ICCJ. Decizia nr. 4747/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4747/2013
Dosar nr. 973/57/2011
Şedinţa de la 29 martie 2013
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.O.I., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei, a solicitat anularea în parte a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 496/C din 3 martie 2011, prin care sediul biroului executorului judecătoresc a fost stabilit în circumscripţia Judecătoriei Câmpeni - Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui nou ordin, prin care Ordinul M.J. nr. 496/C din 3 martie 2011 să fie modificat, în sensul stabilirii sediului biroului în circumscripţia Judecătoriei Orăştie - Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 496/C din 3 martie 2011 a fost numit executor judecătoresc, urmând ca sediul biroului să fie în circumscripţia Judecătoriei Câmpeni, contrar opţiunilor exprimate prin cererea de înscriere înregistrată sub nr. 384 din 29 decembrie 2010 la Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la rubrica „opţiuni” fiind indicate în ordine circumscripţiile Orăştie, Agnita, Câmpeni, Haţeg şi Brad.
Reclamantul a susţinut că Ministerul Justiţiei nu a procedat la verificarea documentelor care au fost transmise odată cu propunerile C.U.N.E.J., astfel că Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 496/C din 3 martie 2011 s-a emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 191 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, art. 6 pct. V din H.G. nr. 625/2009 privind exercitarea atribuţiunilor de control şi art. 36 şi 44 din Regulament privind ocuparea posturilor în funcţie de opţiunile exprimate în cererea de înscriere.
A mai arătat că postul de executor judecătoresc aflat în circumscripţia Judecătoriei Orăştie nu a fost ocupat, fiind vacant, conform anunţului publicat în M. Of. al României, Partea a III a nr. 104 din 1 aprilie 2011, deşi prin Cererea de înscriere nr. 374 din 29 decembrie 2010 avea formulată ca primă opţiune ocuparea postului de executor judecătoresc în această circumscripţie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 188/2000, Legii nr. 554/2004, O.M.J. nr. 210/2001, H.G. nr. 652/2009, art. 112 şi urm. C. proc. civ.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, susţinând că Ordinul Ministrului Justiţiei a fost emis cu respectarea normelor legale incidente şi în baza Hotărârilor nr. 1 şi 2 din 18 februarie 2011 emise de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
A arătat că în lipsa unei noi hotărâri a Consiliului Uniunii nu poate fi iniţiată modificarea ordinului atacat, deoarece pârâtul nu are posibilitatea legală de a infirma sau cenzura hotărârile Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti la care reclamantul trebuia să se adreseze.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 382 din data de 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul S.O.I. împotriva pârâţilor Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Hotărârile nr. 1 şi 2 din 18 februarie 2011 emise de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, prin care a fost validat concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc, respectiv prin care s-a aprobat numirea pe posturile vacante în raport de opţiuni a candidaţilor admişi, au fost înaintate la Ministerul Justiţiei în vederea emiterii Ordinului de numire al reclamantului în postul de executor judecătoresc.
În baza celor două hotărâri şi a art. 16 din Legea nr. 188/2000 şi art. 6 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, pârâtul a emis Ordinul nr. 496/C din 3 martie 2011, prin care reclamantul a fost numit executor judecătoresc cu biroul în Circumscripţia Judecătoriei Câmpeni - Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin urmare, judecătorul fondului a apreciat că ordinul de numire în postul de executor judecătoresc al reclamantului a fost emis cu respectarea normelor legale incidente şi, în lipsa unei noi hotărâri a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, pârâţii nu au temei pentru a infirma sau a cenzura hotărârile Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care a stabilit desemnarea reclamantului în circumscripţia Judecătoriei Câmpeni.
3. Recursul
Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs reclamantul S.O.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, invocând dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (11) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, ministrul justiţiei numeşte în funcţie persoanele care au promovat concursul sau examenul de admitere în profesie în baza următoarelor acte pregătitoare: hotărârea de validare a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi referatul întocmit de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei.
În vederea întocmirii referatului de către direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei, Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în temeiul art. 44 din Regulament, înaintează propunerile de numire a executorilor judecătoreşti care vor fi însoţite de situaţia centralizată pe camere, de dosarele candidaţilor declaraţi admişi, precum şi de cererile lor de numire în funcţie, indicându-se postul obţinut în urma opţiunii exprimate, în funcţie de poziţia de pe listă corespunzătoare notei obţinute.
