ICCJ. Decizia nr. 4774/2013. Contencios. Alte cereri. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4774/2013
Dosar nr. 1703/1/2012
Şedinţa publică de la 29 martie 2013
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31 ianuarie 2012, reclamantul B.Gh., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei şi B.A., a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 1, 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, anularea Sentinţei penale nr. 203/F din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, amendarea pârâţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 108 C. proc. civ., art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, cu maximul amenzii, acordarea ajutorului public judiciar conform O.U.G. nr. 51/2008 şi, pe cale de consecinţă, scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, cheltuieli judiciare, precum şi obligarea la daune morale şi materiale în cuantum de 100.000 RON, respectiv 320.000 RON.
În susţinerea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că a formulat plângere împotriva Rezoluţiilor din 17 mai 2011 şi 18 iulie 2011 din Dosarele nr. 621/P/2010 şi, respectiv, nr. 693/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, formându-se astfel Dosarul nr. 1024/44/2011 pe rolul Curţii de Apel Galaţi.
A susţinut că dosarul a fost soluţionat prin grave erori judiciare, întrucât instanţa de fond a respins proba cu înscrisuri, solicitată de reclamant.
Prin urmare, nu i-au fost respectate drepturile prevăzute de art. 301, 302 C. proc. pen. şi nici cele constituţionale.
Apărările pârâţilor
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii invocată din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., constată că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
De asemenea, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Analizând cererea reclamantului prin prisma dispoziţiilor legale invocate, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie prevederile legale precitate, motiv pentru care Înalta Curte constată că cererea de faţă este inadmisibilă.
Dreptul cetăţeanului la un proces echitabil şi dreptul la justiţie sunt garantate de Constituţia României, însă aceste drepturi trebuie exercitate în limitele dispoziţiilor legale, căci există şi o obligaţie corelativă a acestor drepturi impusă cetăţeanului, respectiv obligaţia de respectare a legilor şi de exercitare a drepturilor conferite de lege în limitele impuse de dispoziţiile legale în discuţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de B.Gh. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei şi B.A., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4772/2013. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 4/2013. Contencios. Anulare act administrativ.... → |
|---|
