ICCJ. Decizia nr. 4737/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4737/2013
Dosar nr. 4732/2/2012
Şedinţa publică de la 28 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic P. Oradea, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare, obligarea pârâtului să emită o decizie de soluţionare a cererii care a fost înregistrată la Comisia Specială de Retrocedare, sub nr. 7186 din 28 februarie 2003.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 28 martie 2003 s-a adresat fostei Autorităţi pentru Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001, cu o notificare înregistrată la această autoritate sub nr. 7186 din 28 februarie 2003, solicitând retrocedarea unor terenuri intravilane situate în localitatea Băile Felix, jud. Bihor, fără a primi, până la data sesizării instanţei, răspuns la această solicitare.
Prin Sentinţa civilă nr. 4820 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către pârâta Comisia Specială de Retrocedare, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea, raportând obiectul cauzei la dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a constatat că imobilul a cărui retrocedare se solicită este situat în judeţul Bihor şi, faţă de textul normativ menţionat, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei în a cărei rază teritorială se află acesta.
La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 385/CA/2012/PI din data de 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către reclamantul F.R.A., cu privire la soluţionarea prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă constatarea refuzului nejustificat al Comisiei de a soluţiona cererea reclamantului, înregistrată la aceasta sub nr. 7186 din 28 februarie 2003 şi obligarea ei la emiterea unei decizii în soluţionarea acestei cereri, iar dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 cuprind o reglementare specială a competenţei teritoriale pentru acţiunile în anularea deciziilor emise de Comisie.
Întrucât, în speţă, obiectul litigiului nu îl reprezintă anularea deciziilor emise de Comisie, ci obligarea Comisiei la soluţionarea cererii, normele speciale privind competenţa teritorială prevăzute de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 nu se aplică, acestea fiind de strictă interpretare şi aplicare.
A concluzionat Curtea de Apel Oradea că în această situaţie normele ce reglementează competenţa teritorială în speţă sunt prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, norme care dau posibilitatea pârâtului să se adreseze instanţei de la sediul pârâtului, cum de altfel a şi făcut.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Ploieşti a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantului F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic P. Oradea de obligare a pârâtei Comisia Specială de Retrocedare la emiterea unei decizii de soluţionare a cererii sale, înregistrată în 28 februarie 2003, solicitând retrocedarea unor terenuri intravilane situate în localitatea Băile Felix, jud. Bihor.
Temeiul juridic al acţiunii îl constituie O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Acest act normativ prevede, la art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, că: "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat."
Dacă în ceea ce priveşte competenţa materială a instanţei de contencios administrativ sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care arată că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 instituie un regim derogator, faţă de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a actelor emise de către autoritatea pârâtă, în aplicarea O.U.G. nr. 94/2000.
Întrucât dispoziţiile arătate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competenţa exclusivă a instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Comisiei speciale de retrocedare, pentru identitate de raţiune, competenţa teritorială este aceeaşi şi în privinţa acţiunilor având ca obiect obligarea Comisiei la soluţionarea cererilor formulate în baza acestei legi speciale.
Înalta Curte mai reţine că dispoziţiile cuprinse în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au asimilat actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa teritorială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe F.R.A., Prepozit al Prepoziturii Ordinului Canonic P. Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare, în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4736/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4738/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
