ICCJ. Decizia nr. 3547/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3547/2013
Dosar nr. 25209/3/2008*
Şedinţa publică de la 21 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6715/2/2007 din data de 25 septembrie 2007, reclamanta SC L. SA a chemat în judecată A.V.A.S. solicitând instanţei ca pe baza probelor ce vor fi administrate să dispună:
- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 135.011.95 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi facturate prin FF emisă de SC L. SA la data de 24 mai 2007;
- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere stabilite şi calculate conform art. 20.3 din contract, de la data la care obligaţia a devenit exigibilă, 2 iulie 2007 (după 28 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 17.2), şi până la plata efectivă a debitului, penalităţi care până la data formulării acţiunii se ridicau la suma de 12.286 RON;
- obligarea pârâtei la plata lucrărilor suplimentare solicitate de aceasta după cum urmează:
- montat căi de rulare nivel etaj pentru 44 rafturi mobile (în cele 3 încăperi) = 1.458,00 RON;
- amplasare rafturi mobile de la parter la etaj şi reamplasarea rafturilor fixe pe etaj = 5.004,00 RON;
- modificat scări evacuare plus montaj = 3.441,14 RON;
- modificat sistem de rulare a rafturilor mobile (role, rulmenţi, lanţ Gali) = 34.574,40 RON;
- execuţie suplimentară rafturi fixe (237,6 ml) = 12.232,48 RON;
- total general (cheltuieli directe şi indirecte) = 67.881,85 RON la care se adaugă TVA 19% = 12.897,56 RON.
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin întâmpinare, pârâta A.V.A.S. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.
1.3. Prin Sentinţa civilă nr. 1387 din 7 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
1.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 25209/3/2008 din 25 iunie 2008, iar prin Sentinţa comercială nr. 11.028 din 23 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
1.5. În urma soluţionării conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a stabilit prin Decizia nr. 780 din 9 martie 2009 competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
1.6. După soluţionarea conflictului de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 25209/3/2008 din 22 aprilie 2009.
La data de 12 octombrie 2011, după efectuarea în cauză a unei expertize contabile, reclamanta şi-a precizat obiectul acţiunii, în sensul solicitării următoarelor sume:
- în ceea ce priveşte capătul 1 al cererii de chemare în judecată, pretenţiile sunt de 135.011,90 RON,
- în ceea ce priveşte capătul 2 al cererii de chemare în judecată, pretenţiile sunt de 18.064,92 RON,
- în ceea ce priveşte capătul 3 al cererii de chemare în judecată, totalul pretenţiilor este de 83.403,75 RON.
2. Hotărârea instanţei de fond
2.1. Prin Sentinţa nr. 7447 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC L. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. şi a obligat pârâta să plătească reclamantei următoarele sume:
- 135.011,90 RON reprezentând diferenţa neachitată din contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă potrivit Contractului de execuţie lucrări din 9 noiembrie 2006;
- 180.645,92 RON reprezentând penalităţi, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, pentru neachitarea la scadenţă a sumei de mai sus, calculate până la data de 31 ianuarie 2011, penalităţi ce urmează a fi calculate în continuare până la achitarea efectivă a debitului;
- 83.403,75 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă suplimentar faţă de cele prevăzute în Contractul din 9 noiembrie 2006.
A admis cererea expertului contabil C.M., a majorat onorariul de la 2.000 RON la 5.000 RON şi a obligat reclamanta să achite expertului onorariul neachitat în sumă de 3.000 RON.
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 12.946,6 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
2.2. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Prin Contractul de execuţie de lucrări din 9 noiembrie 2006, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, între pârâta A.V.A.S., în calitate de achizitor şi reclamanta SC L. SA, în calitate de executant, reclamanta s-a obligat să execute şi să finalizeze lucrarea "rafturi metalice pentru Arhivă", iar pârâta s-a obligat să plătească reclamantei preţul acestei lucrări de 953.406,53 RON la care se adaugă TVA de 181.147,24 RON.
Potrivit art. 3 din contract reclamanta avea obligaţia de a executa şi de a finaliza lucrarea în decurs de 5 săptămâni calendaristice de la data intrării în vigoare a contractului, iar potrivit art. 13 din contract începerea lucrărilor urma a se face în cel mai scurt timp posibil de la primirea ordinului în acest sens din partea achizitorului, iar execuţia lucrărilor trebuia să se deruleze conform graficului general de execuţie şi să fie terminate la data stabilită.
Potrivit art. 14.1 din contract în cazul în care: a) volumul sau natura lucrărilor neprevăzute; b) oricare alt motiv de întârziere care nu se datorează executantului şi nu a survenit prin încălcarea contractului de către acesta îl îndreptăţesc pe executant să solicite prelungirea termenului de execuţie al lucrărilor sau a oricărei părţi din acestea, prin consultare, părţile vor stabili: (i) orice prelungire a duratei de execuţie la care executantul are dreptul; (ii) totalul cheltuielilor suplimentare, care se va adăuga la preţul contractului.
