ICCJ. Decizia nr. 3579/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3579/2013
Dosar nr. 12451/2/2010
Şedinţa publică de la 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3996 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A.I. şi s-a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că pârâtul A.I. a avut gradele de căpitan în cadrul Direcţiei Regionale Cluj, îndeplinind şi funcţia de şef al Serviciului Raional de Securitate Turda (1965), maior în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Cluj, Serviciul 1(1968) şi, Inspector Raional, îndeplinind funcţia de şef al Serviciului 2 din cadrul aceluiaşi inspectorat (1980, 1983).
În această calitate, pârâtul a iniţiat acţiune de urmărire informatică individuală a unui fost condamnat, semnalat ca fiind un adept "convins" al mişcării religioase iehoviste şi, ulterior, a aprobat dirijarea reţelei informative pentru "a stabili date despre comportarea şi atitudinea" persoanei urmărite. Drept urmare, pe lângă "obiectiv", au fost dirijate sursele "A.", "S.M.", "N.M." şi "A.P.". De asemenea, în cazul descris anterior, pârâtul a aprobat şi interceptarea corespondenţei. Toate aceste măsuri au fost puse în aplicare, conform probatoriului anexat.
Mai mult, în aceeaşi calitate de ofiţer de Securitate, pârâtul a solicitat "efectuarea de investigaţii" asupra legăturilor unei persoane urmărită deoarece întreţinea "relaţii suspecte cu un cetăţean vest - german".
Pentru a avea o perspectivă cât mai completă asupra activităţii desfăşurată de către domnul A.I., s-a reţinut şi măsura avertizării unei persoane "identificată ca autoare a unor înscrisuri cu caracter necorespunzător", adresate Comitetului Judeţean Cluj şi redacţiei ziarului "I." şi că măsura avertizării era una dintre cele mai umilitoare pentru demnitatea individului, deoarece presupunea ca, în faţa organelor de Securitate şi de cele mai multe ori şi a organelor de partid sau a colectivului din care făcea parte, persoana urmărită să fie constrânsă a-şi recunoaşte "faptele" (diverse "manifestări împotriva regimului comunist") şi să se angajeze că nu va mai recurge la astfel de manifestări.
Faţă de cele expuse anterior, s-a considerat că definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau "drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului". Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de normele internaţionale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
Aşa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de Constatare amintită anterior, pe care de altfel le-a reţinut şi în motivarea acţiunii în constatare, activitatea domnului A.I. se remarcă prin acţiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
S-a considerat că activităţile desfăşurate de către domnul A.I., în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 85 din Constituţia României din 1952, art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la libertatea religioasă, prevăzut de art. 84 din Constituţia României din 1952, coroborat cu art. 18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 88 (secretul corespondenţei) din Constituţia României din 1952, coroborat cu art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Toate măsurile întreprinse de către domnul A.I. au încălcat flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare şi la acea dată.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A.I. şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi ca urmare a rejudecării cauzei în fond, să fie respinsă acţiunea în constatare ca neîntemeiată.
În motivele de recurs s-a arătat că obiectul judecăţii în fond s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, deşi natura intrisecă/declarată de reclamant a litigiului este de natură strict civilă, adică o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., astfel că instanţa de fond nu era competentă material să soluţioneze cererea.
A mai fost invocată excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a CNSAS şi, implicit, lipsa sa de calitate procesuală activă.
Chiar dacă ordonanţa de urgenţă stabileşte în mod artificial/derogatoriu ca o singură instanţă din România - Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este desemnată să judece astfel de cauze, asta înseamnă că legea organică a funcţionării instanţelor poate fi modificată printr-o simplă ordonanţă de urgenţă.
Scopul O.U.G. este străin de ideea de justiţie echitabilă, susţine recurentul, deoarece legea vizează un grup de foşti ofiţeri aflaţi sub jurământ militar, care la ordin ierarhic, au utilizat mijloace ale muncii informative în scopul asigurării recunoaşterii şi prevenirii unor acţiuni îndreptate împotriva siguranţei şi securităţii statului.
Referitor la susţinerile instanţei de fond legate de acţiunile pârâtului, recurentul susţine că din niciun înscris nu rezultă că a realizat în fapt acele sarcini impuse de un plan de măsuri, nu a luat declaraţii, nu a semnat procesul-verbal de interogatoriu, nu a ameninţat, nu a torturat persoane cu anume manifestări democratice sau că făceau comentarii cu tentă denigratoare.
