ICCJ. Decizia nr. 4963/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4963/2013
Dosar nr. 1566/33/2012
Şedinţa de la 11 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "C.P.E.R." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Bistriţa şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, solicitând anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. 1484 din 15 iulie 2008 încheiat de Serviciul de Inspecţie Fiscală I din cadrul AFP Bistriţa - Activitatea de inspecţie fiscală, anularea Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 emisă de aceeaşi autoritate privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, anularea Dispoziţiei Serviciului Inspecţie Fiscală - Persoane Juridice din cadrul AFP Bistriţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală nr. 566 din 08 iulie 2008 privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că, în urma inspecţiei fiscale desfăşurate în perioada 02 octombrie 2007 - 12 octombrie 2007 şi 09 iunie 2008 - 08 iulie 2008, prin actele contestate au fost stabilite în sarcina societăţii următoarele obligaţii suplimentare de plată: impozit pe profit - 196.407 RON; impozit pe profit, dobânzi şi penalităţi - 222.754 RON; TVA - 179.314 RON; TVA dobânzi şi penalităţi - 207.642 RON, în total suma de 806.117 RON.
Împotriva actelor respective, societatea a formulat contestaţie în temeiul art. 205 C. proc. fisc.
Organul fiscal învestit cu soluţionarea contestaţiei a considerat că există indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşite de administratorul societăţii şi a sesizat organele de cercetare penală, iar, în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei.
Prin Ordonanţa pronunţată în dos. nr. 2385/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de administratorul societăţii, soluţie care a fost menţinută, atât prin Ordonanţa nr. 433/II/2/2010, cât şi prin Sentinţa penală nr. 368/2011 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dos. nr. 666/190/2011.
În consecinţă, reclamanta arată că, în pofida soluţiei pronunţate sub aspectul laturii penale, pârâta refuză în mod nejustificat soluţionarea contestaţiei formulate.
Prin precizarea de acţiune, reclamanta a arătat că, raportat la modificările intervenite ulterior promovării acţiunii, solicită anularea Deciziei nr. 41/2011 prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva deciziei de impunere, precum şi a actelor subsecvente acesteia, respectiv a Deciziei de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011, a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 528 din 02 noiembrie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 551 din 08 noiembrie 2011.
În acest sens, reclamanta arată că, prin Decizia nr. 41/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată pentru suma de 133.871 RON reprezentând TVA, a fost admisă contestaţia pentru suma de 45.443 RON reprezentând TVA, fiind desfiinţată parţial Decizia de impunere nr. 482/2008 pentru sumele de: 207.642 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente TVA; 196.407 RON, reprezentând impozit pe profit; 222.756 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente impozitului pe profit, urmând ca acestea să fie recalculate.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa nr. 2.390 din 25 septembrie 2012, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, invocată de pârâta DGFP Bistriţa-Năsăud, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 806.117 RON, reprezentând: impozit pe profit - 196.407 RON, majorări de întârziere - 222.754 RON; TVA - 179.314 RON şi majorări de întârziere -207.642 RON, aferente perioadei 1 iulie 2002 - 8 iulie 2008.
Soluţionarea contestaţiei formulate pe cale administrativă împotriva deciziei de impunere a fost suspendată prin Decizia nr. 79 din 28 august 2008 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală.
Ulterior, întrucât s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul M.A.L., aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., fiind reluată procedura de soluţionare a contestaţiei, prin Decizia nr. 41 din 08 septembrie 2011 a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată pentru suma de 133.871 RON reprezentând TVA, admiterea contestaţiei pentru suma de 45.443 RON reprezentând TVA, desfiinţarea parţială a Deciziei de impunere nr. 482/2008 pentru suma de 207.642 RON reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente TVA şi desfiinţarea parţială a acestui act pentru suma de 196.407 RON reprezentând impozit pe profit şi suma de 222.756 RON reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente impozitului pe profit, urmând ca acestea să fie recalculate.
Ulterior, a fost emisă Decizia de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011, precedată de Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 528 din 02 noiembrie 2011 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. 551 din 08 noiembrie 2011.
Reclamanta a solicitat anularea actelor enumerate ca urmare a anulării Deciziei nr. 41 din 08 septembrie 2011, susţinându-se că ar fi subsecvente acestei decizii, situaţie în care apreciază că fiind vorba despre o sumă cuantificată sub 500.000 RON - impozit pe profit - 137.249 RON, majorări de întârziere - 169.787 RON şi majorări de întârziere TVA - 152.940 RON, aferente perioadelor 1 ianuarie 2002 - 31 martie 2008; 25 iulie 2003 - 25 octombrie 2007, respectiv 25 septembrie 2002 - 25 octombrie 2007, competenţa revine tribunalului.
Considerând că nu este vorba despre acte juridice subsecvente actului administrativ fiscal atacat, care să fie susceptibile de anulare ca urmare a revocării actului administrativ principal - respectiv Decizia nr. 41 din 08 septembrie 2011 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 - Decizia de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011 privind noi obligaţii fiscale de plată stabilite în sarcina reclamantei, intimata a solicitat disjungerea acestui nou capăt de cerere şi formarea unui nou dosar.
Prin Încheierea din 18 septembrie 2012, tribunalul a dispus disjungerea, astfel că obiectul prezentului dosar a rămas anularea Deciziei nr. 41 din 08 septembrie 2011 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008.
