ICCJ. Decizia nr. 466/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 466/2013
Dosar nr. 51609/3/2010
Şedinţa de la 30 ianuarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate faptul că în mod nelegal pârâtul i-a oprit sume de bani cu titlul de impozit din ajutorul bănesc acordat la momentul pensionării sale din poliţie.
Totodată a solicitat obligarea pârâtului să-i restituie integral aceste sume, actualizate cu indicele de inflaţie la care să fie acordate dobânzile stabilite de normele BNR.
Prin încheierea pronunţată în data de 29 septembrie 2010, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a înaintat cauza spre competentă soluţionare, secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.
La data de 8 martie 2012, reclamantul a depus la dosar precizare prin care a menţionat că înţelege să se judece cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, instituţie centrală din care face parte Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi cu care a avut raportul de serviciu.
Prin Sentinţa nr. 2171 din 21 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă că dat fiind calitatea de instituţie centrală a Ministerului Administraţiei şi Internelor, în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Curţii de Apel.
La rândul ei şi această instanţă, prin Sentinţa nr. 4851 din 11 septembrie 2012, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.
În motivarea hotărârii, această instanţă a reţinut că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în calitate de funcţionar public în cadrul Inspectoratul de Poliţiei al judeţului Galaţi, care este o autoritate publică locală şi nu centrală, raportul de serviciu în temeiul căruia reclamantul a obţinut plata ajutorului bănesc şi implicit a cererii de restituire a sumelor de bani pretins reţinute cu titlu de impozit din acest ajutor fiind stabilit cu o autoritate publică locală.
2. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin acţiunea introductivă, obligarea pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor să-i restituie sumele de bani reţinute nelegal cu titlul de impozit din ajutorul bănesc acordat la momentul pensionării sale din poliţie, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânzile stabilite de normele BNR.
În vederea stabilirii competenţei materiale în soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligaţional dedus judecăţii, în sensul de a vedea căreia dintre cele două autorităţi pârâte cu poziţii diferite în structura aparatului administrativ îi revine obligaţia legală de a plăti drepturile cuvenite reclamantului.
Raportul de serviciu al reclamantului, în temeiul căruia acesta a solicitat şi a obţinut plata ajutorului bănesc reglementat de art. 27 din O.G. nr. 38/2003, a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi, iar această autoritate este organ administrativ descentralizat, constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În consecinţă, în raport cu situaţia factuală expusă mai sus şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii, aparţine tribunalului.
Faptul că în cauză calitatea de pârât o are MAI - autoritate publică centrală nu este de natură să atragă competenţa curţii de apel de soluţionare a cauzei în primă instanţă, câtă vreme raportul de serviciu invocat în susţinerea cererii de plată a ajutorului bănesc şi, implicit, a cererii de restituire a sumelor de bani pretins reţinute cu titlu de impozit din acest ajutor a fost stabilit cu o autoritate publică locală.
În concluzie, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., luând în considerare şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor (actualmente Ministerul Afacerilor Interne), în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 467/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
