ICCJ. Decizia nr. 451/2013. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 451/2013
Dosar nr. 1187/46/2011
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 27 octombrie 2011, reclamantul A.D. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor solicitând anularea Ordinului nr. 8572 din 22 septembrie 2011 emis de aceasta precum şi a celorlalte acte administrative care au stat la baza sa, anume Ordinul nr. 2406/2011, prin care s-a aprobat structura organizatorică a Autorităţii Naţionale a Vămilor şi Ordinul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2407/2011, prin care s-a aprobat statul de funcţii pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, cu toate structurile subordonate (inclusiv pentru compartimentul din care a făcut parte - Echipe mobile-din cadrul Direcţiei Judeţene Vâlcea), anexele 7/1 şi 7/2 şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională.
Ca o consecinţă a anulării acestor acte administrative a solicitat reintegrarea pe funcţia deţinută anterior sau redistribuirea pe un post similar şi obligarea pârâtelor la plata sumelor cuvenite cu titlu de drepturi salariale, de la data încetării raportului de serviciu şi până la reintegrarea în funcţia deţinută sau redistribuită pe un post similar.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 84 din 7 martie 2012, Curtea de Apel Piteşti secţia a II a civilă de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 8572 din 22 septembrie 2011 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului din funcţia publică teritorială de execuţie de controlor vamal, grad profesional principal la Compartimentul Echipe mobile din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vâlcea, conform art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
La baza emiterii ordinului contestat au stat dispoziţiile H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011 şi Ordinele Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011, respectiv nr. 2407/2011, prin care s-a aprobat structura organizatorică a Autorităţii Naţionale a Vămilor, Statul de funcţii şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici şi personalului contractual.
Astfel, a reţinut Curtea, urmare a reorganizării autorităţii vamale efectuată în scopul eficientizării şi îmbunătăţirii coordonării activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor, s-a procedat la reducerea cu maxim de posturi aprobat de la 4.586 posturi la 3.159 de posturi, proces în cursul căruia, cele două posturi de controlor vamal, grad profesional principal din cadrul Compartimentului Echipe mobile au fost desfiinţate.
În consecinţă, reorganizarea autorităţii vamale s-a produs prin reducerea posturilor de natura celui ocupat de reclamant, fiind reală şi efectivă, astfel că în prezent postul deţinut de acesta nu mai există, fiind inexact că ulterior s-a înfiinţat un alt post în cadrul compartimentului în discuţie.
Din cele patru posturi existente în statul de funcţii la Compartimentul Echipe mobile a fost redus un post, din cele trei rămase, două fiind pentru studii superioare şi un post pentru studii medii.
Cu privire la reducerea postului reclamantului, Curtea a reţinut că necesitatea reorganizării şi stabilirea structurii organizatorice a sistemului vamal sunt aspecte ce ţin de oportunitatea emiterii unui act administrativ, fiind atributul exclusiv al conducătorului instituţiei publice, în virtutea căruia are posibilitatea să aleagă postul supus reorganizării.
Cu privire la calificarea Ordinelor nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011, Curtea a reţinut că acestea nu sunt acte normative cu aplicabilitate generală, emise de o autoritate publică, definite ca atare prin art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, ci dimpotrivă, sunt acte administrative cu caracter individual, ce se adresează unui număr restrâns definit de subiecţi, care au luat cunoştinţă de conţinutul lor, nefiind supuse regimului de publicare în M. Of. potrivit art. 55 alin. (3) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
A susţinut că în mod greşit prima instanţă a soluţionat cauza dedusă judecăţii. Că prin cererea de chemare în judecată, prin cererea precizatoare precum şi cu ocazia dezbaterilor a invocat o serie de nelegalităţi a Ordinelor nr. 2406/2011 şi 2407/2011, pe care instanţa însă nu le-a cercetat.
A arătat că Ordinul nr. 2406/2011 emis de Preşedintele A.N.A.F. ce a stat la baza emiterii Ordinului nr. 8572/2011 încalcă principiul legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii statornicit de art. 3 din Legea nr. 188/1999.
De asemenea a susţinut că restructurarea compartimentului a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 şi că procedura de selecţionare şi departajare a personalului încadrat în structurile supuse reorganizării a ignorat complet prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
În raport de situaţia expusă, reclamantul a apreciat că prin actele administrative care au stat la baza ordinului de eliberare a sa din funcţie, privitoare la scoaterea la concurs doar a unora din posturi, cu menţiunea arbitrară a altor funcţionari, au fost încălcate principiile legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 188/1999 precum şi principiul egalităţii de şanse, enunţat formal în conţinutul Ordinului nr. 2407/2011.
