ICCJ. Decizia nr. 3409/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3409/2013
Dosar nr. 46499/3/2010
Şedinţa publică din 15 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti reclamanta SC N.C.S. S.R.L. a contestat Decizia nr. 40521 din 7 iulie 2010 emisă de I.T.M. Bucureşti, solicitând anularea acesteia şi a Deciziei de impunere nr. 29956 din 21 mai 2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit Raportului de inspecţie fiscală nr. 68 din 21 mai 2010 s-a reţinut că datorează un comision de 0,75%, întrucât în perioada 2007-2009 a deţinut la sediul său cărţile de muncă ale angajaţilor societăţii şi nu la acela al I.T.M. Bucureşti, cum era corect.
Decizia de impunere nr. 29956 din 21 mai 2010 a fost contestată, contestaţia administrativă fiind însă respinsă prin Decizia nr. 40521 din 7 iulie 2010, motiv pentru care în temeiul art. 11 din Legea contenciosului administrativ s-a formulat acţiunea de faţă.
Întrucât reclamanta nu şi-a timbrat această cerere cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar de 0,3 lei instanţa a dispus anularea cererii, iar reclamanta a atacat hotărârea cu recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
La termenul din 21 octombrie 2011 recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 130/1999 în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, precum şi excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 130/1999, care încalcă prevederile Codului Muncii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 2375 din 24 octombrie 2011 a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate şi tot ca inadmisibilă şi excepţia de nelegalitate.
Totodată, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N.C.S. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
- Excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale.
- Referitor la excepţia de nelegalitate s-a reţinut că este inadmisibilă, întrucât vizează un articol de lege şi nu un act administrativ aşa cum prevăd dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, s-a reţinut că instanţa a respectat principiul contradictorialităţii, însă, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru datorate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC N.C.S. S.R.L, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa a trecut la soluţionarea pe fond a cauzei fără a pronunţa mai întâi o încheiere prin care să arate considerentele pentru care a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, încălcând astfel grav, formele de procedură şi dispoziţiile legale în materie, prevăzute de Legea nr. 47/1992.
Recursul este nefondat.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 130/1999, în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă, apreciindu-se ca nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, mai precis legătura cu cauza, în condiţiile în care instanţa de recurs urma să analizeze numai legalitatea anulării acţiunii ca netimbrată, iar nu aspecte ce ţin de fondul raportului juridic dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte includerea măsurii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în cadrul dispozitivului deciziei finale, iar nu într-o încheiere separată, Înalta Curte constată că părţii nu i s-a produs nicio vătămare pentru că art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu mai prevede suspendarea procesului în cazul sesizării Curţii Constituţionale. Prin urmare, indiferent de rezultatul verificării condiţiilor de admisibilitate, cursul procesului nu era oprit.
În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 recursul declarat de SC N.C.S. SRL va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S C N.C.S. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 2375 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 334/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3415/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
