ICCJ. Decizia nr. 2972/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2972/2013
Dosar nr. 6039/182/2009*
Şedinţa publică de la 7 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Baia Mare, reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, a solicitat anularea Hotărârii nr. 40 din 12 mai 2009, pronunţată de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Baia Mare, iar prin Sentinţa civilă nr. 10058 din data de 26 noiembrie 2009, Judecătoria Baia Mare a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată de pârât şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a plângerii, în temeiul dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 43 din O.G. nr. 121/1998 raportat la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi 10 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, prin Sentinţa nr. 341 din 29 septembrie 2010, a admis acţiunea formulată de către reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, şi, în consecinţă, a anulat Hotărârea nr. 40 din 12 mai 2009.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a constatat următoarele:
Prin Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 490519 din data de 27 februarie 2007, a fost aprobată "emiterea, în scris, a deciziei de imputare, în temeiul art. 25 alin. (1) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, de către contabilul şef al I.G.P.F. în sarcina col.(r) C.M., în valoare de 2.013,75 RON".
Decizia de imputare în discuţie a fost menţinută prin Hotărârea nr. 765904 din data de 18 septembrie 2007, emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.
Prin Hotărârea nr. 85 din data de 19 decembrie 2007 Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a admis plângerea formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 765904 din 18 septembrie 2007, a desfiinţat actul administrativ-jurisdicţional menţionat, a anulat decizia de imputare şi a dispus efectuarea unor noi cercetări administrative de către o comisie din cadrul Corpului de Control al Ministrului Administraţiei şi Internelor (în prezent Direcţia Generală Control şi audit Intern).
Ulterior, prin Hotărârea nr. 87 din data de 31 decembrie 2007, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a admis cererea de repunere în termen formulată de directorul general al Corpului de control, chestor de poliţie C.M., în vederea efectuării cercetării administrative în cauza privind paguba reţinută în sarcina domnului C.M.
Prin Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 125.859 din data de 24 februarie 2008, s-a propus "emiterea deciziei de imputare, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998, pentru suma de 2.401,77 RON, în sarcina col.(r) C.M. reprezentând contravaloarea unor curse efectuate nelegal, cu autovehiculul L. cu nr. de înmatriculare B-XX-XXX şi N.T. cu nr. de înmatriculare VS-YY-YYY, în zilele de 30 august; 1 septembrie; 30 septembrie; 1 octombrie; 3 octombrie; 4 octombrie; 5 octombrie şi 25 octombrie 2006, când figura internat în spital sau în concediu medical şi fără aprobarea inspectorului-şef dată pe foile de parcurs, pentru cursele executate în afara planului de transport".
A fost emisă o nouă Decizie de imputare sub nr. 125859 din 27 februarie 2008, de către Corpul de control al ministrului internelor şi reformei administrative (în prezent Direcţia Generală Control şi Audit Intern).
Prin Hotărârea nr. 185124 din data de 4 februarie 2009, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Corpului de control al ministrului internelor şi reformei administrative a respins ca neîntemeiată calea de atac promovată de către persoana în discuţie.
În cauză, plângerea formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 185124 a fost respinsă prin Hotărârea nr. 40 din data de 12 mai 2009, pronunţată de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, hotărâre a cărei anulare se solicită prin prezenta acţiune.
Pentru a ajunge la concluzia anulării Hotărârii nr. 40 din 12 mai 2009, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu s-a dat eficienţă principiului "neagravării situaţiei în propria cale de atac, principiu care se aplică şi etapei administrative, prealabilă etapei judiciare, aceasta pentru că în cursul procedurii administrative prevăzută de O.G. nr. 121/1998, în calea de atac a reclamantului contestator nu i se poate agrava propria situaţie, altfel spus în cadrul noii cercetări administrative nu se putea stabili în sarcina acestuia un prejudiciu mai mare decât cel stabilit cu ocazia primei cercetări administrative, pentru că noua cercetare este urmarea admiterii plângerii sale.
În al doilea rând, instanţa de fond a reţinut că în cauză s-a dispus efectuarea unor noi cercetări administrative prin Hotărârea nr. 85 din 19 decembrie 2007 de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I., or noua cercetare trebuia efectuată în maximum 60 de zile începând cu data de 19 decembrie 200, adică până cel mai târziu la 27 februarie 2008, după împlinirea termenului de 60 de zile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, care a fost admis, prin Decizia nr. 4549 din 5 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 6039/182/2009, a fost casată sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut faptul că cele două motive de nulitate a actului atacat, care au fost validate de către prima instanţă nu au fost invocate de către reclamant şi nici nu au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor, încălcând astfel principiul contradictorialităţii.
