ICCJ. Decizia nr. 3550/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3550/2013
Dosar nr. 797/36/2011
Şedinţa publică de la 21 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de recurs
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 797/36 din 13 iulie 2011, reclamanta SC A.M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.A. Bucureşti, să se dispună soluţionarea cererilor sale, înregistrate sub nr. 13 din 1 februarie 2011 şi nr. 27 din 11 februarie 2011, adresate pârâtei, precum şi repararea pagubei ce a fost cauzată, în sumă de 88.503,87 euro, urmare a neexploatării imobilului B.C.-Negreşti.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Adresele nr. 13 din 1 februarie 2011 şi nr. 27 din 11 februarie 2011, reclamanta a solicitat a se lua act de încercarea sa de rezolvare prealabilă a litigiului, adrese la care pârâta nu a formulat niciun răspuns.
A mai susţinut reclamanta că, deşi prin Sentinţa civilă nr. 30/36/2010, definitivă şi irevocabilă, s-a anulat Contractul de concesiune prin atribuire directă nr. AA/2006 încheiat cu A.N.P.A. Bucureşti şi AF C.N., pârâta nu a eliberat nici până în prezent imobilul, continuând exploatarea acestuia, în mod nelegal.
A precizat că suma de bani stabilită drept pagubă este de 50.522,25 euro şi reprezintă redevenţa încasată de pârâtă, precum şi penalităţi pentru neîncasarea acesteia de cei în drept, 15.714,25 euro reprezentând suma de 11.000 RON, ca beneficiu din exploatarea efectivă a bălţii, stabilită prin Decizia nr. 322 a Tribunalului Constanţa şi 22.267,37 RON penalităţi calculate de 0,15% pe zi de întârziere conform Contractului nr. AA/2006.
Pârâta A.N.P.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 358/CA din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.M. SRL şi a dispus obligarea pârâtei A.N.P.A. Bucureşti la plata sumei de 88.503,87 euro, reprezentând prejudiciu creat ca urmare a nesoluţionării Cererilor nr. 13 din 1 februarie 2011 şi nr. 27 din 11 februarie 2011.
În baza art. 274 C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 7.837,3 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă cu plata taxei de timbru şi timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Contractul nr. AA din 24 mai 2006 înregistrat la sediul pârâtei sub nr. BB din 24 mai 2006, Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, în calitate de concedent, şi AF C.N. (A.C.N.) în calitate de concesionar, au fost de acord cu concesionarea prin atribuire directă a suprafeţei de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi terenurile aferente acestora în suprafaţă totală de 186 ha aflate în perimetrul localităţii Conacu, jud. Constanţa, amenajarea piscicolă Conacu-Negreşti, în schimbul unei redevenţe.
Prin Sentinţa civilă nr. 30/CA din 27 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul civil nr. 5535/36/2006 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.M. SRL în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Domeniilor Statului şi AF C.N., cu consecinţa anulării Contractului de concesiune prin atribuire directă nr. AA din 24 mai 2006; totodată, s-a dispus şi respingerea cererii de intervenţie în nume propriu a intervenientei AF C.N. ca nefondată.
Această hotărâre a rămas definitivă şi irevocabilă, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 485 din 27 ianuarie 2011.
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut faptul că reclamanta SC A.M. SRL şi-a justificat calitatea procesuală activă în condiţiile art. 1 din Legea 554/2004 privind vătămarea drepturilor şi ale intereselor legitime ale societăţii prin împiedicarea acesteia, urmare a încheierii Contractului de concesiune nr. AA din 24 mai 2006 de a exploata amenajarea piscicolă Conacu-Negreşti asupra căreia reclamanta a exercitat un drept de administrare şi folosinţă începând cu anul 1997 şi până în anul 2006.
Prima instanţă a mai constatat că prin Sentinţa nr. 5249 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Constanţa pronunţată în Dosar civil nr. 9429/1992, irevocabilă, şi care beneficiază de puterea lucrului judecat, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta C.C. din com. Cobadin, jud. Constanţa, împotriva pârâtei SC P. SA Constanţa (fostă P.) şi a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 147 ha teren acoperit cu apă pe raza satului Conacu.
Dispoziţiile acestei sentinţe au fost puse în executare silită formându-se Dosarul de executare nr. 825 din 19 octombrie 1993 al Judecătoriei Medgidia, executorul judecătoresc P.M., întocmind Procesul-verbal din data de 28 octombrie 1993 prin care Societăţii Agricole "S." Conacu i s-a predat în proprietate şi deplină posesie suprafaţa de 147 ha teren cu apă (lacul Conacu). Foştii membri cooperatori ai C.C. au înfiinţat SA "S." Conacu, căreia Comisia de lichidare a C.C. i-a predat iniţial prin Protocolul din 18 februarie 1992 lacul cu peşte în suprafaţă de 147 ha, şi, ulterior, prin Procesul-verbal din data de 25 octombrie 1993, întregul patrimoniu. Ulterior, prin Procesul-verbal din data de 1 august 1997, SA "S." Conacu a transmis în favoarea SC C.B. SRL dreptul de exploatare şi folosinţă a amenajării piscicole, iar în data de 31 octombrie 2003 societatea reclamantă a fuzionat prin absorbţia SC C.B. SRL, preluând toate elementele de activ şi pasiv ale societăţii absorbite.
