ICCJ. Decizia nr. 4957/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4957/2013
Dosar nr. 5984/1/2012
Şedinţa publică din 11 aprilie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 1647 din 3 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României, a respins excepţia tardivităţii plângerii prealabile, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia puterii lucrului judecat, invocate de intervenientul Consiliul Local al Comunei Orbeasca, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului Z.N. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Consiliul Local al Comunei Orbeasca, în sensul respingerii acţiunii promovată de reclamant, ca neîntemeiată.
2. Recursul declarat de reclamantul Z.N.
Împotriva sentinţei civile nr. 1647 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Z.N.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 1210 din 7 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de Z.N. împotriva Sentinţei civile nr. 1647 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că recurentul-reclamant Z.N. a fost citat cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform dovezii anexate la fila 6 a dosarului, însă nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
4. Contestaţia în anulare formulată de Z.N.
Împotriva Deciziei nr. 1210 din 7 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare Z.N., în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Contestatorul susţine că instanţa de recurs în mod greşit a anulat recursul, ca netimbrat, reţinând că Z.N. nu a înţeles să se conformeze obligaţiei de achitare a taxelor judiciare de timbru.
În esenţă, contestatorul susţine că, potrivit art. 90 alin. (1) teza întâi şi art. 93 C. proc. civ., în speţă, înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură era necesar să fie realizată către Societatea Civilă de Avocatură V.A. sau, în lipsa alegerii unui sediu pentru comunicarea actelor de procedură, către recurent, iar semnătura de pe procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare existent la dosarul cauzei trebuia să aparţină unui angajat al acestei societăţi de avocatură sau contestatorului, conform art. 91 C. proc. civ.
Din actele dosarului rezultă că recurentului Z.N., cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocatură V.A., nu i-a fost comunicată citaţia prin care i se punea în vedere obligaţia achitării taxelor judiciare de timbru şi nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată din 7 martie 2012.
Conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, agentul procedural a înmânat citaţia emisă doar pe numele recurentului, sub semnătură şi cu reţinerea datelor de identificare, doamnei P.I., angajată a unei alte societăţi care îşi desfăşoară activitatea în incinta aceluiaşi corp de clădire în care se află sediul reprezentantului convenţional al recurentului.
Se arată că procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare este lovit de nulitate, conform art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât agentul procedural, fără a depune minime diligenţe, a reţinut şi a consemnat în mod greşit în cuprinsul procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul că P.I. este funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, deşi persoana respectivă nu a fost şi nu este angajata Societăţii Civile de Avocatură V.A. şi nu are atribuţii de primire a corespondenţei din partea acestei societăţi, fiind angajată pe postul de funcţionar administrativ în cadrul unei alte societăţi comerciale, respectiv SC P. SA, care îşi desfăşoară activitatea în incinta aceluiaşi corp de clădire în care se află şi sediul Societăţii Civile de Avocatură V.A.
În consecinţă, se susţine că procedura de citare cu recurentul Z.N. nu a fost legal îndeplinită, ceea ce atrage anularea hotărârii atacate cu contestaţie în anulare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de contestatorul Z.N. în raport cu dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este neîntemeiată contestaţia în anulare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Conform art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:
„Art. 317. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. Când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii”.
În esenţă, contestatorul susţine că procedura de citare pentru termenul din 7 martie 2012 când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Decizia nr. 1210 din 7 martie 2012 în Dosarul nr. 8754/2/2009 nu a fost realizată cu respectarea dispoziţiilor legale, întrucât citaţia a fost emisă pe numele contestatorului, nu pe numele Societăţii Civile de Avocatură V.A., iar citaţia a fost înmânată numitei P.I., care nu a fost şi nu este angajata Societăţii Civile de Avocatură V.A. şi nu are atribuţii de primire a corespondenţei din partea acestei societăţi, ci este angajată pe postul de funcţionar administrativ în cadrul SC P. SA, care îşi desfăşoară activitatea în incinta aceluiaşi corp de clădire în care se află şi sediul societăţii civile de avocatură.
Faţă de această împrejurare, contestatorul invocă încălcarea dispoziţiilor art. 90 alin. (1) teza întâi, art. 93 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, conform art. 100 alin. (1) pct. 7 şi alin. (3) C. proc. civ.