Astfel, Curtea a reţinut că părţile puteau stabili atât prelungirea duratei de execuţie a contractului, cât şi unele modificări în execuţia contractului ce ar fi determinat cheltuieli suplimentare, iar în acest caz pârâta, pentru a calcula penalităţile de întârziere prevăzute de art. 20.1 din contract, trebuia să se raporteze la termenul de execuţie a contractului prelungit prin acordul părţilor, precum şi să achite contravaloarea lucrărilor suplimentare executate de reclamantă.
Potrivit procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 3 mai 2007 întocmit de comisia de recepţie a pârâtei, cantităţile de lucrări pe care reclamanta s-a obligat să le realizeze potrivit Contractului nr. 128 din 9 noiembrie 2006, au fost executate în totalitate, lucrările executate corespund devizului analitic, iar valoarea declarată a investiţiei este de 953.406,53 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 181.147,24 RON. În procesul-verbal de recepţie se face referire la o notă privind finalizarea lucrărilor din 30 martie 2007, de unde rezultă că cel târziu la această dată lucrările erau finalizate în întregime.
Astfel, a reţinut Curtea, pârâta A.V.A.S. avea obligaţia de a plăti reclamantei preţul integral stabilit în contractul de execuţie de lucrări, de 953.406,53 RON la care se adaugă TVA în sumă de 181.147,24 RON. Ori, din această sumă, pârâta a achitat doar suma de 999.540,82 RON, astfel că mai are de achitat suma de 135.011,90 RON, cum a fost calculată de expertul contabil C.M. în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pentru neachitarea la scadenţă a acestei sume, pârâta datorează reclamantei şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate după trecerea a 28 zile de la expirarea perioadei de 10 de zile de la emiterea facturii de către reclamantă, conform art. 20.3, art. 17.1 şi art. 17.2 din contract, penalităţi ce au fost calculate de acelaşi expert contabil C.M., la suma de 180.645,92 RON, până la data de 31 ianuarie 2011, penalităţi ce urmează a fi calculate în continuare până la achitarea efectivă a debitului.
Totodată, reclamanta a pretins că a executat lucrări suplimentare faţă de memoriul tehnic iniţial, lucrări efectuate la solicitarea reprezentanţilor pârâtei, contestate de aceasta din urmă.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică în construcţii care a presupus inclusiv o constatare la faţa locului, concluziile raportului de expertiză în construcţii întocmit de expert E.H. fiind că reclamanta SC L. SA a executat lucrări suplimentare faţă de ceea ce s-a ofertat şi contractat constând în: mutarea unui număr de 44 rafturi mobile de la parter la etaj, executarea sistemului de rulare a celor 44 de rafturi mobile pe platforma metalică a etajului, modificarea a trei scări de acces de la parte la etaj cu montarea acestora în acelaşi capăt al traveelor în care erau şi celelalte trei şi schimbarea sistemului de rulare a rafturilor mobile în sistem cu role, rulmenţi şi lanţ Gali. De asemenea, s-a reţinut în raportul de expertiză că aceste modificări au fost impuse ca urmare a executării de către A.V.A.S. în pereţii intermediari ai etajului de goluri pentru circulaţie şi că reclamanta a mai executat suplimentar rafturi fixe având o lungime totală de 237,60 m, faţă de oferta de 101,64 m, în baza căreia s-a încheiat contractul.
Prin urmare, Curtea a reţinut, în baza constatărilor efectuate de expertul în construcţii, că reclamanta SC L. SA a efectuat aceste lucrări suplimentare, lucrări ce au fost determinate de modificarea situaţiei spaţiului unde urmau să fie efectuate lucrările de execuţie contractate, chiar de către pârâta A.V.A.S.
Mai mult, instanţa a constatat, din Procesul-verbal din 31 ianuarie 2007, semnat de reprezentanţii ambelor părţi ale contractului, că reclamanta a avut acordul pârâtei de a efectua aceste lucrări.
În ceea ce priveşte apărarea pârâtei potrivit căreia reclamanta îi datorează penalităţi de întârziere în sumă de 135.011,90 RON calculate potrivit art. 20.1 din contract pentru perioada 28 decembrie 2006, când trebuia finalizată lucrarea de către reclamantă, până la data de 26 aprilie 2007, când au fost finalizate şi predate lucrările, Curtea a apreciat-o ca nefondată, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 20.1 din contract, potrivit cărora, pârâta ar fi putut să deducă din preţul contractului penalităţi de întârziere, în situaţia în care lucrările nu ar fi fost executate în termenul prevăzut, din vina exclusivă a executantului.