Informaţiile obţinute şi prelucrate au caracter de maximă generalitate şi frizează aspecte banale şi nu afectează viaţa intimă sau privată a celui vizat.
Nu pot fi asimilate, susţin recurentul, unor acte de îngrădire a drepturilor civile simpla caracterizare şi cunoaşterea muncii şi preocupărilor unei persoane prin caracterizarea sa, conduita şi atitudinea în societate şi în grupul relaţional şi care era chiar un criteriu de promovare profesională.
S-a apreciat că, în mod greşit instanţa de fond a acordat cuvântul pe fondul dezbaterilor numai pe baza unor înscrisuri ineficiente de convingătoare, fiind lipsită de rol activ.
Renunţarea la solicitarea prezentării înscrisurilor este în contradicţie şi în principiile personalului civil, ale statului de drept şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil) şi s-a considerat că motivul pentru care instanţa a renunţat la administrarea probei cu înscrisuri a fost acela că accesul la informaţiile vizate - secrete de stat presupune parcurgerea proceduri reglementate de o legislaţie specifică.
3. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
În cadrul motivelor de recurs au fost invocate mai multe excepţii care vor fi analizate înainte de criticile ce vizează fondul cauzei şi vor fi respinse ca neîntemeiate.
Excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma iniţială, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii se introduce la secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti.
Ulterior, prin Legea nr. 293/2008, art. 1 alin. (1) a fost modificat şi s-a stabilit competenţa exclusivă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, suntem în prezenţa unei competenţe exclusive, speciale stabilită printr-o dispoziţie expresă a legii şi nu poate fi contestată competenţa materială a instanţei care a soluţionat cauza în fond.
Excepţia lipsei de interes.
Şi această excepţie este nefondată deoarece interesul în promovarea acţiunii rezultă chiar din motivul pentru care a fost promovată O.U.G. nr. 24/2008, acela de a permite accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ca parte a poliţiei politice.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a C.N.S.A.S. şi a lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S. vor fi respinse pentru că legea a stabilit că persoanele îndreptăţite care solicită accesul la propriul dosar se adresează C.N.S.A.S., dar acesta poate efectua verificări şi ca urmare a sesizării din oficiu.
În art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008 au fost stabilite atribuţii la C.N.S.A.S. şi în art. 24 sunt stabilite atribuţiile Colegiului C.N.S.A.S., iar pentru Notele de constatare care sunt aprobate, se dispune introducerea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.
În ceea ce priveşte criticile din recurs ce vizează fondul cauzei, se constată că acestea sunt nefondate.
Acţiunea în constatare adresată de Consiliul Naţional pentru Studierea Securităţii a avut la bază cererile formulate de d-na M.E. şi domnul B.H.C.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;
În cauză, prima condiţie este îndeplinită, aspect necombătut de pârât, având în vede că acesta a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Cluj, Serviciul 1 şi colonel şi şef al Serviciului 2 din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Cluj.
Cea de-a doua condiţie, ce vizează desfăşurarea de activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, este şi ea îndeplinită în cauză.
Deci recurentul nu neagă existenţa înscrisurilor depuse la dosar, se invocă faptul că nu a torturat, nu a interogat persoane care aveau manifestări democratice, dar aceste susţineri sunt nefondate deoarece legea nu cere să fie prezentate asemenea dovezi pentru a dovedi activităţile prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Legea nu impune ca măsurile dispuse în planul de măsuri să se dovedească că au fost puse în aplicare, ci este suficientă întocmirea de asemenea planuri şi să se dovedească activităţile indicate în lege.
Nici susţinerile potrivit cărora instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ şi a soluţionat cauza pe baza înscrisurilor depuse de reclamant şi că s-a renunţat la solicitarea prezentării înscrisurilor nu sunt fondate.
Instanţa de fond a soluţionat cauza pe baza probelor depuse de reclamant şi nu s-a renunţat la solicitarea prezentării de înscrisuri întrucât nu a existat o asemenea solicitare.
La termenul din 9 mai 2011, pârâtul a formulat întâmpinare, dar nu s-au propus probe în apărare, iar la termenul din 9 iunie 2011 când a fost soluţionată cauza, pârâtul nu a fost prezent.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. rap. la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.I. împotriva Sentinţei nr. 3996 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3574/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3580/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
