ICCJ. Decizia nr. 3555/2013. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3555/2013
Dosar nr. 8678/2/2011
Şedinţa publică de la 21 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.G. a chemat în judecată Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta şi pe calea contenciosului administrativ să dispună obligarea pârâtei să-i soluţioneze cererea înregistrată în 1 septembrie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtei cu cererea menţionată, solicitându-i-se date în legătură cu autoritatea publică care a iniţiat şi clasificat informaţiile ce fac obiectul Notei nr. x/2008 al cărui conţinut a stat la baza procesului-verbal de sesizare din oficiu din 24 octombrie 2008, de către procurorul S.M.A. din cadrul DNA.
S-a mai arătat de către reclamant că din răspunsul primit rezultă refuzul explicit al autorităţii de a-i soluţiona cererea, fapt care îi aduce atingere dreptului la apărare şi la un proces echitabil.
În temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a autorităţii pârâte care a emis şi clasificat informaţiile existente în nota nr. x/2008, iar în temeiul art. 13 din lege a solicitat obligarea autorităţii publice ce va fi introdusă în cauză, să depună la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii notei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 107 din 11 ianuarie 2012 a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat refuzul nejustificat al pârâtei DNA de a-i soluţiona cererea, obligând-o să răspundă reclamantului la cererea din 1 septembrie 2011.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că autoritatea pârâtă deţine informaţia solicitată de reclamant şi întrucât nu a răspuns concret solicitării acestuia, în temeiul art. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 se constată, refuzul nejustificat al acesteia de a-i soluţiona cererea.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ. invocându-se ca motiv de casare faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material şi ca motiv de modificare a sentinţei atacate faptul că soluţia de admitere a acţiunii a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 554/2001 şi a Legii nr. 182/2002.
Primul motiv de recurs care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. priveşte pronunţarea sentinţei atacate de către o instanţă necompetentă material prin încălcarea competenţei materiale ale unei alte instanţe.
Recurentul arată că intimata-reclamantă a formulat cererea către "compartimentul de relaţii publice al DNA" şi că în raport de cererile sale anterioare în cauză sunt aplicabile dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 şi nu dispoziţiile Legii nr. 554/2004. În consecinţă competenţa materială de soluţionare a cauzei revin, în primă instanţă Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi nu Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Al treilea motiv de recurs priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi a Legii nr. 182/2002 în cazul respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi în ceea ce priveşte pe fond soluţia recurată de admitere a acţiunii formulate de reclamantul intimat.
Cu privire la primul aspect de nelegalitate se invocă faptul că reclamantul-intimat nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 împotriva răspunsului comunicat prin adresa din 1 septembrie 2011 apreciindu-se ca inadmisibilă acţiunea formulată fără îndeplinirea procedurii prealabile.
Recurentul apreciază ca inadmisibilă acţiunea şi în raport de dispoziţiile art. 5(2) din Legea nr. 554/2004 considerând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. ca normă specială deoarece nota nr. x/2008 este un act dintr-un Dosar penal nr. 290//P/2008 instrumentat de DNA şi nu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Al doilea aspect de nelegalitate priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia dispusă prin sentinţa atacată.
Se arată că în mod greşit instanţa de fond a constatat existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului-intimat şi a obligat recurenta să răspundă la cererea din 1 septembrie 2011.
Recurenta arată că în cauză s-a comunicat răspuns la cererea formulată de acesta cu privire la nota nr. x/2008, răspunsul comunicat fiind legal emis în raport de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 182/2008.
În ceea ce priveşte răspunsul se arată că DNA a comunicat, în limita competenţelor sale, că nu recurenta a clasificat nota, a fost folosită într-un dosar penal în care, faţă de reclamantul-intimat s-a emis Ordonanţa nr. 290/P/18 noiembrie 2009, comunicată reclamantului-intimat, şi în consecinţă nu poate dispune de informaţiile din acea notă, inclusiv emitentul - sursa informaţiilor clasificate.
Se arată că divulgarea informaţiilor clasificate conţinute de nota nr. x/2008 ar atrage aplicabilitatea art. 39 din Legea nr. 183/2002.
