ICCJ. Decizia nr. 4800/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4800/2013
Dosar nr. 5859/101/2012
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin cererea formulată la data de 26 aprilie 2012 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 991/54/2012, reclamanta T.I. a chemat în judecată pe pârâţii U.S.H. Bucureşti, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei sub sancţiunea plăţii de 1.500 RON daune cominatorii pe zi de întârziere şi, de asemenea, pentru recunoaşterea diplomelor de licenţă.
În motivarea cererii, reclamanta arătat că a urmat cursurile Facultăţii de Psihologie - specializarea Psihologie din cadrul U.S.H., promoţia 2009 şi a susţinut şi promovat Examenul de Licenţă în sesiunea din anul 2009. În acest sens, Universitatea pârâtă i-a eliberat adeverinţa din 23 iulie 2009. Întrucât adeverinţa menţionată are ca termen de valabilitate 12 luni, reclamanta a solicitat Universităţii pârâte, în baza art. 20 din Regulamentul sus-menţionat, eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă.
Reclamanta a susţinut că din momentul înscrierii la facultate şi până la absolvirea acesteia a îndeplinit toate obligaţiile ce-i reveneau potrivit contractului de studii încheiat cu Universitatea şi Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor în sensul că şi-a plătit taxele de studii, a susţinut şi promovat toate examenele de an, inclusiv examenul de licenţă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, Legii învăţământului nr. 1/2011, Legii nr. 84/1995, republicată, art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1 Prin Sentinţa civilă nr. 592 din 25 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 991/54/2012, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, considerând că în speţă este vorba de un litigiu privind refuzul unor autorităţi publice centrale.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 4425 din data de 2 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalului Mehedinţi, secţia a II a civilă, contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5859/101/2012, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, a fost declinată competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal spre soluţionarea conflictului.
A reţinut tribunalul, pentru a pronunţa această soluţie, că pârâta U.S.H. Bucureşti este asimilată autorităţii publice centrale, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civilă, apreciază că litigiul este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal, obligarea unei instituţii de învăţământ superior să elibereze diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă.
Pârâta U.S.H. Bucureşti este o autoritate publică, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.
U.S.H. din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Totodată, potrivit art. 121 din Legea nr. 1/2011, Ministerul Educaţiei Naţionale (Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului) este autoritate publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în domeniul învăţământului superior, de asemenea, controlează modul în care universităţile îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiunea generală şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ pe acelaşi palier cu Ministerul Educaţiei Naţionale, neavând aceleaşi competenţe şi responsabilităţi ca instituţie publică, responsabilă de fundamentarea şi aplicarea strategiei globale a învăţământului.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, U.S.H. din Bucureşti nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În mod evident, U.S.H. din Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.
În alţi termeni, U.S.H. din Bucureşti nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte - U.S.H. - competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
De asemenea, se cuvine a observa dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de faţă, este evident faptul că cererea de chemare în garanţie este o cerere incidentală care va fi soluţionată de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta T.I. în contradictoriu cu pârâţii U.S.H. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (în prezent Ministerul Educaţiei Naţionale) în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4794/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4801/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