Recurentul a arătat că, în temeiul art. 6 pct. V din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, dar şi în temeiul art. 191alin. (1) din Legea nr. 188/2000, la întocmirea referatului, direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei trebuia să procedeze la controlul tuturor aspectelor, inclusiv a opţiunilor exprimate prin cererea de înscriere.
Or, în speţă, Ministerul Justiţiei nu a procedat la verificarea documentelor care au fost transmise odată cu propunerile Consiliului U.N.E.J., ordinul fiind emis cu încălcarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, precum şi cu încălcarea prevederilor art. 36 şi 44 din Regulament.
De asemenea, recurentul a precizat că după emiterea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 496/C/2011, în M. Of. a fost publicat anunţul privind organizarea admiterii în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele scutite de examen, unde, la poziţia 1 Camera Executorilor Judecătoreşti Alba Iulia, erau anunţate două posturi vacante de executor judecătoresc, în circumscripţiile Brad şi Orăştie, fiind astfel încălcate şi dispoziţiile art. 5 alin. (4) lit. c) din OMJ nr. 210/2011, care prevăd că la numirea pe posturile vacante au prioritate persoanele care au promovat concursul sau examenul anual de admitere în profesie înaintea persoanelor scutite de examen.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (11) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul nr. 210 din 5 februarie 2001, rezultă că persoanele care au exercitat timp de 3 ani o funcţie de specialitate juridică şi au promovat concursul sau examenul de admitere în profesie sunt numite în funcţie în baza hotărârii de validare a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a referatului întocmit de direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei.
Totodată, instanţa de recurs reţine că potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Regulament „ocuparea posturilor de executor judecătoresc stagiar se va face, la nivelul întregii ţări, în ordinea mediilor candidaţilor, în funcţie de opţiunile exprimate în cererea de înscriere”.
Înalta Curte constată că Ordinul nr. 496/C din 3 martie 2011, a cărui anulare în parte se solicită, a fost emis de Ministrul Justiţiei în baza Hotărârilor nr. 1 şi nr. 2 din 18 februarie 2011 emise de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, prin care a fost validat concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc, respectiv prin care s-a aprobat numirea pe posturile vacante în raport de opţiuni a candidaţilor admişi, precum şi a Notei de informare întocmită de Serviciul Profesii Juridice Conexe din cadrul Ministerului Justiţiei.
Prin Hotărârea nr. 2 din 18 februarie 2011, Consiliul UNEJ a aprobat numirea recurentului-reclamant ca executor judecătoresc cu biroul în Circumscripţia Judecătoriei Câmpeni - Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, deşi această opţiune a fost a treia în ordinea preferinţei, menţionată la rubrica opţiuni posturi din cererea de înscriere la concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc, iar postul din Circumscripţia Judecătoriei Orăştie era vacant, astfel cum rezultă din anunţul privind organizarea examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele scutite de examen în condiţiile art. 15 lit. g) teza finală din Legea nr. 188/2000, anunţ ce a fost publicat în M. Of. Partea a III-a din data de 1 aprilie 2011.
Observând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu există referatul întocmit de direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei.
Chiar dacă s-ar putea aprecia Nota de informare ca fiind referatul direcţiei de specialitate, analizând dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, se constată că acesta nu a fost însoţit de propunerea motivată a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti privind neîndeplinirea condiţiilor de numire a recurentului-reclamant pentru postul din Circumscripţia Judecătoriei Orăştie, prima opţiune a acestuia în ordinea preferinţei.
În orice caz, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, precum şi cu cele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, având în vedere obligaţia de exercitare a controlului asupra situaţiei depuse de Consiliul UNEJ, Ministrul Justiţiei, la emiterea ordinului, trebuia să analizeze inclusiv cererea persoanei interesate, din care reiese opţiunea postului în ordinea preferinţei.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, iar recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.O.I. împotriva Sentinţei civile nr. 382 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantului.
Anulează în parte Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 496/C din 3 martie 2011 în ceea ce priveşte sediul biroului executorului judecătoresc.
Obligă Ministrul Justiţiei să emită un nou ordin prin care să stabilească sediul biroului reclamantului în circumscripţia Judecătoriei Orăştie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4689/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4750/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
