ICCJ. Decizia nr. 4772/2013. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4772/2013
Dosar nr. 5646/1/2012
Şedinţa publică de la 29 martie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Cadrul procesual
1. Decizia atacată
Prin Decizia nr. 1196 din 6 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat nulitatea recursurilor declarate de P.S.R. şi B.L. împotriva Sentinţei nr. 83 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a respins recursul declarat de J.M., C.D. şi B.D., prin mandatar P.I. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de P.S.R. şi de B.L., Înalta Curte a constatat că cererile de recurs nu cuprind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Astfel, instanţa de recurs analizând actele şi lucrările dosarului, a observat că sentinţa atacată a fost comunicată acestor recurenţi la data de 21 martie 2011, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 5 ianuarie 2012, respectiv la data de 6 ianuarie 2012, cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
2. Motivele invocate în contestaţia în anulare
Recurentul-intervenient a atacat decizia menţionată cu o contestaţie în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 - 318 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că instanţa de recurs, pe de o parte, în mod greşit a constatat nulitatea recursului, iar pe de altă parte a omis să analizeze toate motivele de nelegalitate referitoare la hotărârea atacată pe care se întemeiază recursul.
3. Apărările intimaţilor
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimata J.M. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, iar Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat, în principal, respingerea acesteia ca tardivă, şi în subsidiar, ca nefondată.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Verificând cu prioritate regularitatea exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că, nefiind susceptibilă de executare silită, decizia atacată este supusă contestării în termenul prevăzut în art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. - 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În speţă, din actele dosarului, rezultă că decizia contestată a fost comunicată contestatorului, la cerere, la data de 9 august 2012 (data poştei), iar contestaţia în anulare a fost expediată prin poştă la data de 27 august 2012.
În consecinţă, Înalta Curte constată că demersul contestatorului se încadrează în prevederile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
Analizând temeiurile de fapt şi de drept invocate de contestator, prin prisma dispoziţiilor legale ce reglementează contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., fără ca instanţa de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Verificarea hotărârii instanţei de recurs nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor ori modul de interpretare a legii, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.
Înalta Curte reţine că prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor calea recursului la recurs.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor care reglementează contestaţia în anulare, Înalta Curte a constatat că decizia în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.
Din cererea contestatorului, Înalta Curte reţine că se critică modul în care în care completul de judecată al instanţei de control judiciar s-a aplecat asupra actelor dosarului, fiind criticată, atât soluţia prin care s-a constatat nulitatea recursului, cât şi faptul că nu au fost analizate toate motivele de nelegalitate invocate.
Într-adevăr, anularea unei decizii pronunţată de instanţa de recurs poate fi dispusă, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ., dacă instanţa nu a cercetat criticile formulate de recurent.
Însă, în speţă, trebuie avut în vedere că instanţa de recurs a constatat nulitatea recursul, reţinând că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
A reţinut, de asemenea, depunerea de către recurent a motivelor de recurs invocate şi dezvoltarea lor, cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Cum termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, sancţiunea nerespectării lui, conform art. 103 C. proc. civ., este decăderea.
Prin urmare, ca efect al decăderii, instanţa de recurs a aplicat sancţiunea specifică acestei etape procesuale, constatând nulitatea căii de atac.
Înalta Curte, învestită cu soluţionarea prezentei contestaţii în anulare, reţine că instanţa de recurs a pronunţat o soluţie legală, cu observarea corectă a situaţiei existente, în raport de lucrările dosarului, nefiind identificate elemente de natură a contura existenţa unei erori materiale, astfel încât dezlegarea dată nu este rezultatul unei greşeli materiale.
Pentru aceste considerente, neputându-se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia formulată ca inadmisibilă.
Dreptul cetăţeanului la un proces echitabil şi dreptul la justiţie sunt garantate de Constituţia României, însă aceste drepturi trebuie exercitate în limitele dispoziţiilor legale, căci există şi o obligaţie corelativă a acestor drepturi impusă cetăţeanului, respectiv obligaţia de respectare a legilor şi de exercitare a drepturilor conferite de lege în limitele impuse de dispoziţiile legale în discuţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.S.R. împotriva Deciziei nr. 1196 din 6 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4771/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4774/2013. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
