ICCJ. Decizia nr. 301/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 301/2013
Dosar nr. 1435/44/2010
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 1435/44/2010, reclamanta N.D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Ordinului nr. 1205/2010, reintegrarea în postul deţinut anterior, respectiv acela de inspector social clasa I, grad profesional asistent, treapta I şi obligarea la plata drepturilor salariale de la data încetării raportului de serviciu până la reintegrarea efectivă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În esenţă, reclamanta a susţinut că a fost eliberată din funcţie nelegal, măsura fiind subiectivă. De asemenea pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută în art. 99 din Legea nr. 188/1999 de a-i asigura o altă funcţie publică vacantă.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâtul a invocat lipsa procedurii prealabile şi excepţia netimbrării acţiunii.
Pe fondul cauzei, a susţinut că ordinul atacat s-a emis în baza art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a reorganizării activităţii ministerului, prin reducerea postului ocupat de către reclamantă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 276 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta N.D.M., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S., având ca obiect anulare act administrativ.
Instanţa a dispus anularea Ordinului nr. 1205/2010 emis de pârât şi reintegrarea reclamantei în postul deţinut anterior, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale, de la data încetării raporturilor de serviciu, până la reintegrarea efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 99 şi 100 din Legea nr. 188/1999 stabilesc expres condiţiile în care se poate dispune eliberarea din funcţia publică, aceste condiţii reprezentând garanţii de protecţie socială pentru funcţionarul public.
Instanţa de primă jurisdicţie a constatat că au fost încălcate drepturile reclamantei stabilite prin lege, întrucât, deşi se susţine că s-au depus diligente în vederea plasării reclamantei într-o funcţie vacantă la nivelul jud./mun.Galaţi, se reţine că acest demers al pârâtului a fost formal, în sensul că niciuna dintre funcţiile vacante comunicate de către pârât prin informarea nr. 1905 din 17 august 2010, nu era în realitate vacantă.
Totodată, instanţa a reţinut faptul că Ordinul nr. 1205/2010 nu este motivat, situaţie în care instanţa nu poate verifica respectarea criteriilor de selectare a personalului, în caz de reorganizare a instituţiei, astfel cum acestea sunt reglementate în art. 100 din Legea nr. 188/1999, situaţie în care se apreciază că măsura încetării raportului de serviciu este subiectivă şi, în consecinţă, nelegală.
Instanţa de fond a apreciat că actul administrativ în litigiu, sub aspectele contestate, determină o situaţie care nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, situaţia de fapt generată în urma emiterii actului atacat, fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general şi obligaţia protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei, măsura dispusă fiind excesivă şi disproporţionată.
Instanţa de fond a constatat că sunt nefondate susţinerile pârâtului privind lipsa procedurii prealabile reglementate de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţia inadmisibilităţii acţiunii fiind invocată cu rea credinţă, întrucât la dosar există răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamantă. Instanţa a respins şi excepţia de netimbrare a acţiunii introductive, constatând că există la dosar dovada achitării taxei de timbru.
3. Recursul declarat de M.M.F.P.S.
Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs pârâtul M.M.F.P.S., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:
- greşita calificare a susţinerilor referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, în condiţiile în care reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută în art. 109 alin. (2) C. proc. civ., de a ataşa la acţiune dovada îndeplinirii acesteia;
- ignorarea motivelor ordinului atacat, care decurg ope legis, fiind emis în vederea aplicării prevederilor OUG nr. 68/2010 şi a HG nr. 728/2010; interpretarea eronată a prevederilor art. 99 şi 100 din Legea nr. 188/1999; omiterea faptului că postul ocupat anterior de reclamant nu mai există;
- calificarea greşită a demersurilor instituţiei publice în vederea plasării reclamantei într-o funcţie vacantă la nivelul municipiului/judeţului Galaţi.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în condiţiile în care intimata N.D.M. nu a formulat întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ atacat de intimata–reclamantă N.D.M. este Ordinul nr. 1205 din 26 august 2010 emis de M.M.F.P.S. prin care, începând cu data de 27 august 2010 i-a încetat raportul de serviciu.