Atât cererea introductivă de instanţă, cât şi cererea de recurs din Dosarul nr. 8754/2/2009, au fost formulate de Z.N., „reprezentat convenţional şi cu domiciliul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la SC P.A. V.A., cu sediul profesional în Bucureşti.
Înalta Curte constată că în faţa instanţei de fond (Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal), citaţiile pentru termenul din 25 februarie 2010 a fost emisă pe numele lui Z.N., la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură din Bucureşti, fiind primită de P.I., în calitate de funcţionar însărcinat cu primirea corespondenţei (fila 29 la Dosarul nr. 8754/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal), iar reprezentantul convenţional al reclamantului – în respectiva fază procesuală – s-a prezentat la termenul din 25 februarie 2013, ulterior având termen în cunoştinţă.
De asemenea, Înalta Curte constată că Sentinţa civilă nr. 1647 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată reclamantului Z.N. la domiciliul ales din Bucureşti, iar dovada de primire şi procesul-verbal de predare a fost semnat tot de P.I., fiind marcată menţiunea referitoare la „serviciul de registratură sau funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei” (fila 177 la Dosarul nr. 8754/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal).
Astfel, deşi se constată că procedura de citare în faţa instanţei de fond a fost realizată similar instanţei de recurs, pe numele reclamantului Z.N. şi la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură din Bucureşti, iar reclamantul, prin reprezentantul convenţional – Societatea Profesională Civilă de Avocaţi V.A., a beneficiat de exerciţiul efectiv la dreptului la apărare (a formulat cerere completatoare a cererii de chemare în judecată, a fost reprezentat la termenele de judecată din 25 februarie 2010, 6 mai 2010, 16 septembrie 2010, 11 noiembrie 2010, 13 ianuarie 2011 şi 24 februarie 2011, a depus întâmpinare la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Consiliul Local al Comunei Orbeasca, a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul Guvernul României).
Totodată, se constată că deşi i-a fost comunicată hotărârea pronunţată de curtea de apel similar procedurii de citare realizate în faţa instanţei de recurs, reclamantul Z.N., prin reprezentantul convenţional, a depus cererea de recurs în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Or, în faţa instanţei de recurs, în dosarul nr. 8754/2/2009, recurentul Z.N. a fost citat pentru termenul din 7 martie 2012, similar procedurii realizate în faţa instanţei de fond, la adresa din Bucureşti, la „domiciliul procesual ales la Societatea Civilă Profesională de Avocaţi V.A. cu sediul în București, citaţia fiind primită de aceeaşi persoană, ca şi în faţa primei instanţe, respectiv de numita P.I., în calitate de „funcţionar însărcinat cu primirea corespondenţei”.
Sunt lipsite de suport real susţinerile contestatorului în sensul că numita P.I., care a primit toate actele procedurale atât în fond, cât în recurs, în dosarul nr. 8754/2/2009, nu are calitatea de funcţionar al Societăţii Civile Profesionale de Avocaţi V.A. însărcinat cu primirea corespondenţei, ceea ce a fost de natură a pune pe recurentul Z.N. în situaţia de a nu-şi îndeplini obligaţia legală de achitare a taxelor judiciare de timbru în recurs.
Pentru a aprecia că sunt neîntemeiate susţinerile contestatorului referitoare la nelegalitatea procedurii de citare în recurs pentru termenul din 7 martie 2012, Înalta Curte reţine că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentului Z.N. pentru termenul respectiv (fila 6 la Dosarul nr. 8754/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 100 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Astfel fiind, nu se poate reţine existenţa vreunuia dintre motivele de nulitate prevăzute de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., dovada de îndeplinire a procedurii a recurentului Z.N. în Dosarul nr. 8754/2/2009 pentru termenul din 7 martie 2012 face dovada realităţii şi legalităţii menţiunilor pe care le cuprinde până la „înscriereas în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”.
În raport de cele mai sus arătate, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 320 alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei în anulare formulate de Z.N. împotriva deciziei nr. 1210 din 7 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de Z.N. împotriva deciziei nr. 1210 din 7 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4951/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4959/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
