ICCJ. Decizia nr. 4770/2013. Contencios. Suspendare provizorie a executarii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4770/2013
Dosar nr. 7147/2/2012
Şedinţa publică de la 29 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii C.A. şi S.L., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., au solicitat suspendarea provizorie a executării Ordonanţei C.N.V.M. nr. 219 din 06 iulie 2012, până la soluţionarea cererii de suspendare a acesteia, care face obiectul Dosarului nr. 6955/2/2012, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că ordonanţa este vădit nelegală, fiind încălcate toate cerinţele minimale de fond şi formă, pârâta nefăcând niciun demers pentru a analiza elementele privitoare la acţiunea concertată şi stoparea acesteia în vederea protejării intereselor investitorilor în faţa practicilor frauduloase, dimpotrivă, ignorând toate probatoriile şi informaţiile puse la dispoziţia sa de către S.A.I. Muntenia.
Au susţinut că exercitarea dispoziţiilor ordonanţei conduce la posibilitatea exercitării nelegale a dreptului de vot în cadrul Adunărilor Generale ale S.I.F. Muntenia, cu riscul de preluare şi devalizare a acestei societăţi de investiţii şi permite, nelegal, grupului de persoane ce acţionează concertat să adopte orice hotărâri în Adunarea Generală a S.I.F. Muntenia şi să încerce preluarea controlului S.I.F. Muntenia, prin exercitarea inclusiv de presiuni asupra S.A.I. Muntenia, în calitate de administrator al S.I.F. Muntenia.
Or, încercarea de înlăturare a administratorului S.A.I. Muntenia este dovada clară a faptului că, pe de o parte, administratorul curent a „deranjat” grupul de interese ce acţionează concertat în detrimentul S.I.F. Muntenia, prin sesizarea înregistrată la C.N.V.M., iar pe de altă parte, faptul că aceste persoane urmăresc accesul direct la activele S.I.F. Muntenia.
Au susţinut, de asemenea, că riscul fraudării intereselor S.I.F. Muntenia va afecta direct acţionarii acestui fond, iar indirect companiile de stat la care S.I.F. Muntenia deţine importante participaţii.
S-a mai arătat că, în condiţiile în care structura acţionariatului S.I.F. Muntenia prezintă un grad mare de dispersie (acţionari minoritari foarte mulţi cu deţineri foarte mici raportate la capitalul social al emitentului - sub 0,0001 din capitalul social), ordonanţa C.N.V.M. afectează exercitarea eficientă a dreptului de vot al acţionarilor minoritari ai S.I.F. Muntenia.
În aceste condiţii, este evident că efectele subsecvente unui vot nelegal în cadrul Adunărilor Generale determină prejudicii materiale viitoare şi previzibile, aduse atât emitentului, cât şi acţionarilor lui minoritari.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 raportate la dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
S-a făcut dovada înregistrării acţiunii privind anularea şi suspendarea actului administrativ, obiect al Dosarului nr. 6955/2/2012 cu termen de judecată la data de 22 octombrie 2012, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind depusă şi dovada achitării cauţiunii în cuantum de 500 lei, conform recipisei de consemnare din 19 septembrie 2012.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Încheierea din 20 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare provizorie formulată de reclamanţii C.A. şi S.L., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. şi a dispus suspendarea provizorie a Ordonanţei C.N.V.M. nr. 219 din 06 iulie 2012, până la soluţionarea cererii de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 6955/2/2012, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 403 alin. (4) C. proc. civ., în considerarea faptului că ordonanţa C.N.V.M. nu este motivată pentru a stabili împrejurările care au determinat adoptarea ei.
Invocarea temeiurilor de lege ce au stat la baza emiterii Ordonanţei nr. 219 din 06 iulie 2012 nu echivalează cu motivarea actului administrativ, această înşiruire a temeiurilor legale ce au stat la baza adoptării actului atacat neîndeplinind rigorile unei motivări, iar vătămarea rezultă din privarea reclamanţilor de posibilitatea exercitării corespunzătoare a dreptului la apărare.
Curtea a avut în vedere şi dreptul european, care a consacrat, în toate accepţiunile sale, aceeaşi soluţie, a nulităţii actului pentru nemotivarea acestuia.
Recursul
Împotriva hotărârii instanţei de fond recurenta-pârâtă C.N.V.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi au solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar ca lipsit de obiect, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimaţii - reclamanţi, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cererea de suspendare provizorie a executării Ordonanţei C.N.V.M. nr. 219 din 06 iulie 2012 a fost formulată de reclamanţi în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea şi a dispus suspendarea provizorie a executării ordonanţei până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 403 alin. (4) C. proc. civ.: „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.”
Prin urmare, împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti nu se poate formula recurs, aceasta fiind pronunţată fără cale de atac, conform dispoziţiilor citate.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 403 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.V.M. împotriva încheierii din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4768/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 593/2013. Contencios → |
|---|