Se solicită admiterea recursului şi casarea în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. sau modificarea în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin respingerea acţiunii, în principal, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
La dosar, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia, pentru următoarele considerente, că acesta este fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu este fondat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind competentă material, în primă instanţă în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei. În raport de acţiunea reclamantului-intimat astfel cum a fost formulată şi precizată în fapt şi în drept, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi nu dispoziţiile Legii nr. 544/2001.
Reclamantul-intimat a solicitat o informaţie care nu este de interes public, iar cererile anterioare formulate nu pot infirma temeiul juridic indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv Legea nr. 554/2004.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat, sentinţa recurată fiind dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţia dispusă pe fondul cauzei.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii analizată ca o apărare de fond, în mod corect prima instanţă a apreciat acţiunea ca admisibilă.
În raport de obiect - contestare refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri - în cauză nu era necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 5(2) din Legea nr. 554/2004 deoarece actul administrativ asimilat conform art. 2(2) din Legea nr. 554/2004 reprezentat de adresa nr. 1307/C/155VS/2011 nu poate fi contestat conform C. proc. pen., ci potrivit Legii nr. 554/2004, în temeiul şi condiţiile prevăzute de art. 1(1) şi (2) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, Curtea, analizând sentinţa atacată în raport de actele depuse şi susţinerile părţilor, apreciază că în cauză în mod greşit prima instanţă a constatat existenţa unui refuz nejustificat în ceea ce priveşte răspunsul comunicat reclamantului-intimat prin adresa aflată la dosar fond.
Curtea constată că reclamantul-intimat a solicitat, prin cererea adresată recurentei la data de 1 septembrie 2011, să-i comunice autoritatea publică care a iniţiat şi clasificat informaţiile ce fac obiectul notei nr. x/2008.
La cererea formulată recurentul a comunicat răspuns, apreciat de reclamantul şi de instanţa de fond ca refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri pe motiv că denumirea autorităţii publice intimate a notei nu intră în categoria informaţiilor clasificate.
Curtea apreciază că soluţia pe fond dispusă este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 182/2000 şi a Legii nr. 554/2004. În cauză răspunsul comunicat de recurent prin adresa contestată nu reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Nu poate fi reţinut un exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2(1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, pentru că recurenta a comunicat reclamantului răspuns în sensul că DNA nu este instituţia care a clasificat nota nr. x/2008 şi nu poate dispune de informaţiile solicitate, nota având caracter clasificat secret de stat, nivelul strict secret în raport de dispoziţiile Legii nr. 182/2002.
Răspunsul comunicat este legal emis în limita competenţelor ţinând cont că autoritatea recurentă nu este instituţia ce a clasificat nota nr. x/2008 şi pe cale de consecinţă nu poate dispune de informaţiile conţinute de nota respectivă, informaţii care includ şi emitentul, respectiv sursa informaţiilor clasificate, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 182/2002. Scopul legii îl reprezintă protecţia informaţiilor clasificate şi a surselor confidenţiale ce asigură acest tip de informaţi.
Pe de altă parte nota clasificată care formează obiectul cererii, recurentului a stat la baza instrumentării unui Dosar penal nr. 290/P/2009 de către DNA dosar penal care priveşte şi alte persoane - cetăţeni români şi străini în care faţă de reclamantul-intimat s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin Ordonanţa din 18 noiembrie 2009, ordonanţă comunicată reclamantului-intimat.
Fără a nega dreptul reclamantului-intimat de a uza de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 182/2002, acesta poate face contestaţie, dar numai la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă. Sfera subiectelor posibil emitente ale notei este relativ restrânsă, reclamantul-intimat având posibilitatea efectuării unor demersuri pentru identificarea entităţii emitente, demersuri iniţiate, de altfel după pronunţarea sentinţei atacate aspect probat cu înscrisurile depuse în recurs.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii din 1 septembrie 2011 în sensul dispoziţiilor art. 2(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei civile nr. 107 din 11 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului C.G. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3550/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3572/2013. Contencios → |
|---|
