ICCJ. Decizia nr. 4738/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4738/2013
Dosar nr. 3332/40/2012
Şedinţa publică de la 28 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Comuna Mihai Eminescu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor încheiat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la data de 26 martie 2012, precum şi a Notificărilor emise sub nr. x şi y prin care s-a dispus restituirea sumei de 483.012,24 RON şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.
Totodată, a solicitat suspendarea executării silite declanşată în baza actelor anterior menţionate.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa nr. 3434 din 26 martie 2012, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de către pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că litigiul priveşte executarea unui contract administrativ în care una din părţile contractante este o autoritate publică centrală, precum şi o decizie emisă de aceeaşi autoritate.
2.2. La rândul său, Curtea de Apel Suceava, prin Sentinţa nr. 371 din 13 noiembrie 2012, admiţând excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.
În motivarea acestei soluţii, Curtea a apreciat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce stabilesc competenţa raportat la criteriul cuantumului sumei contestate, şi anume a tribunalului, faţă de faptul că valoarea debitului imputat este mai mică de 500.000 RON, iar sumele ce fac obiectul litigiului sunt creanţe bugetare.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare încheiat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la data de 16 martie 2012, a Deciziei nr. 13550 din 18 mai 2012 privind respingerea contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal sus-menţionat şi a Notificărilor emise sub nr. x şi y.
Prin actul contestat în principal (Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare încheiat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la data de 16 martie 2012) s-a dispus restituirea, de către reclamantă, a sumei de 483.012,24 RON pentru nereguli constatate la încheierea contractului de achiziţie publică semnat între reclamantă şi SC T.A. SRL în cadrul implementării proiectului "Modernizare drum comunal DC 62 km 1+700-5+300, 6+600-8+100 şi canalizare şi epurare ape uzate menajere în localităţile Cătămărăşti Deal, Ipoteşti, Cucorani şi Cătămărăşti Vale, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani" - din 12 septembrie 2008.
Actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze acţiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale lato sensu, acţiunea reclamantei este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor vizând o creanţă în valoare de 483.012,24 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Comuna Mihai Eminescu prin viceprimar T.V. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4737/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4764/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
