ICCJ. Decizia nr. 4627/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4627/2013
Dosar nr. 1427/54/2012
Şedinţa de la 26 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2181 din 23 mai 2012 Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal - competenţa de soluţionare a litigiului având ca obiect cererea reclamantei SC T.T. SRL prin care a solicitat instanţei obligarea pârâtei D.G.F.P. Dolj să revină la adresa din 24 ianuarie 2012 şi să procedeze la soluţionarea decontului de TVA cu opţiune de rambursare din 27 decembrie 2011, dat fiind că la baza acesteia stă o cerere de rambursare formulată de către reclamantă privind rambursarea sumei de 924.787 de RON.
Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 1091 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, a reţinut că în litigiul de faţă, este evident faptul că cererea de chemare în judecată, nu se referă la vreun act administrativ emis sau încheiat de organele fiscale, care ar putea atrage competenţa din punct de vedere valoric, ci reprezintă doar o obligaţie de a face a unei autorităţi administrativ fiscale judeţene.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă se solicită rambursarea TVA-ului în cuantum de 924.783 RON.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este peste 500.000 RON, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în primă instanţă, este Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei privind pe SC T.T. SRL Cârcea şi D.G.F.P. Dolj este de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.T. SRL Cârcea, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4604/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4682/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