Curtea a reţinut că, în aceste condiţii, reclamanta SC A.M. SRL a formulat către pârâta în cauză A.N.P.A. Adresa nr. 13 din 1 februarie 2011, prin care îi aducea la cunoştinţă pagubele datorate pentru nepredarea Lacului Conacu-Negreşti, jud. Constanţa, calculate la suma de 50.522,25 euro, adresa fiind comunicată prin mandat poştal, la data de 4 februarie 2011.
De asemenea, prin Adresa nr. 27 din 11 februarie 2011, reclamanta a revenit cu adresă către pârâtă solicitându-i să pună în vedere AF C.N. să elibereze imobilul B.C.-Negreşti, com. Cobadin, jud. Constanţa, deoarece contractul de concesiune a fost anulat.
Prima instanţă a apreciat că, în cauză, se regăsesc condiţiile impuse de art. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ.
Condiţia vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Or, prin înscrisul depus la dosar şi denumit "Raport de Evaluare B.C.-Negreşti" editat în Constanţa în iunie 2011, reclamanta a dovedit că scopul acestui act preconstituit, extrajudiciar, dar necontestat în niciun fel de pârâtă, îl reprezintă estimarea valorii de piaţă a suprafeţei acoperite cu ape şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 147 ha.
Singura apărare pe care pârâta a formulat-o în cuprinsul întâmpinării o reprezintă lipsa procedurii prealabile, fapt pentru care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
Această apărare este nefondată, deoarece suntem în faţa situaţiei actului administrativ atipic, respectiv atunci când nu s-a răspuns solicitantului în termenul legal, situaţie prezentată mai sus ca fiind cea de la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Cum în cazul de faţă, pârâta nu a răspuns în termenul legal, reclamanta în mod corect s-a adresat direct instanţei de judecată fără a mai parcurge procedura prealabilă.
Astfel, instanţa de fond a concluzionat că paguba cauzată reclamantei este cea indicată, respectiv de 88.503,87 euro, şi a obligat pârâta să plătească această sumă reclamantei.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., instanţa a dispus obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, respectiv plata taxei de timbru şi timbru judiciar în sumă de 7.837,3 RON.
3. Recursul declarat în cauză de pârâta A.N.P.A.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă consideră că sentinţa atacată a fost pronunţată cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi cu aplicarea eronată a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Prin Sentinţa civilă nr. 30/CA/2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, s-a admis acţiunea formulată de către SC A.M. SRL în contradictoriu cu Agenţia Domeniilor Statului şi intervenienta Asociaţia Familială C.N., în sensul anulării Contractului de concesiune prin atribuire directă nr. AA din 24 mai 2006 încheiat cu Compania Naţională a Fondului Piscicol, obiectul contractului fiind B.C. Negreşti.
Sentinţa, rămasă irevocabilă, a fost executată de către recurentă (care s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile Agenţiei Domeniilor Statului, conform Legii nr. 317/2009) în sensul notificării concesionarului Asociaţia Familială C.N. asupra anulării contractului ce concesiune.
Recurenta, în calitate de administrator al proprietăţii statului, nu a fost obligată la predarea efectivă a bălţii.
Prin Adresele nr. 13 şi 27 din 2011, intimata-reclamantă solicită expres eliberarea imobilului în condiţiile în care, prin dispozitivul sentinţei, instanţa a dispus anularea Contractului de concesiune prin atribuire directă nr. AA/2006.
Recurenta nu a produs astfel nicio pagubă reclamantei, înscrisul numit raport de evaluare nu are nicio valoare juridică, în condiţiile în care este efectuat de aceasta pe baza stabilirii unor criterii unilaterale.
Prin sentinţa atacată, judecătorul putea cel mult obliga A.N.P.A. să-i răspundă la Adresele 13 şi 27 din 2011 şi nu să stabilească cine este deţinătorul de drept al imobilului, în condiţiile în care nu a fost învestit cu un asemenea capăt de cerere.
Recurenta invocă şi Decizia civilă nr. 332 din 4 martie 2011, prin care Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Consiliul Local al Comunei Cobadin, prin primar, Comuna Cobadin, prin primar, în contradictoriu cu A.D.S. şi A.N.P.A. şi a obligat pârâţii să se abţină de la efectuarea oricărui act de tulburare a dreptului de proprietate deţinut de reclamante asupra luciului de apă.
Recurenta este obligată să predea imobilul către Consiliul Local al Comunei Cobadin şi nu către reclamanta din prezenta cauză, care nu este deţinător de drept.
