ICCJ. Decizia nr. 444/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 444/2013
Dosar nr. 687/44/2012
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 687/44/11 iunie 2011, reclamantul C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerul Administraţiei şi Internelor (M.A.I.) suspendarea executării Ordinului nr. II/3920 din 7 octombrie 2011 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti, până la soluţionarea pe fond a Dosarului nr. 1460/44/2011.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul mai sus menţionat s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu cu unitatea pârâtă, că a solicitat revocarea lui, însă pârâta a respins contestaţia.
La data de 29 noiembrie 2011 a formulat acţiune în justiţie pentru anularea ordinului în discuţie, acţiune înregistrată sub nr. 1460/44/2011 şi până la pronunţarea de către instanţa de fond a unei soluţii privind legalitatea actului administrativ contestat se impune suspendarea efectelor acestuia, întrucât în cauză sunt îndeplinite cerinţele legale referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi la iminenţa unui prejudiciu.
Pârâta Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare, apreciind că nu sunt întrunite în cauză condiţiile legale pentru suspendarea actului administrativ contestat.
În prealabil pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, învederând faptul că o atare cerere a fost soluţionată în cadrul Dosarului civil nr. 1460/44/2011, aşa încât curtea nu mai putea fi sesizată decât cu o cerere de suspendare întemeiată pe alte motive de fapt decât cele evaluate în cauza anterioară soluţionată irevocabil în sensul respingerii.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 296 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca fiind nefondată, excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârâta MAI.
A admis cererea reclamantului şi a dispus suspendarea Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. II/3920 din 7 octombrie 2011 până la soluţionarea în fond a contestaţiei împotriva acestuia.
În ceea ce priveşte excepţia invocată, Curtea a respins-o ca nefondată, reţinând că fiind vorba de o procedură specială şi sumară, hotărârea pronunţată într-o astfel de cauză nu se poate bucura de autoritate de lucru judecat. A da eficienţă unei asemenea apărări ar însemna a se îngrădi accesul la instanţă, protejat prin art. 6 şi art. 13 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a se nesocoti chiar substanţa unor drepturi garantate de Convenţie (în speţă dreptul la protecţia bunurilor).
Pe fondul cererii de suspendare, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, prin cererea înaintată pârâtei cu scrisoare recomandată în data de 29 aprilie 2011, reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7, solicitând autorităţii emitente a actului revocarea acestuia.
Eliberarea din funcţie a reclamantului este de natură să îi creeze acestuia o pagubă iminentă şi evidentă, cum aceasta este definită de art. 2 lit. ş), reclamantul urmând a fi lipsit de veniturile sale salariale aferente funcţiei de conducere deţinute până la data emiterii ordinului. Totodată, eliberarea sa din funcţie este aptă să producă oarecare perturbări în funcţionarea autorităţii publice în cadrul căreia a deţinut funcţie de conducere.
De asemenea, prima instanţa a reţinut şi existenţa cazului bine justificat, apreciind că însăşi formularea plângerii împotriva actului fiind de natură a semnala o îndoială puternică în privinţa legalităţii actului administrativ, aspecte precum caracterul disproporţionat al sancţiunii aplicate în raport de pretinsele abateri săvârşite de reclamant sunt, în opinia Curţii, aspecte care la o analiză generală justifică măsura suspendării temporare a efectelor ordinului contestat, respectiv până la pronunţarea unei instanţe asupra legalităţii ordinului, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că prima instanţă, în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârât, întrucât, anterior introducerii prezentei acţiuni, reclamantul a mai învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri identice cu prezenta cerere, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1460/44/2011, soluţionată irevocabil prin Decizia Î.C.C.J. nr. 2551 din 24 mai 2012.
Totodată recurentul a adus critici şi în ceea ce priveşte îndeplinirea, în cazul de faţă, a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea formulată de C.C., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. II/3920 din 7 octombrie 2011.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării."
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că reclamantul C.C., anterior introducerii prezentei acţiuni, a sesizat Curtea de Apel Galaţi cu o cerere de suspendare a executării Ordinului M.A.I. nr. II/3920 din 7 octombrie 2011, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1460/44/2011.
Acest dosar a fost soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 2551 din 24 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de suspendare formulată, fiind respinsă ca neîntemeiată.
Înalta Curte, analizând cererea de suspendare formulată în Dosarul 1460/44/2011 precum şi cererea de suspendare formulată în Dosarul nr. 687/44/2012, constată că acestea conţin aceleaşi motive privind incidenţa cazului bine justificat şi al pagubei iminente.
În acest context, în raport cu prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive" cererea reclamantului de suspendare a executării Ordinului M.A.I. nr. II/3920 din 7 octombrie 2011, obiect al prezentului dosar, este inadmisibilă.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, urmând a fi casată cu consecinţa respingerii cererii de suspendare formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor (actualmente Ministerul Afacerilor Interne) împotriva Sentinţei nr. 296 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului MAI nr. II/3920 din 7 octombrie 2011, formulată de C.C. prin S.D.B. din România, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2013. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 459/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
