ICCJ. Decizia nr. 6447/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6447/2013
Dosar nr. 552/2/2013
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 9338/2/2012, reclamantul A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., Academia de Poliţie „A.I.C.” şi C.D.V., suspendarea executării actului prin care reclamantul a fost înlăturat din concursul organizat în cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.” pentru ocuparea postului de director al C.S.U.D., a actului prin care a fost desemnat câştigător al concursului numitul C.D.V. şi a actului de numire a acestuia în funcţia de director al C.S.U.D., emise de Academia de Poliţie „A.I.C.”, precum şi suspendarea actului de validare a numirii în funcţia de director al C.S.U.D., emis de M.A.I.
Curtea a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a instanţei în ceea ce priveşte cererea de suspendare a actelor emise de Academia de Poliţie „A.I.C.”, precum şi excepţia lipsei de obiect în ceea ce priveşte cererea de suspendare a actului de validare a numirii în funcţia de director al C.S.U.D., emis de M.A.I.
Prin sentinţa civilă nr. 247 din 22 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9338/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în ce priveşte cererea de suspendare a executării actelor emise de Academia de Poliţie "A.I.C." şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a disjuns cererea de suspendare a executării actului de validare a numirii în funcţia de director C.S.U.D. şi a dispus formarea unui nou dosar, respectiv Dosarul de faţă, nr. 552/2/2013, în care a fixat termen pentru pronunţare asupra excepţiei lipsei de obiect la data de 22 ianuarie 2013.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentința nr. 243 din 22 ianuarie 2013 , Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de obiect invocată din oficiu şi a respins cererea de suspendare a executării actului de validare a numirii în funcţia de director C.S.U.D. formulată de reclamantul A.V., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., Academia de Poliţie A.I.C. şi C.D.V., ca lipsită de obiect.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului de validare a numirii în funcţia de director al C.S.U.D. din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.” a pârâtului C.D.V., act emis, potrivit reclamantului, de M.A.I.
Pârâţii M.A.I., Academia de Poliţie „A.I.C.” şi C.D.V. neagă existenţa unui asemenea act, susţinând că numirea directorului C.S.U.D. s-a făcut prin dispoziţie a rectorului, care nu este supusă validării din partea ministerului.
Reclamantul nu a depus la dosar actul a cărui suspendare o solicită, nu a indicat datele de individualizare a acestuia şi nici dispoziţiile legale în baza căruia ar fi fost emis.
Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte Academia de Poliţie „A.I.C.”, art. 1 pct. VI din Anexa acestui Ordin prevede că ministrul administraţiei şi internelor are competenţa de numire, împuternicire, eliberare, suspendare din funcţie sau punere la dispoziţie a rectorului acestei instituţii, precum şi că nu există dispoziţii legale care să prevadă în competenţa M.A.I. validarea numirii în funcţia de director al C.S.U.D. din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.”, numire dispusă în cauză prin dispoziţia rectorului.
Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul V.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citat cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de V.A. împotriva sentinţei nr. 243 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 593/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 709/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
