ICCJ. Decizia nr. 4681/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4681/2013
Dosar nr. 7336/1/2012
Şedinţa publică de la 27 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii atacată cu recurs
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare Plenul CSM) nr. 872 din 8 octombrie 2012 a fost respinsă cererea de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Dolj, la Judecătoria Craiova sau la Judecătoria Filiaşi formulată de G.F.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
În considerentele Hotărârii Plenului CSM nr. 872 din 8 octombrie 2012, după redarea detaliată a unor date statistice referitoare la situaţia posturilor vacante şi la volumul de activitate al parchetului/instanţelor implicate, şi menţionarea faptului că cererea recurentului a fost avizată pozitiv atât de parchetul la care acesta îşi desfăşoară activitatea, cât şi de către instanţele la care se solicită numirea în funcţia de judecător, se apreciază că, faţă de posibilităţile de ocupare a posturilor la Tribunalul Dolj, Judecătoria Filiaşi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, motivele invocate în susţinerea cererii de către recurent, atribuţiile ce revin CSM în stabilirea politicii de resurse umane la nivelul instanţelor şi parchetelor, se impune respingerea cererii recurentului.
2. Recursul exercitat de recurentul G.F.M.
Împotriva Hotărârii nr. 872 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM a declarat recurs G.F.M., solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (în continuare Legea nr. 317/2004), anularea hotărârii contestate şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de numire în funcţia de judecător, la una dintre instanţele menţionate, respectiv Tribunalul Dolj, Judecătoria Craiova şi Judecătoria Filiaşi.
Consideră recurentul că respingerea cererii sale nu a fost justificată în mod obiectiv în condiţiile în care la momentul examinării cererii existau posturi vacante atât la Tribunalul Dolj (trei posturi), cât şi la Judecătoria Filiaşi, existau avize favorabile asupra cererii formulate, atât din partea parchetului, cât şi din partea instanţelor implicate, iar în cursul aceleiaşi şedinţe de plen au fost admise cererile de numire în funcţia de judecător a unor procurori care aveau o vechime mai mică în funcţia de procuror (4 sau 5 ani faţă de vechimea sa de 15 ani).
Mai arată recurentul că intimatul nu a ţinut cont de faptul că în soluţionarea unor astfel de cereri CSM trebuie să aibă în vedere atât argumentele ce ţin de interesul sistemului judiciar pe care-l reprezintă, dat în egală măsură şi de solicitările magistratului în cauză.
Astfel, consideră recurentul că argumentele ce au condus la adoptarea soluţiei de respingere a cererii sunt în contradicţie cu cele ce au în vedere interesul sistemului judiciar, atâta timp cât la momentul analizării cererii unitatea de parchet la care-şi desfăşura activitatea funcţiona cu o schemă de personal încadrată aproape integral (era vacantă doar o funcţie de conducere), iar prin avizul favorabil acordat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, dar şi de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceste unităţi au confirmat practic că activitatea lor nu ar fi afectată prin admiterea cererii de numire în funcţia de judecător.
3. Apărarea Consiliului Superior al Magistraturii
Intimatul CSM la data de 20 martie 2013 a depus întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind, în raport de criticile formulate de recurent, că nu există motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Astfel, intimatul susţine, în esenţă, că hotărârea recurată este temeinică şi legală deoarece la adoptarea acesteia au fost respectate dispoziţiile art. 22 - 23 din Regulament, iar la analizarea cererii s-a avut în vedere posibilitatea de ocupare a posturilor la Tribunalul Dolj, Judecătoria Filiaşi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, motivele de ordin profesional şi personal invocate de acesta, precum şi atribuţiile ce revin CSM în stabilirea politicii de resurse umane la nivelul instanţelor şi parchetelor de pe lângă acestea.
Mai arată intimatul că evaluarea în concret a aspectelor care să determine acţiunea CSM de aprobare a numirii în funcţie şi de a face propunerea către Preşedintele României constituie competenţa exclusivă a acestei autorităţi, care în exercitarea atribuţiilor sale, are în vedere la momentul soluţionării cererilor de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător asigurarea unui echilibru între interesul general, şi anume funcţionarea în bune condiţii a instanţelor şi parchetelor, şi interesele de ordin personal şi/sau familial ale judecătorilor şi procurorilor care solicită aprobarea cererii de numire.
În fine, intimatul mai susţine că, în reglementarea sa, art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (în continuare Legea nr. 303/2004), îndeplinirea condiţiilor legale pentru numirea în funcţia de procuror sau judecător nu constituie candidaţilor un drept la numirea în funcţie, ci doar o vocaţie şi, de asemenea, nu le conferă acestora posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor şi previzibil, prefigurat.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârile atacate emise de Plenul CSM, prin prisma criticilor ce le-au fost aduse, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu un recurs ce are ca obiect Hotărârea nr. 872 din 8 octombrie 2012 prin care Plenul CSM a respins cererea de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Dolj, la Judecătoria Craiova sau la Judecătoria Filiaşi formulată de G.F.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Totodată, se constată că îndeplinirea condiţiilor legale pentru numirea recurentului în funcţia de judecător, prevăzute de art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, a fost constatată prin Hotărârea nr. 777 din 27 septembrie 2012 a secţiei pentru judecători, prin care s-a dispus sesizarea Plenului CSM cu cererea de numire în funcţia de judecător de recurentul G.F.M.
În prealabil, Înalta Curte reaminteşte în jurisprudenţa sa constantă, în sensul că analiza unei cereri de numire în funcţia de judecător sau procuror nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care CSM are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesului legitim privat al judecătorului/procurorului care a formulat o astfel de cerere.
