ICCJ. Decizia nr. 3415/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3415/2013
Dosar nr. 1527/33/2011
Şedinţa publică din 15 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Reclamantul C.M.A a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea hotărârii Inspecţiei Judiciare nr. 1743/ IJ/ 1343 /SIJ/2010.
În motivarea acţiunii, reclamatul a arătat că Inspecţia Judiciară a răstălmăcit, cu rea credinţă, cele reclamante de el, confirmând în acest fel un comportament abuziv.
Cererea a fost iniţial înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care prin Decizia nr. 4945 din 26 octombrie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de Consiliul Superior al Magistraturii şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Cluj.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 30 din 19 ianuarie 2012, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că răspunsul nr. 1743/ IJ/ 1343/ SIJ/2010, emis de Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, nu reprezintă un act administrativ, ci o operaţiune administrativă, care ar fi putut fi contestată, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, doar odată cu rezoluţia de clasare dată conform art. 451 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
3. Recursul reclamantului
Nemulţumit de soluţia pronunţată de această instanţă, reclamantul Cadar Marcel Adrian a formulat recursul de faţă, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea căii de atac, recurentul - reclamant a arătat că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea principiului imparţialităţii, fără a-i fi fost ascultate argumentele, cu aplicarea greşită a art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi art. 17 din Legea nr. 304/2004, validând o ignorare evidentă a drepturilor fundamentale şi constituţionale şi a principiilor bunei administrări a justiţiei, statuate în art. 16 alin. (2) şi art. 124 din Constituţia României.
Motivele de recurs au fost dezvoltate şi detaliate ulterior, prin notele scrise, intitulate „precizări”, ataşate la dosar la data de 13 martie 2013.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că soluţia pronunţată de instanţa de fond este judicioasă în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât răspunsul comunicat reclamantului nu poate fi asimilat noţiunii de act administrativ cu caracter individual.
În altă ordine de idei, intimatul a arătat că soluţia de inadmisibilitate a acţiunii se justifică şi din perspectiva prevederilor cu caracter special şi derogatoriu privind procedura cercetării disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, cuprinse în art. 44 şi următoarele din Legea nr. 317/2004, în forma aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 24/2012.
În acest sens, intimatul – pârât a arătat că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în materie disciplinară, legiuitorul a optat în mod expres pentru soluţia normativă potrivit căreia doar procedura atacării rezoluţiei de clasare trebuie să parcurgă etapele contenciosului administrativ, conform art. 46 alin. (12) teza 1 şi alin. (13) din Legea nr. 317/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta – reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul – reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune văzând răspunsul transmis prin adresa nr. 1743/ IJ/ 1343/ SIJ/2010 din 31 ianuarie 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia judiciară, Serviciul de Inspecţie Judiciară pentru judecători, cu privire la o petiţie prin care a solicitat sancţionarea disciplinară a judecătorului care a avut repartizat Dosarul nr. 5439/ 211/2010 al Judecătoriei Cluj Napoca.
Potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, „orice persoană poate sesiza Consiliului Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia, a unor abateri disciplinare”.
Alineatul (2) al aceluiaşi articol limitează însă executarea dreptului prevăzut la alin. (1), în sensul că acesta „ nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac”.
Prevederi similare se regăsesc în prezent în art. 451 din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora orice persoană interesată poate semnala inspecţiei judiciare aspecte în legătură cu activitatea ori conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori cu săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.
Aspectele semnalate sunt supuse unei verificări efectuate de inspectori din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară corespunzător, în cadrul cărora se stabileşte dacă există indiciile unei abateri disciplinare.
Dacă în urma verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unor abateri disciplinare, rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare.
Răspunsul pe care autoritatea sesizată l-a formulat cu privire la petiţia recurentei – reclamante s-a circumscris cadrului normativ existent la acea dată, cu motivarea că pentru amenzile judiciare care i-au fost aplicate pentru atitudine ireverenţioasă, în temeiul art. 198 alin. (4) C. proc. pen., procedura aplicabilă este cea reglementată în art. 199 C. proc. pen., iar încheierea prin care se soluţionează cererea de scutire sau de reducere a amenzii poate fi atacată doar odată cu fondul cauzei, conform art. 361 alin. (2) şi (3) şi 3851 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
Petiţionarului i s-a mai comunicat că inspecţia judiciară nu are competenţa legală de a analiza soluţia dată de judecătorul cauzei cu privire la ordinea strigării dosarelor în şedinţă, această măsură fiind circumscrisă atribuţiilor prevăzute în art. 296 alin. (1) şi art. 298 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. şi art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, iar din actele puse la dispoziţia Inspecţiei judiciare nu a rezultat că judecătorul ar fi avut un comportament care a depăşit limitele normelor de deontologie profesională.
În fine, în ceea ce priveşte celelalte aspecte consemnate în memoriu, Consiliul Superior al Magistraturii a comunicat că acestea sunt chestiuni legate de fondul cauzei şi nu pot fi cenzurate de către Inspecţia Judiciară, în considerarea principiului independenţei judecătorului, prevăzut de art. 124 alin. (3) din Constituţia României.
De aceea, răspunsul dedus judecăţii nu poate fi considerat unul nejustificat, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, soluţia recurată fiind legală inclusiv prin prisma acestui considerent, care se adaugă celor reţinute de prima instanţă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.M.A. împotriva sentinţei civile nr. 30 din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3409/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3439/2013. Contencios → |
|---|