Deosebit, au fost încălcate dispoziţiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 care permit reducerea posturilor doar în situaţia în care atribuţiile aferente acestora se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului superior referitoare la studii, precum şi dispoziţiile art. 100 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ, deoarece nu au fost respectate criteriile prevăzute de lege pentru selectarea personalului încadrat în structurile supuse reorganizării, trecându-se direct la departajarea prin examen.
În legătură cu Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011, care în Regulamentele anexate a prevăzut procedura de examinare, a susţinut că este inexistent din punct de vedere juridic, pentru că nu a fost publicat în M. Of. conform art. 11 din Legea nr. 24/2000, pentru a intra în vigoare şi a produce efecte juridice.
În altă ordine de idei, a susţinut că înfiinţarea unui post cu aceleaşi atribuţii ca cele pe care le-a exercitat el, în cadrul aceluiaşi compartiment, contravine art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, şi că nu s-a respectat legea nici în ce priveşte acordarea preavizului de 30 de zile calendaristice de la reducerea acestuia, preavizul fiind emis şi comunicat anterior reducerii postului şi că menţinerea postului inferior ca grad profesional, impunea redistribuirea sa pe acesta ori scoaterea acestuia la concurs pentru a crea şansa egală tuturor funcţionarilor.
O altă critică a recurentului reclamant se referă la faptul că Ordinele nr. 2406/2011 şi 2407/2011 sunt acte administrative cu caracter normativ şi că, nefiind publicate în M. Of., conform art. 100 din Legea nr. 24/2000, nu produc efecte juridice.
4. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin Ordinul nr. 8572 din 22 septembrie 2011, emis de Vicepreşedintele A.N.A.F., s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului din funcţia publică teritorială de execuţie de controlor vamal, grad profesional principal la Compartimentul Echipe mobile din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vâlcea, conform art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Ordinul nr. 8572 din 22 septembrie 2011 a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Ordinului nr. 2406/2011 şi Ordinului nr. 2407/2011 emise de preşedintele A.N.A.F. şi, având în vedere opţiunea intimatului - reclamant pentru ocuparea funcţiei publice de execuţie de inspector vamal, din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vâlcea.
Sunt neîntemeiate criticile privind nulitatea Ordinului nr. 2406/2011 şi Ordinului nr. 2407/2011 care nu au fost publicate în M. Of. pentru motivul că ar fi acte administrative cu caracter normativ.
Ordinul nr. 2406/2010 pentru aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central şi teritorial al A.N.V., organigrama, cu alte cuvinte, cât şi Ordinul nr. 2407/2011 pentru aprobarea statului de funcţii al A.N.V. şi structurilor subordonate reprezintă acte administrative cu caracter individual, fiind date pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009, aşa cum a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011.
Astfel fiind, nu a existat obligaţia legală de publicare a celor două ordine în M. Of. al României, Partea I, aşa cum, fără temei, a susţinut recurentul-reclamant.
Înalta Curte constată că operaţiunea de reducere a posturilor la D.R.A.O.V. Vâlcea şi de organizare a concursului pentru ocuparea postului pentru care a optat recurentul - reclamant, a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.
Astfel, prin H.G. nr. 505/2011, de modificare şi completare a H.G. nr. 110/2009, numărul de posturi în cadrul A.N.V. a fost redus de la 4586 la 3159, ceea ce probează că reorganizarea a fost reală, iar reducerea numărului de posturi a fost efectivă.
În ceea ce priveşte necesitatea organizării examenului, rezultă că pentru postul vizat de opţiunea recurentul reclamant au existat şi alte opţiuni manifestate, devenind incidente prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, care reglementează posibilitatea organizării unui examen de departajare la care recurentul reclamant s-a poziţionat pe un loc inferior celui declarat câştigător.
Prin urmare, având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională, în mod corect Vicepreşedintele A.N.A.F. a emis Ordinul nr. 8572 din 22 septembrie 2011, prin care reclamantului i-au încetat raporturile de muncă prin eliberarea din funcţia publică.
Prin emiterea ordinelor a căror suspendare se solicită nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 188/1999 şi ale H.G. nr. 611/ 2008, deoarece funcţionarilor publici, ca urmare a reorganizării A.N.V. li s-a comunicat un preaviz şi, în perioada preavizului, puteau opta pentru numirea în una din funcţiile publice vacante corespunzătoare, dispoziţii ce au fost respectate în cazul recurentului.
În privinţa organizării testării profesionale ca un concurs, înalta Curte apreciază că nici aceste dispoziţii din ordine nu sunt nelegale, având în vedere că art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 prevede obligativitatea organizării unui examen de către autoritatea publică în cazul în care existau mai multe persoane care au optat pentru ocuparea aceleiaşi funcţii publice, iar Regulamentul aprobat se referea chiar la organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 84 din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 448/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 106/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
