilor deduse judecăţii.
1.11. La data de 2 septembrie 2011, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, precizând obiectul acţiunii, în sensul că solicită:
- constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare a performanţelor profesionale pe anul 2009;
- constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 şi, implicit, a referatului aferent acestui ordin, precum şi a tuturor documentelor emise, urmare a acestui ordin;
- acordarea drepturilor salariale legale ce i se cuvin pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie 2011 şi plata imediată a acestora;
- stabilirea salariului de bază al reclamantei, în condiţiile legii, repunerea în situaţia anterioară, prin acordarea salariului de bază la nivelul salariului avut înainte de aplicarea sancţiunii, avându-se în vedere că, în condiţiile legii salarizării, până la data de 1 februarie 2010, data aplicării sancţiunii, a beneficiat de un salariu de bază de 4.486 RON şi un spor pentru condiţii vătămătoare în valoare de 359 RON.
Prin această ultimă precizare la acţiune, reclamanta a reiterat motivele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea celor două acţiuni conexate, răspunzând şi apărărilor formulate de autoritatea pârâtă pe parcursul judecăţii cauzei.
1.12. Prin Sentinţa civilă nr. 7033 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocate de pârât; a admis în parte acţiunile conexate, astfel cum au fost completate şi precizate, formulate de reclamanta P.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii; a anulat Raportul de evaluare a performanţelor profesionale pe anul 2009 şi Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 99 din 12 februarie 2010 şi a dispus repunerea reclamantei în situaţia anterioară emiterii Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, în sensul că a obligat pârâtul să-i stabilească reclamantei un salariu de bază în valoare de 4.486 RON şi un spor pentru condiţii vătămătoare în valoare de 359 RON şi pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie 2011, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a tuturor diferenţelor salariale de care a fost lipsită, urmare a aplicării Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie 2011, actualizate cu rata inflaţiei la momentul plăţii efective şi a stabilit termen de executare a obligaţiei de plată a diferenţelor salariale de 15 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, Curtea a respins în rest acţiunile conexate, astfel cum au fost completate şi precizate, ca neîntemeiate.
1.13. Examinând cu prioritate excepţiile invocate de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Curtea a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, prima instanţă a constatat că raportul de evaluare a performanţelor profesionale pe anul 2009 a fost contestat de reclamantă atât la data de 14 ianuarie 2010, când i s-a adus la cunoştinţă rezultatul evaluării realizate de evaluator A.D., şef serviciu, cât şi la data de 1 martie 2010, în termenul de 5 zile de la data comunicării raportului de evaluare contrasemnat de director C.C., comunicarea fiind realizată la data de 27 februarie 2010, conform Adresei nr. 20/1587 din 24 februarie 2010, emisă de Direcţia Generală Juridică şi Resurse Umane, astfel încât reclamanta şi-a exercitat dreptul de a contesta Raportul de evaluare a performanţelor profesionale pe anul 2009, cu respectarea termenului legal de 5 zile prevăzut de art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de anulare a O.M.T. nr. 99 din 12 februarie 2010, Curtea a apreciat că susţinerile pârâtului sunt neîntemeiate, având în vedere că împotriva ordinului contestat reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. 03167 din 19 februarie 2010, la care s-a emis Adresa de răspuns nr. 573/RB din 5 martie 2010, iar sesizarea instanţei de contencios administrativ a avut loc la data de 10 iunie 2010, în cadrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
1.14. Examinând, pe fond, acţiunile conexate, astfel cum au fost completate şi precizate, Curtea a apreciat că acestea sunt în parte întemeiate, reţinând, în esenţă, următoarele:
În privinţa nelegalităţii raportului de evaluare a performanţelor profesionale pe anul 2009, instanţa de fond a constatat că evaluatorul A.D., şef serviciu, s-a limitat la notarea obiectivelor individuale şi a criteriilor de performanţă şi la stabilirea calificativului final de evaluare a performanţelor profesionale individuale, fără a îndeplini cerinţele expres prevăzute de art. 115 lit. b), c) şi d) din H.G. nr. 611/ 2008, în ceea ce priveşte prima etapă a procedurii de evaluare, reprezentată de completarea raportului de evaluare de către evaluator.
Referitor la notarea obiectivelor individuale, Curtea a observat că susţinerile reclamantei sunt întemeiate, prin raportare atât la atribuţiile ce i-au fost stabilite prin fişa postului comunicată la data de 8 mai 2009, cât şi la obiectivele individuale ce i-au fost stabilite pentru anul 2009, deoarece evaluarea reclamantei s-a realizat pentru obiective legate de proiecte finanţate prin facilitatea ISPA, atât timp cât, potrivit fişei postului, îi reveneau atribuţii doar pentru proiectele la care a fost desemnată ofiţer de proiect, iar ofiţer de proiect a fost desemnată pentru proiecte finanţate FEDER şi nu prin facilitatea ISPA.