Or, în cauză, a constatat Curtea, termenul iniţial stabilit pentru finalizarea contractului nu a putut fi respectat de către reclamantă din cauza necesităţii efectuării de lucrări suplimentare determinate şi chiar solicitate de către pârâtă, astfel că nu se poate reţine vina exclusivă a reclamantei pentru nefinalizarea lucrărilor la termenul din 28 decembrie 2006.
Mai mult, pârâta şi-a exprimat acordul cu privire la modificarea termenului de finalizare a lucrărilor, astfel cum rezultă din Procesul-verbal din 31 ianuarie 2007, în care după ce se precizează lucrările ce mai trebuie executate, la pct. 7 se prevede că după întocmirea graficului de execuţie, SC L. SA va comunica în scris termenul de realizare a prevederilor Contractului din 9 noiembrie 2006.
În ceea ce priveşte cererea expertului contabil C.M. de majorare a onorariului de expertiză, Curtea a apreciat-o ca întemeiată, astfel că a majorat onorariul de expert de la 2.000 RON la 5.000 RON şi a obligat reclamanta să achite expertului onorariul neachitat în sumă de 3.000 RON.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.946,6 RON, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar şi onorarii de expertiză.
3. Calea de atac exercitată
3.1. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a reţinut în mod greşit că A.V.A.S. datorează suma de 135.011,90 RON reprezentând diferenţa neachitată din contravaloarea lucrărilor executate, ignorând că reclamanta nu a predat lucrarea la data de 29 decembrie 2006, potrivit art. 3.1. din contract;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că termenul de predare nu a fost respectat din cauza lucrărilor suplimentare executate, din moment ce A.V.A.S. nu a solicitat nicio lucrare suplimentară;
- în mod nelegal a stabilit instanţa de fond suma de 83.403,75 RON penalităţi pentru suma de 180.645,925 RON, deşi societatea comercială reclamantă a fost cea care nu a respectat termenul contractual de predare a lucrării;
- în mod greşit a obligat instanţa de fond A.V.A.S. la plata sumei de 83.403,75 RON pentru lucrări suplimentare fără ca lucrările respective să fi fost executate, societatea comercială limitându-se la lucrările prevăzute în caietul de sarcini;
- în mod greşit a obligat instanţa de fond A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată de 12.946,60 RON, fără defalcarea şi justificarea acestora.
În concluzie, A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
3.2. Societatea comercială reclamantă a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, susţinând că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică şi solicitând respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de fond
Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 2 al acestor considerente, potrivit Procesului-verbal de recepţie din 3 mai 2007, întocmit de comisia de recepţie a A.V.A.S., lucrările angajate de reclamantă potrivit Contractului din 9 noiembrie 2006 au fost executate cantitativ şi calitativ, iar potrivit expertizei contabile întocmite în cauză A.V.A.S. datora suma de 953.406,53 RON stabilită prin contract, plus 181.147,24 RON TVA, din care a achitat suma de 999.540,82 RON, rămânând neachitată suma de 135.011,90 RON.
Susţinerea A.V.A.S. că lucrarea nu a fost predată la termenul prevăzut în contract, 29 decembrie 2006, şi că reclamanta datorează penalităţi de întârziere a fost înlăturată de instanţa de fond care a reţinut în mod judicios că recurenta a trenat recepţia lucrărilor pe faze intermediare şi a impus lucrări suplimentare, ceea ce a dus la decalarea termenului de predare a lucrării.
În ceea ce priveşte lucrările suplimentare, negate de recurentă, expertiza tehnică în construcţii a confirmat faptul că acestea au fost executate ca urmare a realizării unor modificări practicate în pereţii despărţitori de către beneficiar, precum şi a unui necesar suplimentar de rafturi, lucrări evaluate la 83.403,75 RON.
De menţionat că, în procesul-verbal de recepţie finală lucrările suplimentare au fost însuşite de beneficiar, criticile recursului fiind în contradicţie cu conduita A.V.A.S. de la data recepţiei finale, potrivit Procesului-verbal încheiat la data de 3 mai 2007.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că recurenta-reclamantă este datoare să achite suma stabilită de expert.
În ceea ce priveşte penalităţile de 180.645,92 RON, instanţa a avut în vedere concluziile expertului contabil, care le-a calculat la suma datorată, potrivit clauzelor contractuale de la art. 20.3, art. 17.1 şi 17.2, pentru perioada până la data de 31 ianuarie 2011, astfel încât criticile recurentei sunt neîntemeiate.
Criticile recurentei-pârâte cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată sunt nemotivate şi neîntemeiate, instanţa de fond făcând aplicaţia prevederilor art. 274 C. proc. civ., potrivit documentelor depuse la dosar de reclamanta-intimată.
Astfel fiind, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V.A.S. împotriva Sentinţei nr. 7447 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3533/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3550/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