4. Apărările formulate de intimata-reclamantă SC A.M. SRL
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că prin Sentinţa civilă nr. 30/36/2010, cât şi prin Decizia civilă nr. 485/2011 s-a stabilit irevocabil că imobilul aparţine proprietăţii private, că statul a ocupat şi exploatat în mod abuziv, fără niciun titlu legal, că reclamanta este succesor în drepturi şi a justificat dreptul de proprietate asupra imobilului.
Mai mult, prin Decizia nr. 728/118/2012 a Tribunalului Constanţa se dispune evacuarea Asociaţiei Familiale C.N. din imobil, în timp ce, prin Decizia civilă nr. 332 din 4 martie 2011 a Tribunalului Constanţa nu se dispune niciun drept de proprietate în favoarea Primăriei Cobadin, hotărârea nici nu este opozabilă intimatei din prezentul litigiu.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este fondat.
Se reţine că prin Sentinţa civilă nr. 30/CA din 27 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea Contractului de concesiune prin atribuire directă nr. AA din 24 mai 2006, către Asociaţia Familială C.N., încheiat de Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol.
Urmare a acestei hotărâri judecătoreşti reclamanta SC A.M. SRL (succesoare în drepturi a foştilor membrii cooperatori ai C.C.) a înaintat A.N.P.A. două adrese cu nr. 13 din 1 februarie 2011 şi 27 din 11 februarie 2011, prin care i-a solicitat să îi pună în vedere asociaţiei familiale să elibereze imobilul şi să achite suma de 50.522,25 euro, reprezentând 18.906,25 euro, redevenţă încasată, şi 31.616,00 euro penalităţi pentru neplata redevenţei.
Prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei A.N.P.A. să soluţioneze cele două adrese şi să achite suma de 88.503,87 euro, reprezentând paguba produsă societăţii, prin nerealizarea beneficiului ca urmare a neexploatării imobilului, conform unui calcul anexat.
Instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, avea obligaţia să stabilească dacă refuzul de soluţionare a cererilor reclamantei este nejustificat şi, în raport de această împrejurare, să dispună, dacă este cazul, repararea pagubei cauzate.
Judecătorul fondului nu s-a preocupat să analizeze culpa pârâtei şi, după ce a enumerat dispoziţii legale din conţinutul Legii contenciosului administrativ fără să le analizeze în concret, a dispus admiterea acţiunii formulate.
Procedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală, criticabilă din perspectiva motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se constată că recurenta-pârâtă, în calitate de concedentă, nu poate fi considerată că "ocupă abuziv" imobilul.
Întrucât o instanţă judecătorească a anulat irevocabil contractul de concesiune, obligarea recurentei (concedentului) de a pune în vedere Asociaţiei Familiale C.N. (concesionarului) să elibereze imobilul nu produce consecinţele juridice solicitate de reclamantă, şi anume de a plăti daune pe fiecare zi de întârziere şi despăgubiri pentru exploatarea în continuare a lacului.
Obligaţia de eliberare a imobilului incumbă concesionarului, numai acesta putând plăti eventualele daune ce constau în neexploatarea lacului de către intimata din prezentul litigiu.
Mai mult, suma pretinsă drept despăgubire ce reprezintă încasarea redevenţei şi penalităţi nu reprezintă un prejudiciu adus intimatei-reclamante, deoarece redevenţa se plăteşte în urma încheierii unui contract de concesiune, ceea ce în realitate, între cele două entităţi nu s-a încheiat.
Redevenţa plătită nedatorat priveşte raportul juridic între părţile contractului de concesiune, anulat de instanţă.
Din actele depuse la dosar, se observă că există hotărâri judecătoreşti contradictorii; prin Decizia civilă nr. 332/2011, Tribunalul Constanţa a stabilit că acelaşi imobil aparţine domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale Comuna Cobadin, existând emisă şi H.G. nr. 904/2002, ce atestă această apartenenţă.
Prin decizia sus-menţionată recurenta-pârâtă a fost obligată să se abţină de la efectuarea oricărui act de tulburare a dreptului de proprietate deţinut de Comuna Cobadin asupra luciului de apă în suprafaţă de 186 ha, denumit "B.C. Negreşti" situat pe teritoriul administrativ al Comunei Cobadin, judeţul Constanţa.
Deşi intimata-reclamantă nu a fost parte în acest litigiu, hotărârea este opozabilă recurentei-pârâte din prezenta cauză, care este obligată să o respecte, constituind un alt motiv din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., de a se considera că refuzul de soluţionare a Adreselor nr. 13 şi 27/2011 nu este nejustificat.
În concluzie, nefiind întrunite dispoziţiile art. 1, 8 şi 11 din Legea nr. 544/2004, modificată şi completată, se va reţine lipsa culpei pârâtei A.N.P.A. şi netemeinicia cererii de obligare a acesteia la plata de despăgubiri.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi admis, se va casa sentinţa recurată şi se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.P.A. Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 358/CA din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea formulată de SC A.M. SRL, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3547/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3555/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
