ICCJ. Decizia nr. 709/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 709/2013
Dosar nr. 507/42/2012
Şedinţa publică de la 12 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamantul P.D. a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A., solicitând anularea procesul-verbal de constatare încheiat de pârâtă şi înregistrat sub nr. 21282/29 iunie 2011, precum şi exonerarea de la plata sumei de 9.671,87 lei
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 1972 din 17 mai 2012, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, reţinând, în esenţă, că pârâta este autoritate publică centrală, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la rangul autorităţii publice emitente a actului contestat.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 331 din 4 octombrie 2012, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului. Pentru a pronunţa această soluţie, curte de apel a reţinut că litigiul are ca obiect un act administrativ-fiscal care priveşte o sumă sub valoarea de 500.000 lei, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine tribunalului, ca instanţă de contencios administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ având ca obiect anularea procesului-verbal întocmit de pârâta A.P.I.A., prin care a fost stabilită în sarcina reclamantului o creanţă fiscală în cuantum de 9.671,87 lei.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 lei, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ care priveşte o creanţă fiscală - în sumă totală de 9.671,87 lei - conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Dâmboviţa.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6447/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 7316/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