Referitor la etapa interviului, Curtea a apreciat ca fiind întemeiate susţinerile reclamantei privind nelegalitatea Raportului de evaluare, pentru neparcurgerea acestei etape a procedurii de evaluare, în raport cu dispoziţiile art. 116 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, întrucât Raportul de evaluare nu cuprinde consemnări ale evaluatorului ori aprecieri/observaţii ale acestuia în privinţa gradului de îndeplinire a obiectivelor în perioada evaluată, în raport cu indicatorii de performanţă, deşi calificativul acordat reclamantei, acela de "Satisfăcător", ar fi impus cu necesitate prezentarea motivelor care au stat la baza rezultatului evaluării.
Pe de altă parte, prima instanţă a observat că nici în condiţiile contestării exprese a calificativului acordat chiar în momentul aducerii acestuia la cunoştinţa reclamantei, nu s-au întocmit referatele necesare soluţionării contestaţiei de către evaluator şi contrasemnatar, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 120 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008.
Curtea a mai reţinut că petiţia înregistrată de reclamantă sub nr. 0137 din 21 ianuarie 2010 la Registratura Generală a autorităţii pârâte, adresată eronat Direcţiei Generale Juridice şi Resurse Umane, se impunea a fi direcţionată la autoritatea competentă în soluţionarea aspectelor sesizate, respectiv la ministrul transporturilor şi infrastructurii, întrucât din conţinutul acesteia rezultă cu claritate că se solicită a se da curs contestaţiei formulate în 14 ianuarie 2010 împotriva calificativului "Satisfăcător" acordat prin Raportul de evaluare.
În considerarea aspectelor evidenţiate, Curtea a constatat, dincolo de orice dubiu, existenţa unui refuz nejustificat în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, al autorităţii pârâte de a soluţiona contestaţia formulată de reclamantă împotriva calificativului "Satisfăcător", acordat prin Raportul de evaluare a performanţelor profesionale pe anul 2009, contestaţie formulată la data de 14 ianuarie 2010, în termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008.
Referitor la pretinsa nelegalitate a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 emis de Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii, Curtea a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin acest ordin, începând cu data de 1 februarie 2010, reclamantei i s-a stabilit un salariu de bază de 2.564 RON şi un spor pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 205 RON, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. c) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, ale Legii nr. 330/2009 şi ale O.U.G. nr. 1/2010.
În esenţă, în baza acestui ordin, reclamantei i-a fost retrasă majorarea salarială de 75% de care beneficia în baza Legii nr. 490/2004 şi H.G. nr. 595/2009 conform Avizului favorabil emis de Ministerul Finanţelor Publice sub nr. 92048 din 7 iulie 2009, iar la emiterea Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, au fost avute în vedere evaluarea performanţelor profesionale individuale pe anul 2009 ale reclamantei, precum şi faptul că nu a fost înregistrată nicio contestaţie conform prevederilor art. 120 din H.G. nr. 611/2008.
Aşadar, a reţinut judecătorul fondului, în condiţiile în care reclamanta a formulat în termen legal contestaţie împotriva Raportului de evaluare pe anul 2009, care în mod nejustificat nu a fost soluţionată de conducătorul autorităţii pârâte, fundamentul emiterii Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 este eronat, critica de nelegalitate formulată de reclamantă în acest sens fiind întemeiată.
Neexistând o evaluare a activităţii/performanţelor profesionale ale reclamantei pe anul 2009, realizată în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile pentru funcţiile publice, şi având în vedere că reclamanta a continuat să îndeplinească atribuţii specifice domeniului gestionării asistenţei financiare nerambursabile comunitare, neintervenind nicio modificare în această privinţă de la momentul emiterii Avizului favorabil al Ministerului Finanţelor Publice nr. 92048 din 7 iulie 2009, Curtea a constatat că aceasta era îndreptăţită la menţinerea majorării salariale de 75% şi pe anul 2010, până la următoarea evaluare a activităţii profesionale realizată conform legii, potrivit art. 4 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 595/2009.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate constând în emiterea Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 cu încălcarea principiului neretroactivităţii actului administrativ, Curtea a reţinut că este întemeiat, întrucât ordinul s-a emis la data de 12 februarie 2010, însă efectele sale s-au produs de la data de 1 februarie 2010 şi nu pentru viitor, începând cu data emiterii acestuia.