Intimata, în calitate de inspector social clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de salarizare, gradaţia 5 la M.M.F.P.S.,fusese preluată de către recurent de la Inspecţia Muncii în baza art. 2 din OUG nr. 68/2010,privind unele măsuri de reorganizare a M.M.F.P.S. şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, instanţa de recurs observă că actul administrativ individual este motivat, atât din preambulul său, cât şi din considerente, rezultând că raportul de serviciu a încetat întrucât postul ocupat de intimata-reclamantă a fost restructurat, fiind indicate mai multe acte normative, inclusiv Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici: art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 103 alin. (3); HG nr. 728/2010 pentru modificarea şi completarea HG nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.M.F.P.S.; ordinele M.M.F.P.S. nr. 614/2010 privind aprobarea procedurii de restructurare şi reorganizare la nivelul M.M.F.P.S. şi nr. 621/2010 privind aprobarea Statului de funcţii, structura pe compartimente şi repartizarea posturilor din cadrul M.M.F.P.S..
De altfel, în răspunsul formulat la plângerea prealabilă a intimatei care, contrar susţinerilor recurentului M.M.F.P.S., s-a ataşat la dosar odată cu acţiunea judiciară (pag.7-8, dosar fond) rezultă cu claritate motivul expus în actul administrativ individual, fiind detaliate împrejurările cauzei cu arătarea punctuală a numărului maxim de posturi aprobat, a numărului posturilor reduse, inclusiv cel de inspector social asistent în cadrul D.G.I.S. – C.T.G. care a fost desfiinţat. De asemenea, în răspunsul la plângerea prealabilă sunt reluate şi explicitate prevederile normative relevante. Nu în ultimul rând, Înalta Curte mai observă că reclamanta nu a criticat actul atacat sub aspectul nemotivării.
Ca urmare, considerentul referitor la nemotivarea ordinului, reţinut din oficiu de către curtea de apel, este lipsit de suport factual.
Examinând legalitatea intrinsecă a actului administrativ prin care a încetat raportul de serviciu al intimatei-reclamante, Înalta Curte consideră că, şi în această privinţă, criticile formulate de recurent sunt fondate.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) şi alin. (6):
„(1)Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
(…)
b) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public;
(…)
(3)în cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.
(…)
(5) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţie funcţionarilor publici.
(6) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. în cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.”
În contextul măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare, în cursul anului 2010 au fost adoptate mai multe acte normative, dintre care prezintă relevanţă deosebită în speţă HG nr. 728/2010 de modificare şi completare a HG nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.M.F.P.S., prin care numărul maxim de posturi aprobat pentru aparatul de lucru al ministerului s-a redus cu 219 posturi, ale cărei dispoziţii au fost puse în executare prin Ordinul nr. 621/2010 al M.M.F.P.S..
Prin acest din urmă act administrativ, care nu a fost contestat de către intimată nici direct, nici pe calea excepţiei de nelegalitate, s-a aprobat structura pe compartimente şi repartizarea posturilor din cadrul aparatului propriu al M.M.F.P.S., conform anexei nr. 1 şi structura pe compartimentele teritoriale şi repartizarea posturilor din cadrul D.G.I.S., conform anexei nr. 2, postul ocupat de către intimată, de inspector social asistent nemairegăsindu-se în statul de funcţii al structurii teritoriale, fiind desfiinţat. La anexa nr. 2 pct. 19, la structura teritorială Galaţi figurează doar două posturi şi acelea sunt de inspector social superior, respectiv de inspector social principal.
Aşa fiind, nu are niciun suport considerentul fondului referitor la discriminarea reclamantei şi la încălcarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Recurentul a făcut dovada că postul ocupat de intimată nu mai există în noua organigramă aprobată; în plus, neexistând în structura autorităţii publice vreo altă „funcţie publică vacantă corespunzătoare” în sensul art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, precitat, nu se pune problema încălcării obligaţiei legale de a organiza un examen de departajare, conform procedurii aprobate prin Ordinul M.M.F.P.S. nr. 614/2010.
În fine, cât priveşte natura obligaţiei instituite prin art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, de a identifica posturi vacante prin intermediul A.N.F.P., aceasta nu poate fi calificată ca reprezentând o obligaţie de rezultat.
Evident, în măsura în care ar fi existat o funcţie publică corespunzătoare, intimata avea dreptul de a fi transferată şi de a o ocupa, însă, în speţă, în pofida demersurilor recurentului, niciunul dintre cele 7 posturi vacante pentru care a optat intimata nu i-a putut reveni, din motive care exclud orice marjă de apreciere (nefinanţarea posturilor ori, într-un caz, lipsa studiilor de specialitate economică).
2.Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele anterior expuse, reţinând că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit cadrul normativ, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica sentinţa, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de M.M.F.P.S. (în prezent M.M.F.P.S.P.V.) împotriva sentinţei nr. 276 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei N.D.M. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 298/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 303/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
