ICCJ. Decizia nr. 2973/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2973/2013
Dosar nr. 187/43/2011
Şedinţa de la 7 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 230 din 21 noiembrie 2011, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul K.S. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Mureş şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, a anulat Decizia nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureş, a recunoscut dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv şi a obligat pârâtul Baroul Mureş să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat, ca avocat definitiv, şi să-l înscrie pe acesta în tabelul avocaţilor definitivi din Baroul Mureş, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. Totodată, instanţa a obligat pârâtul Baroul Mureş să plătească reclamantului 8,6 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din actele dosarului rezultă faptul că reclamantul îndeplinea condiţiile impuse de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (în forma în vigoare la data formulării cererii de primire în profesie), iar alegerea de către pârâtul Baroul Mureş a modalităţii de examinare sub forma unui "interviu" scris este de natură a conduce la nulitatea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, prin care s-a respins cererea reclamantului.
În aceeaşi ordine de idei, curtea de apel a menţionat faptul că art. 21 alin. (2) din Statutul avocaţilor - act cu o forţă juridică inferioară Legii nr. 51/1995 - prevede că, în situaţia cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitanţilor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
În opinia judecătorului fondului, această prevedere normativă nu trebuie înţeleasă în sensul organizării unui examen scris, cum s-a întâmplat în prezenta cauză, întrucât ar fi încălcate dispoziţiile Legii nr. 51/1995. Atâta timp cât în legea anterior arătată se foloseşte sintagma "scutire de examen", efectuarea verificării cunoştinţelor în forma scrisă, cu nota minimă de promovare 7, echivalează, în realitate, cu un examen, lipsind de conţinut şi eficienţă dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Apoi, pentru organizarea unui examen, trebuia adoptat un regulament, bazat pe criterii imparţiale şi transparente, ceea ce în speţa de faţă nu se regăseşte.
Altfel spus, verificarea cunoştinţelor reclamantului nu trebuia făcută sub forma unui examen care nu a respectat criteriile anterior enunţate.
În acelaşi timp, instanţa de primă jurisdicţie a considerat că şi Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, prin care s-a stabilit că verificarea cunoştinţelor se poate efectua şi în scris, este lipsită de eficienţă juridică în cauză, deoarece Legea nr. 51/1995 nu prevede o asemenea modalitate de examinare, fapt care conduce la concluzia că actul administrativ cu caracter normativ aflat în discuţie adaugă la lege.
Cu toate acestea, instanţa a precizat că actul administrativ care i-a produs reclamantului o vătămare este doar Decizia nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureş.
2. Recursul declarat de pârâţii Baroul Mureş şi Uniunea Naţională a Barourilor din România
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Baroul Mureş şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantului în întregime.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi art. 21 alin. (2) din Statutul avocaţilor.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurenţi situaţia factuală existentă în speţă şi au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
2.1. În cauza de faţă nu poate fi reţinut refuzul nejustificat al recurenţilor de soluţionare a cererii intimatului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Pe acest aspect, recurenţii arată că, pentru rezolvarea favorabilă a cererii, intimatul trebuia să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- să formuleze cerere pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen;
- să prezinte copia diplomei de licenţă a unei facultăţi cu profil juridic;
- să prezinte declaraţia că nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege;
- să prezinte declaraţia că nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege;
- să prezinte certificatul de cazier judiciar;
- să prezinte certificatul medical;
- să prezinte dovada că a desfăşurat activitatea de jurist timp de 10 ani şi că nu şi-a încetat activitatea din motive disciplinare;
- să susţină un interviu.
Prima instanţă nu a ţinut seama de probatoriul administrat în cauză din care rezultă faptul că reclamantul nu a trecut proba interviului.
Mai mult decât atât, instanţa şi-a depăşit competenţa, recomandând cum trebuie să fie organizat interviul într-o asemenea situaţie.
În concepţia recurenţilor, împrejurarea că s-a procedat la verificarea cunoştinţelor intimatului în scris nu este de natură să conducă la concluzia că a fost încălcată finalitatea legii, întrucât s-a avut în vedere posibilitatea de a se exclude bănuiala că s-au făcut constatări subiective.
2.2. În mod eronat prima instanţă a obligat Baroul Mureş să-l înscrie pe intimat în tabloul avocaţilor definitivi în condiţiile în care partea nu a promovat proba interviului.
3. Apărările formulate de intimatul K.S.
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că pârâtul Baroul Mureş a pus la cale o metodă de excludere ilegală, nejustificată şi contrară chiar spiritului şi literei Hotărârii U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, a persoanelor care nu sunt agreate de conducere pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul K.S., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Mureş şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, a solicitat:
- anularea Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 privind "Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen;
- anularea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureş;
- obligarea pârâţilor la înscrierea sa pe Tabloul avocaţilor definitivi la Baroul Mureş.
La data de 13 octombrie 2011, reclamantul a depus la dosar "precizare" la acţiunea introductivă de instanţă, în care a solicitat:
- obligarea pârâţilor de a-i recunoaşte dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv;
- anularea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureş;
- constatarea neconformităţii prevederilor hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 cu spiritul şi litera Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat;
- obligarea pârâţilor să emită decizie pentru primirea sa în profesia de avocat, ca avocat definitiv şi să-l înscrie în Tabelul avocaţilor definitivi din Baroul Mureş, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2011, reclamantul a precizat oral faptul că solicită anularea în întregime a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010.
La data de 11 noiembrie 2011, reclamantul a formulat "note scrise" în care a indicat articolele din Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 considerate a fi nelegale.
Prin Decizia nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de Consiliul Baroului Mureş, a fost respinsă cererea intimatului-reclamant de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. În motivarea acestui act administrativ, emitentul a reţinut faptul că partea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, deoarece nu cunoaşte conţinutul Legii nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat la un nivel care să-i permită exercitarea acestei profesii.
Prin Decizia nr. 166 din 3 decembrie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a fost respinsă ca neîntemeiată şi, respectiv, ca lipsită de interes, contestaţia administrativă formulată de intimatul-reclamant împotriva hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, a Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de Consiliul Baroului Mureş, şi a tuturor deciziilor de respingere emise în vederea împiedicării unor persoane de a putea intra în rândul avocaţilor de către Baroul Mureş.
După cum s-a arătat în cele de mai sus, intimatul-reclamant nu a contestat la instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 166 din 3 decembrie 2011, emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, şi, prin urmare, nu a prezentat motivele de nelegalitate ale acesteia, împrejurare care atrage inadmisibilitatea cererii de anulare a Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de Consiliul Baroului Mureş, în raport de dispoziţiile art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
Faţă de soluţia pronunţată de acest capăt de cerere, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici invocate în cauză.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va casa sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de Consiliul Baroului Mureş, şi ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Baroul Mureş şi Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 230 din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată, în sensul că:
Respinge capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de pârâtul Baroul Mureş, ca inadmisibil.
Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 267/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 281/2013. Contencios → |
|---|