Asupra pretinsei nelegalităţi a Referatului aferent Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 şi a tuturor documentelor emise, urmare a acestui ordin, prima instanţă a reţinut că susţinerile reclamantei sub acest aspect sunt neîntemeiate, având în vedere că nu s-a făcut dovada, cu probatoriile administrate în cauză, că emiterea Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 ar fi avut la bază şi un referat prin care s-ar fi propus retragerea majorării salariale de 75%.
Cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului să-i stabilească un salariu de bază în valoare de 4.486 RON şi un spor pentru condiţii vătămătoare în valoare de 359 RON potrivit Ordinului nr. 58/2010 şi pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie 2011 a fost apreciată de către instanţa de fond ca fiind întemeiată, având în vedere principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii Raportului de evaluare a performanţelor profesionale pe anul 2009 şi a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, acte administrative a căror nelegalitate a fost constatată în cauză.
De asemenea, Curtea a reţinut că este întemeiată şi solicitarea reclamantei în sensul obligării pârâtului la plata tuturor diferenţelor salariale de care a fost lipsită, urmare a aplicării Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, actualizate cu rata inflaţiei la momentul plăţii efective, ca o consecinţă a anulării actelor administrative contestate şi în aplicarea prevederilor art. 18 alin. (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta fiind îndreptăţită exclusiv la diferenţele salariale de care a fost lipsită urmare a aplicării Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 şi nu la acordarea eventualelor diferenţe rezultate din aplicarea Legii nr. 118/2010, act normativ prin care s-a dispus diminuarea drepturilor salariale cu 25% pentru perioada iulie - decembrie 2010.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de plată imediată a diferenţelor de drepturi salariale, Curtea a avut în vedere termenul de executare de 15 zile prevăzut de art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/ 2004.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele critici:
- instanţa de fond a respins în mod nelegal excepţia de nelegalitate a cererii de anulare a raportului de evaluare, reţinând în mod greşit că depunerea contestaţiei nu a fost tardivă;
- instanţa de fond a calificat în mod greşit menţiunile consemnate de reclamantă în raportul de evaluare la data de 14 ianuarie 2010, când i-a fost adus la cunoştinţă ca fiind o veritabilă contestaţie, încălcând dispoziţiile art. 120 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008;
- în mod greşit a respins instanţa de fond excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea în anulare a Ordinului nr. 99/2010 formulată prin cererea precizatoare de acţiune din data de 25 octombrie 2010 care apare formulată tardiv în raport cu data Adresei nr. 573/RB din 5 martie 2010, când i s-a răspuns la plângerea prealabilă;
- instanţa de fond a argumentat fără temei legal că raportul de evaluare este nelegal pentru că autoritatea a refuzat să soluţioneze în termenul legal plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva acestui act administrativ;
- instanţa de fond a anulat raportul de evaluare şi Ordinul nr. 99/2010, dispunând repunerea reclamantei în situaţia anterioară, procedând la realizarea unei evaluări proprii, superioară calificativului acordat de comisia competentă.
În concluzie, autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul reţinerii tardivităţii contestaţiei formulate împotriva raportului de evaluare şi a prescripţiei cererii de anulare a Ordinului nr. 99/2010, cu consecinţa respingerii acestor cereri, precum şi a cererilor accesorii formulate în cauză.
2.2. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi solicitând respingerea recursului ca nefondat.
2.3. Ministerul Transporturilor a depus concluzii scrise prin care a reluat susţinerile şi argumentele prezentate în motivarea cererii de recurs şi solicitând, în esenţă, admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.
2.4. Intimata-reclamantă a depus note scrise, în susţinerea întâmpinării formulate în cauză şi a concluziilor orale din şedinţa publică, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
3. Soluţia instanţei de recurs
3.1. Recursul este întemeiat, în limitele şi pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a reţinut şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, instanţa de fond, admiţând în parte acţiunile conexate formulate de reclamantă, a anulat Raportul de evaluare pentru anul 2009 şi, totodată, Ordinul nr. 99 din 12 februarie 2010.
3.2. Pentru a dispune anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantei pe anul 2009, instanţa de fond, în primul rând, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare invocată de autoritatea publică pârâtă, care a susţinut că reclamanta a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare cu nerespectarea termenului prevăzut la art. 120 din H.G. nr. 611/2008.
Într-adevăr, potrivit art. 120 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008 pentru organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, "funcţionarii publici nemulţumiţi de rezultatul evaluării pot să îl conteste la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice (...)".
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de fond şi-a însuşit susţinerea reclamantei care a pretins că a contestat raportul de evaluare în litigiu prin menţiunile pe care le-a consemnat în finalul acestui raport, la data de 14 ianuarie 2010, când a luat cunoştinţă de conţinutul acestuia şi de calificativul acordat de evaluator.