Întrucât Decizia nr. 41 din 8 septembrie 2011 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 este un act administrativ-fiscal prin care au fost stabilite în sarcina societăţii obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 806.117 RON (impozit pe profit - 196.407 RON, majorări de întârziere - 222.754 RON; TVA - 179.314 RON şi majorări de întârziere - 207.642 RON, aferente perioadei 1 iulie 2002 - 8 iulie 2008), controlul instanţei vizează situaţia de fapt şi de drept existentă la data emiterii deciziei, iar nu consecinţele determinate de emiterea actului în cauză, adică recalcularea unor sume, aspect realizat de organele de control ulterior, prin Decizia de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011, care, la rândul ei, este un act administrativ-fiscal distinct emis în urma realizării unei noi inspecţii fiscale efectuată în perioada 19 octombrie 2011- 2 noiembrie 2011.
Faţă de cuantumul obligaţiilor fiscale de plată analizate prin actul administrativ fiscal contestat - 806.117 RON - raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este întemeiată excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, invocată de DGFP Bistriţa-Năsăud, cu consecinţa declinării competenţei şi înaintării dosarului la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 937 din 28 noiembrie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin precizarea iniţială de acţiune se referă la anularea Deciziei nr. 41/2011, prin care a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de reclamantă şi s-a dispus o nouă reverificarea.
Prin precizarea ulterioară de acţiune, s-a arătat că s-a procedat la punerea în executare a deciziei printr-o nouă verificarea şi actele emise sunt contestate într-o nouă procedură ce nu face obiectul cauzei.
Astfel, se observă că, raportat la decizia a cărei anulare se solicită, obiectul litigiului îl constituie obligaţiile fiscale sub limita de 500.00 RON.
În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor citate, în mod constant în jurisprudenţă s-a reţinut că prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracter fiscal.
În cazul actului administrativ nefiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.
Dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ-fiscal, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în mod exclusiv pe baza criteriului valoric, după cum actul contestat priveşte o valoare mai mică sau egală ori mai mare de 500.000 RON.
În cauză, în privinţa actelor ce formează obiectul acţiunii în contencios administrativ se constată următoarele:
Aşa cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, se reţine că, prin precizarea de acţiune depusă la data de 6 martie 2012, reclamanta S.C. "C.P.E.R." S.R.L. a arătat că solicită anularea Deciziei nr. 41/2011 prin care a fost soluţionată contestaţia societăţii, precum şi a actelor subsecvente acesteia, respectiv Decizia de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011, a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 528 din 02 noiembrie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 551 din 08 noiembrie 2011.
Prin Încheierea din 18 septembrie 2012, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a dispus disjungerea petitului având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011, a Dispoziţiei de măsuri nr. 528 din 02 noiembrie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 551 din 08 noiembrie 2011 şi formarea unui nou dosar şi a rămas în pronunţare cu privire la excepţia necompetenţei materiale a tribunalului în soluţionarea cererii de anulare a Deciziei nr. 41 din 08 septembrie 2011.
Rezultă, astfel, că obiectul cauzei în care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă cu a cărui soluţionare este învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl reprezintă cererea de anulare a Deciziei nr. 41 din 08 septembrie 2011, prin care a fost soluţionată contestaţia formată de societate împotriva Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008.
Este adevărat că, prin Decizia de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008, au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 806.117 RON, reprezentând: impozit pe profit - 196.407 RON, majorări de întârziere - 222.754 RON; TVA - 179.314 RON şi majorări de întârziere - 207.642 RON, aferente perioadei 01 iulie 2002 - 8 iulie 2008.
Totodată, însă, se constată că, prin Decizia nr. 41 din 08 septembrie 2011, a fost admisă contestaţia formulată de S.C. "C.P.E.R." S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 şi desfiinţarea parţială a deciziei de impunere pentru suma de 45.443 RON, reprezentând TVA, pentru suma de 207.642 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente TVA, pentru suma de 196.407 RON, reprezentând impozit pe profit, precum şi pentru suma de 222.754 RON reprezentând penalităţi aferente impozitului pe profit.
În consecinţă, se reţine că, prin soluţionarea contestaţiei, Decizia de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 a fost desfiinţată parţial pentru suma de 672.246 RON din totalul de 806.117 RON, rezultând astfel că respectivul actul administrativ-fiscal ce formează obiectul cauzei priveşte suma totală de 133.871 RON (diferenţa dintre suma totală stabilită iniţial - 806.117 RON - şi suma totală desfiinţată în calea contestaţiei administrative - 672.246 RON).
Întrucât, conform dispoziţiilor art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează decizia emisă în soluţionarea contestaţiei (Decizia nr. 41/ din 08 septembrie 2011) şi, subsecvent, decizia de impunere (Decizia de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008), ca act administrativ ce produce efecte juridice fiscale, pentru aplicarea criteriul valoric de determinare a instanţei competente prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se ia în considerare cuantumul sumei prevăzute de decizia de impunere determinat în urma soluţionării contestaţiei administrative.
În consecinţă, în cauză fiind contestat un act administrativ-fiscal, prin aplicarea criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de cuantumul sumei de 133.871 RON, prevăzută de Decizia de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 41 din 08 septembrie 2011, Înalta Curte reţine că aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "C.P.E.R." S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Bistriţa şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4962/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5007/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
