ICCJ. Decizia nr. 3215/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3215/2013
Dosar nr. 48415/3/2011
Şedinţa publică de la 12 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 14 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 48415/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei B.D.A.E., prin mandatar Sindicatul Liga Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Sector 6, privind sesizarea Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a Instrucţiunii nr. 3/2011 emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, suspendând judecata cauzei până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamanta a arătat că dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. a) teza finală a Instrucţiunilor Ministerului Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului nr. 3/2011 sunt nelegale, întrucât aduc completări şi modificări textului de lege.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1196 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate formulată de către reclamanta B.D.A.E. prin Liga Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Sector 6 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea, analizând dispoziţiile legale incidente, a reţinut că dispoziţia în privinţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate a fost emisă pe baza şi în executarea Legii nr. 1/2011, aceasta neconţinând soluţii care să contravină prevederilor art. 253 din lege.
Reclamanta a susţinut în mod eronat că introducerea, prin art. 1 alin. (2) lit. a) teza finală din Instrucţiuni, a condiţiei de repartizare a postului pentru care se solicită titularizarea, în şedinţa publică, până la data începerii cursurilor în anul şcolar 2010 - 2011, constituie o adăugare nepermisă la textul art. 253 din lege.
Un atare punct de vedere face abstracţie de împrejurarea că dispoziţia reclamată ca nelegală nu instituie vreo condiţionare cu caracter general, în plus, faţă de cele reglementate la art. 253 din Legea nr. 1/2011, ci se circumscrie obligaţiei impuse de art. 361 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 care prevede că, în termen de 8 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologiile, regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi şi stabileşte măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia. Or, în lipsa unor metodologii de aplicare a legii noi, Instrucţiunile nu au făcut decât să reglementeze condiţiile specifice de titularizare începând cu data de 1 septembrie 2011.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul Sindicatul Liga Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Sector 6 Bucureşti, în numele membrului de sindicat B.D.A.E., a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căi de atac, recurentul-reclamant critică soluţia instanţei de fond, susţinând că, prin art. 1 alin. (2) al Instrucţiunilor nr. 3/2011 pentru punerea în aplicare a art. 253 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, sunt aduse în mod nelegal completări şi modificări textului de lege.
Prin teza finală a art. 1 alin. (2) lit. a) din Instrucţiunile MECTS nr. 3/2011 au fost aduse completări art. 253 din Legea nr. 1/2011, în sensul impunerii unei noi condiţii, respectiv cea a repartizării pe postul pentru care se solicită titularizarea, în şedinţă publică, până la data începerii cursurilor în anul şcolar 2010 - 2011.
Recurentul apreciază că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii, ignorându-se faptul că printr-un act de forţa juridică inferioară (Instrucţiunea nr. 3/2011) s-au introdus prevederi legale noi, care au completat şi modificat textul unei legi organice, în speţă cele ale art. 253 din Legea nr. 1/2011.
Curtea de Apel Bucureşti nu a luat în considerare faptul că, prin modificarea adusă textului de lege de art. 1 alin. (2) din Instrucţiune, au fost încălcate în primul rând prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră obligativitatea respectării legilor, cât şi dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, ce reglementează expres faptul ca "Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă."
Totodată, recurentul susţine că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi că, în motivare, se reţine în mod eronat că instrucţiunea nu conţine soluţii care să contravină prevederilor art. 253 din lege, când în fapt Instrucţiunea nr. 3/2011 conţine soluţii care contravin art. 253, deoarece modifică, în mod vădit, câmpul de aplicare a acestui articol, limitându-l prin introducerea unor noi condiţii în vederea titularizării.
Introducând aceasta nouă condiţie, au fost eliminaţi, deşi întruneau toate condiţiile prevăzute de art. 253 pentru titularizare, candidaţii pentru care repartizarea pe postul pentru care au solicitat titularizarea, s-a realizat într-o şedinţă publică organizată după data începerii cursurilor în anul şcolar 2010 - 2011. Aceasta este şi situaţia d-nei B., care a primit repartizare pe post în data de 16 septembrie 2010, în condiţiile în care data începerii cursurilor în anul şcolar 2010 - 2011 a fost 13 septembrie 2010.
Recurentul subliniază că introducerea acestei condiţii duce la apariţia unor grave discriminări, în măsura în care stabilirea datei şedinţei publice de repartizare este un aspect aleatoriu şi care nu poate fi imputat cadrului didactic. Cu atât mai puţin un asemenea element aleatoriu nu poate constitui un motiv temeinic pentru anularea în fapt a unui drept stabilit printr-o lege, respectiv dreptul de a fi titularizat, consacrat de art. 253 din Legea nr. 1/2011.
Instrucţiunea nr. 3/2011 nu asigură executarea legii (în sensul stabilirii modului de implementare în fapt a soluţiei legislative consacrate de art. 253), ci depăşeşte cadrul strict stabilit de textul legal şi limitează numărul subiecţilor de drept cărora urma să li se aplice acest text de lege; cu alte cuvinte art. 1 alin. (2) lit. a) teza finală din Instrucţiunea nr. 3/2011 conţine o soluţie ce contravine prevederilor art. 253 din Legea nr. 1/2011, încălcându-se astfel prevederile art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000. Or, prin acest fapt se încalcă normele de tehnică legislativă referitoare la emiterea unor acte de forţă juridică inferioară, care ar trebui emise doar în executarea unui act normativ de forţă juridică superioară, nefiind permisă pe această cale modificarea legii.
În mod greşit, mai arată recurentul, instanţa de fond a apreciat că Instrucţiunea nr. 3/2011 prin care sunt stabilite condiţii noi privind titularizarea în baza art. 253 din lege, reprezintă o măsura tranzitorie de aplicare a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011.