Analizând copia aflată la dosar, instanţa de recurs observă că într-adevăr, reclamanta a semnat raportul de evaluare făcând menţiunea "contest calificativul acordat deoarece nu mă reprezintă din punct de vedere profesional", menţiuni care, în opinia Înaltei Curţi, au valoarea unui comentariu făcut în cadrul rubricii "comentariile funcţionarului public evaluat", iar nu al contestaţiei la care se referă art. 120 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, care trebuie formulată şi adresată conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, ministrul, în cauza de faţă.
Într-adevăr, la data de 3 martie 3010, sub nr. RB/714 din 3 martie 2010, la cabinetul ministrului apare înregistrată cererea datată de reclamantă la 1 martie 2010, prin care contestă expres şi motivat calificativul ce i-a fost acordat prin Raportul de evaluare pentru anul 2009, după ce, în prealabil, la cererea sa înregistrată sub nr. 03344 din 22 februarie 2010 la data de 24 februarie 2010, i-a fost comunicată o copie a raportului de evaluare.
Însă, potrivit art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008, "contestaţia se formulează în termen de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoştinţă de către funcţionarul public evaluat a calificativului acordat (...)", iar nu de la comunicarea raportului de evaluare, cum a pretins reclamanta şi cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
Or, în cauză, rezultă în mod neechivoc faptul că reclamanta luase cunoştinţă de calificativul ce-i fusese acordat de evaluator la data de 14 ianuarie 2010, când a făcut comentariul menţionat, în legătură cu acel calificativ, semnând raportul cu obiecţiunile respective.
Deci, cu alte cuvinte, instanţa de fond era datoare ca, interpretând corect valoarea juridică a comentariilor şi cererii datate 1 martie 2010, să reţine că termenul de 5 zile prevăzut la art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 curge de la data de 14 ianuarie 2010, iar cererea are valoare juridică de contestaţie, în sensul reglementărilor acestei hotărâri a Guvernului, este cererea formulată şi datată de reclamantă - 1 martie 2010.
Or, din coroborarea prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008 rezultă că acţiunea adresată instanţei de contencios este admisibilă numai în situaţia când contestaţia împotriva raportului de evaluare a fost formulată cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 120 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 611/2008, ceea ce, în cauza de faţă nu s-a realizat.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia invocată de ministerul pârât cu privire la inadmisibilitatea cererii de anulare a Raportului de evaluare pentru anul 2009.
În consecinţă, instanţa, admiţând recursul şi rejudecând, va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge cererea privind anularea Raportului de evaluare pentru anul 2009, potrivit considerentelor prezentate mai sus.
3.3. Cu privire la cererea de anulare a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii formulării acestei cereri, reţinând în mod corect că în raport cu răspunsul primit cu Adresa nr. 573/RB din 5 martie 2010, la plângerea prealabilă formulată, acţiunea adresată instanţei de contencios la data de 10 iunie 2010 apare ca fiind făcută în cadrul termenului legal de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Soluţia de anulare a Ordinului nr. 99/2010 este, însă, nelegală şi netemeinică.
Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Ordinul nr. 99/2010 a fost emis de ministru în baza calificativului acordat reclamantei prin Raportul de evaluare pentru anul 2009, fiind anulat de judecătorul fondului ca o consecinţă a anulării raportului de evaluare, ceea ce făcea ca ordinul să rămână fără temei de fapt şi de drept.
Or, având în vedere că cererea de anulare a raportului de evaluare este respinsă pentru considerentele arătate mai sus, rezultă că temeiul legal şi faptic al Ordinului nr. 99/2010 rămâne pe deplin valabil, astfel că cererea de anulare este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare.
Având în vedere soluţiile date cererilor principale care au vizat anularea Raportului de evaluare pentru anul 2009 şi a Ordinului nr. 99/2010 instanţa de recurs va respinge celelalte cereri accesorii privind repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii ordinului, acordarea drepturilor salariale pretinse şi fixarea unui termen de executare.
Totodată, vor fi menţinute dispoziţiile din sentinţa recurată, potrivit cărora instanţa de fond respinsese celelalte capete de cerere ale acţiunilor conexe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii împotriva Sentinţei civile nr. 7033 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite excepţia inadmisibilităţii şi respinge capătul de cerere privind anularea raportului de evaluare.
Respinge excepţia tardivităţii cererii de anulare a Ordinului nr. 99/2010.
Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind anularea Ordinul nr. 99/2010, repunerea în situaţia anterioară emiterii acestui ordin, acordarea drepturilor salariale aferente şi stabilirea unui termen de executare.
Menţine soluţia în ceea ce priveşte respingerea celorlalte capete de cerere ale acţiunilor conexe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 284/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 290/2013. Contencios → |
|---|