Fiind astfel învestită, în rejudecare, Curtea a invocat, la termenul din data de 14 decembrie 2011, motivul de nelegalitate a actului atacat constând în încălcarea principiului neagravării situaţiei reclamantului în propria cale de atac, care nu a fost combătut pertinent prin recursul declarat şi nici în rejudecare, motiv pentru care s-a admis acţiunea formulată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 763 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul C.M. şi a dispus anularea Hotărârii nr. 40 din 12 mai 2009, cu consecinţa anulării Deciziei de imputare nr. 125859 din 27 februarie 2008.
În opinia Curţii, pârâtul nu a combătut pertinent teza conform căreia trebuie valorificate principiile de ordine publică ale dreptului procesual civil, cum este cel al neagravării situaţiei în propria cale de atac, principii care se aplică şi etapei administrative prealabile etapei judiciare. Altfel spus, şi în cursul procedurii administrative prevăzute de O.G. nr. 121/1998, în calea de atac a reclamantului contestator, nu i se poate agrava propria situaţie.
Or, cum prin Hotărârea nr. 85 din data de 19 decembrie 2007, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a admis plângerea formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 765904 din 18 septembrie 2007, fiind anulată decizia de imputare şi dispunându-se efectuarea unei noi cercetări administrative de către o comisie din cadrul "Corpului de Control al ministrului administraţiei şi internelor" (în prezent Direcţia Generală Control şi Audit Intern) - s-a apreciat că în cadrul acestei noi cercetări, nu se putea stabili în sarcina reclamantului contestator un prejudiciu mai mare decât cel stabilit iniţial, pentru că noua cercetare este consecinţa admiterii plângerii sale.
Întrucât prima decizie de imputare a fost emisă pentru suma de 2.013,75 RON, iar, urmare a admiterii căilor administrativ-jurisdicţionale de atac, promovate de reclamant, a doua decizie de imputare vizează suma de 2.401,77 RON, a reţinut instanţa că rezultă fără dubiu că petentului i s-a creat o situaţie mai grea în propria cale de atac, încălcarea acestui principiu determinând nulitatea Hotărârii nr. 40 din data de 12 mai 2009, pronunţată de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Nu au putut fi reţinute apărările pârâtului conform cărora nu ar fi incident principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, din moment ce repunerea în termen s-a dispus pentru că "în cauză nu a fost efectuată o cercetare administrativă completă, în sensul dispoziţiilor pct. 90 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999 şi cu referire expresă la lit. a) a acestuia, respectiv stabilirea unei valori certe a pagubei", întrucât, pe de o parte, motivele pentru care a fost admisă cererea de repunere în termen sunt nerelevante, din perspectiva motivului de nulitate validat de către instanţă.
Pe de altă parte, a mai reţinut instanţa că indiferent de motivele care au determinat admiterea primei plângeri a reclamantului, principiul non reformatio in pejus este incident şi trebuia să fie respectat de către pârât.
3. Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Ministerul Administraţiei şi Internelor, în prezent Ministerul Afacerilor Interne, pentru motivele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea principiului contradictorialităţii.
Instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., nu a pus în discuţia părţilor excepţia de nulitate a actului administrativ atacat şi a admis acţiunea exclusiv pentru motivele de fapt şi de drept invocate din oficiu, fapt ce determină nulitatea hotărârii judecătoreşti recurate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4549/2010, a admis recursul instituţiei, a casat hotărârea judecătorească şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, constatând că nu a fost pusă în discuţia părţilor aceeaşi excepţie de nulitate a actului administrativ.
Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel Cluj a invocat din nou motivul de nelegalitate a actului atacat constând în încălcarea principiului neagravării situaţiei reclamantului în propria cale de atac, motiv care a fost admis, fără a fi adus la cunoştinţa părţii.
3.2. Judecătorul fondului a preluat motivarea primei instanţe de judecată şi a reţinut, în mod nelegal, că a fost încălcat principiul de drept non reformatio in pejus.
În cauză au fost respectate dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, comandantul/şeful unităţii a fost repus în termenul de soluţionare a cercetării administrative, prin Hotărârea nr. 85/2007 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, act neatacat de către intimatul-reclamant.