În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei civile atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea excepţiei de nelegalitate a art. 1 alin. (2) lit. a) teza finală a Instrucţiunilor Ministerului Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului nr. 3/2011.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanta B.D.A.E. îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. a) teza finală din Instrucţiunile nr. 3 din 17 februarie 2011 emise de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în partea care instituie condiţia de repartizare a postului pentru care se solicită titularizarea, în şedinţa publică organizată până la data începerii cursurilor anului şcolar 2010 - 2011.
Reclamanta susţine că prin Instrucţiunile nr. 3 din 17 februarie 2011 se procedează la completarea prevederilor art. 253 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, cu alte cuvinte se adaugă la lege, fiind încălcate astfel prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţia României, precum şi prevederile art. 4 alin. (3), art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea reţine că în cadrul procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României, precum şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului.
Cu alte cuvinte, cu ocazia soluţionării excepţiei de nelegalitate, instanţa trebuie să verifice dacă actul administrativ sau textul atacat din actul administrativ în analiză îndeplineşte următoarele cerinţe de legalitate: - actul a fost adoptat sau emis de către autoritatea competentă material şi teritorial şi în limitele competenţei ce-i revine; - conţinutul actului este conform cu conţinutul legii în baza căreia este emis şi cu actele normative cu forţă juridică superioară; - actul corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare; - actul a fost adoptat sau emis în forma specifică actelor administrative şi cu respectarea procedurii şi normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege; - actul administrativ este actual şi oportun.
Toate cerinţele de legalitate, mai sus menţionate, sunt întrunite în situaţia textului art. 1 alin. 2 lit. a) din Instrucţiunile nr. 3/2011 pentru punerea în aplicare a art. 253 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2001, emise de Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi publicate în M. Of. nr. 126/18.02.2011.
Art. 253 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, în executarea căruia au fost edictate Instrucţiunile nr. 3/2011, prevede că "Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/o catedră devin titulari ai şcolii respective dacă: a) se certifică viabilitatea postului/catedrei; b) consiliul de administraţie al şcolii respective este de acord.", iar textul care face obiectul excepţiei de nelegalitate are următorul conţinut:
"(2) Începând cu data de 1 septembrie 2011, poate deveni titular pe postul didactic/catedra ocupat(ă) prin suplinire într-o unitate sau două unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, în anul şcolar 2010 - 2011, în condiţiile alin. (1), cadrul didactic calificat care, la data solicitării, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii specifice:
a) a fost repartizat în anul şcolar 2010 - 2011 la nivelul unui singur judeţ/municipiului Bucureşti pe un post didactic/o catedră vacantă/rezervată prin suplinire, continuitate pentru suplinire sau ca suplinitor cu post redus, în una sau două unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, în baza notei de cel puţin 7 (şapte) obţinute la unul dintre concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar de stat susţinute în specialitatea postului didactic/catedrei, în iulie 2010, iulie 2009 sau iunie - iulie 2008, în şedinţa publică organizată până la data începerii cursurilor anului şcolar 2010 - 2011."
Prin instituirea, în textul art. 1 alin. (2) din Instrucţiunile nr. 3/2011 emise de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, a condiţiei repartizării în şedinţa publică organizată până la data începerii cursurilor, nu se încalcă principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României, precum şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată şi nu se adaugă la lege.
De asemenea, prin textul art. 1 alin. (2) din Instrucţiunile nr. 3/2011 nu se contravine nici prevederilor art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000, întrucât, pe de o parte, instrucţiunile în discuţie au fost emise în executarea prevederilor art. 94 şi art. 253 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi a dispoziţiilor art. 5 din Ordinul nr. 3753 din 9 februarie 2011 al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului (dat în temeiul art. 361 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011) şi, pe de altă parte, prin textul atacat pe calea excepţiei de nelegalitate nu au fost reglementate soluţii care să contravină sau să lipsească de conţinut normele juridice de rang superior în executarea cărora au fost emise Instrucţiunile nr. 3/2011. Dimpotrivă, Instrucţiunile nr. 3/2011, care au intrat în vigoare la data de 17 februarie 2011 (data publicării în M. Of. al României, Partea I), nu fac decât să stabilească în concret modalitatea în care urma a se da eficienţă normei legale de la art. 253 din Legea nr. 1/2011 şi etapele procesului de titularizare, în scopul corelării şi cu celelalte acte administrative normative care reglementează titularizarea în învăţământul preuniversitar de stat.
Se impune a se preciza că prin art. 361 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 s-a prevăzut obligaţia pentru Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a elabora, în termen de 8 luni de la intrarea în vigoare a legii, metodologiile, regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea legii educaţiei naţionale, şi de a stabili măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia, în acest sens fiind emis Ordinul nr. 3753 din 9 februarie 2011 al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul naţional de învăţământ (publicat în M. Of. al României, nr. 104/9.02.2011). Prin art. 4 din ordinul mai sus menţionat s-a stipulat că ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite instrucţiuni pentru buna desfăşurare a procesului instructiv-educativ, iar prin art. 5 din acelaşi act administrativ normativ s-au aprobat măsurile tranzitorii privind învăţământul preuniversitar prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din ordin, stabilindu-se astfel (prin art. 15 din anexa nr. 1) că "Prevederile art. 253 din Legea nr. 1/2011 se aplică în conformitate cu instrucţiunile pentru punerea în aplicare a acestuia emise de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului".
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Sindicatul Liga Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar, Sector 6 Bucureşti, în numele membrului de sindicat B.D.A.E., împotriva Sentinţei civile nr. 1196 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3107/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3216/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
