ICCJ. Decizia nr. 3580/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3580/2013
Dosar nr. 3364/2/2011
Şedinţa publică de la 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.P., născut în judeţul Dolj, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activităţile desfăşurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit dreptul la secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965 şi de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu motivarea că nu există probe din care să rezulte că a participat la acţiuni de poliţie politică (a se vedea dosar fond).
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 487 din 25 ianuarie 2012, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În speţă, sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Mai precis, instanţa a arătat faptul că pârâtul a avut gradul de maior şi funcţia de şef de colectiv în cadrul Serviciului 240 din Securitatea Municipiului Bucureşti, iar prin activităţile desfăşurate a suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată.
3. Recursul declarat de pârâtul S.P.
În recursul său, pârâtul a solicitat casarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se susţine faptul că nu au fost depuse la dosar probe din care să rezulte faptul că măsurile propuse de parte şi descrise în nota de constatare au fost puse în executare şi au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Recurentul arată că instanţa de fond a ignorat cadrul normativ în care şi-a desfăşurat activitatea, scopul activităţii de informaţii nefiind susţinerea puterii totalitare, ci apărarea securităţii statului.
De asemenea, recurentul precizează că faptele ce îi sunt imputate nu erau încriminate de legislaţia în vigoare anterior anului 1989, aşa încât nu poate fi condamnat în prezent pentru acestea.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect constatarea calităţii recurentului-pârât S.P. de lucrător al Securităţii, în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens, în temeiul art. 1 alin. (7) din actul normativ aflat în discuţie, de către numiţii V.I. (pentru Dosarul informativ nr. I 258913 - cotă CNSAS) şi D.I. (pentru dosarul informativ nr. I 210198 - cotă CNSAS).
În urma analizării înscrisurilor depuse în probaţiune la dosar, prima instanţă a ajuns la concluzia că ambele condiţii impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii, sunt îndeplinite în speţă.
Această concluzie nu poate fi împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.
Astfel, norma anterior individualizată prevede următoarele condiţii:
1) Persoana să aibă calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989.
Într-adevăr, după cum rezultă din nota de constatare nr. S/DI/I/288 din 4 februarie 2011 şi din înscrisurile existente la dosar, recurentul a avut gradul de maior şi funcţia de şef colectiv în cadrul Serviciului 240 din Securitatea Municipiului Bucureşti.
2) În calitatea menţionată la punctul 1 şi în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste partea în cauză să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Înalta Curte consideră că această condiţie nu este îndeplinită în speţa de faţă, în condiţiile în care numitul D.I., care a formulat cererea de verificare din 5 iunie 2008 adresată CNSAS, nu apare nominalizat în nota de constatare din 4 februarie 2011 şi, pe cale de consecinţă, nu sunt descrise activităţile desfăşurate de recurent în legătură cu acesta.
În ceea ce îl priveşte pe petentul V.I., care a formulat cererea de verificare din 29 octombrie 2010, în nota de constatare individualizată anterior se consemnează, referitor la dosarul informativ nr. I 258913 - cotă CNSAS, faptul că recurentul a desfăşurat următoarele activităţi:
- a întocmit şi semnat nota la informaţiile furnizate de sursa "C." din 13 aprilie 1985, în care a menţionat: "V.I. este în atenţie pe linia Alfa. Nota a fost luată pentru cunoaşterea şi verificarea sa în scopul acordării avizului de deplasare"; totodată, în cuprinsul acestei note se arată cu privire la V.I.: "Inginer în cadrul Trustului de Construcţii Hidroenergetice Bucureşti, serviciul tehnic. Are o practică de cca 8 ani, fiind un element tânăr, în curs de formare. Este bine pregătit profesional şi caută să înveţe lucruri noi, fapt pentru care este apreciat în cadrul serviciului şi unităţii. A fost trimis să lucreze în Algeria, unde a activat în ultimii 2 ani, fiind apreciat ca un element bun. Este un element disciplinat, cinstit şi corect, bun coleg, munceşte cu seriozitate (...)" - dosar fond;
- a întocmit şi semnat nota la informaţiile furnizate de sursa "A." din 8 mai 1985, în care a arătat: "V.I. este în atenţie pe linia Alfa. Nota a fost luată pentru verificarea sa, sursa fiind instruită în mod corespunzător cu sarcini în acest sens. Nota se va exploata la acordarea avizului" - dosar fond; în nota informativă aflată în discuţie, sursa "Andrei" relatează cu privire la V.I. că "este un om serios, bine pregătit profesional, cu o frumoasă comportare, atât în cadrul serviciului, cât şi în familie (...). Este bine pregătit din punct de vedere politic, este de acord cu politica partidului nostru (...)" dosar fond;
- a întocmit şi semnat raportul olograf cu privire la V.I., în care a consemnat următoarele aspecte: "este un element conştiincios, pregătit profesional, care nu are manifestări ostile la adresa regimului nostru, nu întreţine relaţii cu cetăţeni străini şi nu are rude în străinătate. Nu sunt cunoscuţi cu pregătiri pentru o eventuală rămânere ilegală în străinătate (...)".
Prin urmare, după cum s-a precizat anterior, Înalta Curte nu poate reţine faptul că activitatea desfăşurată de recurent în legătură cu petentul V.I. ar fi îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestuia.
În acelaşi timp, instanţa de control judiciar nu poate analiza activităţile întreprinse de recurent în privinţa celorlalte persoane nominalizate în nota de constatare aflată în discuţie, pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanţe şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională; acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au procedat la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu şi a altor persoane.
Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparţine în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu şi altor persoane, cu excepţia situaţiei în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială şi autentică în acest scop.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că celelalte persoane indicate în nota de constatare, în afara petentului V.I., nu au solicitat stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului acestora.
În raport de cele anterior expuse, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanţă a realizat o interpretare greşită a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a), art. 7 şi art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Totodată, faţă de soluţia reţinută anterior, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea excepţiilor invocate în memoriul de recurs.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul S.P. împotriva Sentinţei nr. 487 din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3579/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3581/2013. Contencios → |
|---|