Astfel, analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor aduse prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că intimatul a analizat în mod formal şi eliptic cererea recurentului, în condiţiile în care, în motivarea hotărârii, s-a limitat, doar la expunerea detaliată a dispoziţiilor legale incidente, precum şi la redarea unor date statistice referitoare la schemele de personal şi la volumul de activitate al parchetelor/instanţelor implicate (posturi ocupate/vacante, încărcătură medie/procuror, încărcătura medie/schemă) fără a analiza, în concret, respectivele date statistice, prin prisma impactului admiterii cererii formulate de recurent asupra activităţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, direct afectat prin eventuala admitere a cererii recurentului, ca şi motivele de ordin personal şi profesional, expuse de recurent în motivarea cererii formulate, în considerarea art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Faţă de acest aspect se impune a sublinia faptul că practica constantă a intimatului, în sensul justificării admiterii/respingerii unor cereri de numire în funcţia de judecător/procuror, prin simpla redare, în considerentele hotărârilor pronunţate, a unor date statistice referitoare la schemele de personal, la volumul de activitate al instanţelor/parchetelor implicate (număr de dosare înregistrate, încărcătura pe judecător/procuror în raport cu media naţională), în absenţa unei evaluări in concreto a respectivelor date statistice, nu corespunde exigenţelor impuse de dezideratul motivării unui act administrativ, aspect de natură a vătăma dreptul la carieră al judecătorului/procurorului care a formulat o astfel de cerere.
Hotărârea contestată nu demonstrează care este consecinţa eventualei aprobări a cererii recurentului de numire în funcţia de judecător, dezechilibru ce s-ar putea produce asupra politicii de resurse umane în domeniul justiţiei şi de ce în acest caz trebuie să prevaleze interesul general în detrimentul celui personal, în condiţiile în care autorităţile judiciare implicate în procedură, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj şi-au exprimat acordul cu privire la transfer.
Referirea formală la statistica instanţelor/parchetelor implicate nu poate justifica respingerea cererii recurentului, prin prisma atribuţiilor CSM în stabilirea politicii de resurse umane la nivelul instanţelor şi parchetelor, în condiţiile în care în această materie împrejurarea că intimatul CSM beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de o analiză riguroasă a condiţiilor şi a efectelor concrete a admiterii/respingerii unei cereri formulate în temeiul art. 61 din Legea nr. 303/2004, sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.
Totodată, soluţia de respingere a cererii recurentului nu este susţinută nici prin prisma referirii exprese a intimatului la posibilităţile de ocupare a posturilor la Tribunalul Dolj, Judecătoria Filiaşi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în condiţiile în care parchetul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea recurentul are schema completă şi a avizat pozitiv cererea recurentului, iar împrejurarea că există posibilitatea de ocupare a posturilor vacante la instanţele implicate prin alte modalităţi, este lipsită de relevanţă, câtă vreme nu există nicio dispoziţie legală care să dea prioritate altor modalităţi de ocupare a posturilor vacante la instanţele de judecată în raport cu dreptul procurorului întemeiat pe dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Aşadar, interesul public invocat de intimat nu este susţinut de probele cauzei, în condiţiile în care la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, unitate la care-şi desfăşoară activitatea recurentul, şi care, totodată, a şi avizat pozitiv cererea, toate posturile de procuror prevăzute în schemă sunt ocupate, iar volumul de activitate nu este de natură a justifica soluţionarea nefavorabilă a cererii recurentului (încărcătura de 55,85 dosare/schemă, cât şi cea de 55,85 dosar/procuror este sub media naţională de 98, respectiv 132 de dosare).
În aceste circumstanţe, respectiv existenţa unor posturi vacante la instanţele la care se solicită numirea în funcţie de judecător, avizul favorabil al parchetului, precum şi al Curţii de Apel Craiova şi al Tribunalului Dolj, lipsa posturilor vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, încărcătura dosar/schemă, respectiv dosar/procuror sub media naţională de dosare, ca şi circumstanţele personale şi profesionale ale recurentului, demonstrează că intimatul a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea dreptului recurentului de a fi numit ca judecător, aceasta îndeplinind toate condiţiile legii.
Prin urmare, Înalta Curte constată, în acord cu recurentul că, din actele dosarului rezultă că intimatul a analizat formal condiţiile prevăzute de lege, a emis o hotărâre nelegală ce a condus la vătămarea drepturilor recurentei, cererea formulată reprezentând un drept ce poate fi valorificat în condiţiile impuse de actele normative incidente.
Hotărârea atacată este emisă, aşadar, cu exces de putere, aşa cum s-a explicat mai sus, ceea ce conduce la nelegalitatea acesteia, având ca şi consecinţă vătămarea dreptului la carieră al recurentului.
Faţă de cele menţionate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/ 2004, recursul va fi admis, sens în care va fi anulată hotărârea recurată, iar intimatul va fi obligat în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, să emită o hotărâre prin care să admită cererea recurentului şi să propună Preşedintelui României numirea în funcţia de judecător a acestuia la una din instanţele care au acordat avizul favorabil (Tribunalul Dolj sau Judecătoria Craiova).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.F.M. împotriva Hotărârii nr. 872 din 8 octombrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea nr. 872 din 8 octombrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi obligă intimatul CSM să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a recurentului G.F.M. la una din instanţele care au dat aviz pozitiv - Tribunalul Dolj/Judecătoria Craiova - şi să înainteze Preşedintelui României propunere în acest sens.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4677/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4686/2013. Contencios → |
|---|