Cu acea ocazie, constatându-se că nu s-a stabilit o valoare certă a pagubei, s-a admis cererea de repunere în termen.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Cu privire la soluţionarea încălcării principiului contradictorialităţii procesului
Motivul de recurs nu este întrunit, avându-se în vedere că la termenul de judecată din 14 decembrie 2011, instanţa de fond a invocat din oficiu motivul de nulitate a actului atacat constând în încălcarea principiului neagravării situaţiei petentului în propria cale de atac şi a amânat pronunţarea pentru ca părţile (lipsă la acel termen) să-şi exprime în scris punctul de vedere cu privire la acest aspect.
Avându-se în vedere că pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dispoziţia instanţei a fost corectă, în acord cu prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ.
1.2. În ceea ce priveşte critica subsumată aplicării greşite a motivului de nulitate a actului atacat, constând în încălcarea principiului de drept non reformatio in pejus
Motivul de recurs este fondat, se observă că principiul analizat nu a fost încălcat în speţă.
Hotărârea nr. 85 din 19 decembrie 2007, neatacată şi rămasă definitivă, a constatat că nu a fost efectuată o cercetare administrativă completă, nu a fost stabilită o valoare certă a pagubei şi a dispus refacerea cercetării administrative.
Totodată, a fost admisă şi cererea de repunere în termenul de efectuare a cercetării administrative formulate de şeful Corpului de Control.
Principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac a fost respectat în faza cercetării administrative, deoarece prin calea de atac exercitată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 765904 din 18 septembrie 2007 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor s-a dispus desfiinţarea hotărârii şi efectuarea unei noi cercetări administrative pentru "stabilirea unei valori certe a pagubei".
Principiul are aplicabilitate strictă în calea de atac exercitată şi nu se poate extinde la o nouă cercetare administrativă şi la emiterea unei noi decizii de imputare, mai ales că scopul reluării cercetării administrative este acela de a se stabili cu certitudine cuantumul pagubei.
Şi în situaţia promovării unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, principiul este aplicabil, dar de exemplu, în cazul casării hotărârii şi trimiterii dosarului spre rejudecare, principiul nu mai funcţionează, fiind admis că se poate pronunţa o soluţie opusă (de respingere a acţiunii) celei pronunţate (de admitere a acţiunii) de prima instanţă a cărei hotărâre a fost casată.
1.3. Avându-se în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra fondului pricinii.
Mai întâi, se va constata că efectuarea noii cercetări administrative a respectat prevederile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, termenul de 60 de zile calculându-se de la data când comandantul sau şeful unităţii a avut cunoştinţă de producerea pagubei şi nu de la data pronunţării Hotărârii nr. 85 din 19 decembrie 2007.
Prin cererea formulată de reclamant s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 40/2009 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, arătându-se că urmează să depună probele în apărare ulterior.
Deşi a susţinut că va depune acte pentru dovedirea cererii sale, reclamantul nu a depus la dosar niciun înscris relevant în ce priveşte exonerarea de la plata sumei imputate.
Proba cu martori solicitată la prima instanţă şi respinsă de aceasta nu a mai fost reiterată la rejudecare, când reclamantul nu s-a mai prezentat.
Din actele dosarului, rezultă că paguba a fost stabilită pe baza unor calcule contabile şi a împrejurării folosirii ilegale a autoturismelor în interes personal, când reclamantul se afla internat în spital sau se găsea în concediu medical.
Nici în faza cercetării administrative, reclamantul nu a prezentat niciun document care să dovedească contrariul celor reţinute în actele administrative atacate.
Din declaraţia olografă aflată la dosarul de fond, reclamantul a încercat să-şi justifice deplasările arătând că numai cursa din data de 25 octombrie 2006 îi poate fi imputată, când s-a deplasat la masa pe care a oferit-o cu ocazia pensionării.
Celelalte deplasări, susţine că au fost realizate în interesul serviciului, însă nu a depus la dosar niciun înscris doveditor.
Faţă de acestea se va reţine că prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, nu sunt îndeplinite, actul atacat a fost emis în mod legal, urmând a se respinge pe fond acţiunea formulată, ca neîntemeiată.
2. În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi admis, se va dispune casarea sentinţei recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - în prezent Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor împotriva Sentinţei nr. 763 din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul C.M. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 281/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 284/2013. Contencios → |
|---|
