ICCJ. Decizia nr. 4933/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4933/2013
Dosar nr. 4565/113/2011
Şedinţa de la 10 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.M. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 63 din 4 august 2011, emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, solicitând anularea Deciziei de imputare nr. 109352 din 10 martie 2011 emisă de Şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Brăila.
Prin Sentinţa nr. 1430/2012, Tribunalul Brăila a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi calitatea de autoritate centrală a unuia dintre pârâţi.
Prin Sentinţa nr. 630/2012, Curtea de Apel Galaţi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, reţinând că actul contestat în cauză este emis de o autoritate administrativă locală.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acţiunii şi având în vedere rangul pe care autoritatea emitentă a actului administrativ contestat îl ocupă în sistemul organelor administraţiei publice, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Brăila.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
Aşa cum rezultă din cele ce preced, contestaţia are ca obiect Decizia de imputare nr. 109352 din 10 martie 2011, emisă de către o autoritate administrativă locală - Şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Brăila, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia restituirii sumei de 4.354 RON, reprezentând drepturi salariale necuvenite, acesta fiind, deci, actul administrativ a cărui anulare este solicitată.
În prezentul conflict negativ de competenţă sunt incidente, aşadar, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menţionează următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.".
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, articolul aflat în discuţie instituie două criterii: cel al rangului pe care autoritatea care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, îl ocupă în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă este aplicabil primul criteriu enunţat anterior, motiv pentru care tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu.
Faţă de cele prezentate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Brăila şi Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică, în favoarea Tribunalului Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4932/2013. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 4934/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
