ICCJ. Decizia nr. 4960/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4960/2013
Dosar nr. 7184/1/2012
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 4.153 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate şi, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 789 din 11 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1069/2002.
Sentinţa civilă nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost atacată cu recurs de către revizuent, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având prim termen de judecată la data de 11 noiembrie 2011.
Împotriva Sentinţei civile nr. 4.153 din 26 octombrie 2010, revizuentul A.D. a formulat o nouă cerere de revizuire, în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând să se înlăture, "(..) inadmisibilitatea, excepţiei de nelegalitate şi inadmisibilitatea cererii de revizuire a Sentinţei civile nr. 789 din 11 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ...".
Prin Sentinţa nr. 6.121 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinţei nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 4342/2/2008 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, reţinând, în esenţă, următoarele:
Din interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată, curtea de apel a reţinut că se impune, ca o condiţie de admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare de atac, caracterul definitiv şi irevocabil al sentinţei atacate cu revizuire.
Curtea de apel a constatat că, la data pronunţării sentinţei, Sentinţa nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, nu are caracter definitiv şi irevocabil, fiind exercitată calea de atac a recursului de către reclamant, conform înscrisurilor comunicate instanţei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, considerente care impun respingerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă, urmând ca numai ulterior rămânerii definitive şi irevocabile a acestei sentinţe, revizuentul să poată exercita o asemenea cale extraordinară de atac.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuentul A.D., în temeiul art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Printr-o primă critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care, deşi s-a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie înaintarea dosarului de fond nr. 4342/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cererii de revizuire prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii, ceea ce echivalează cu un refuz de a cenzura actele administrative atacate.
În opinia recurentului-revizuent, dacă ar fi fost anexat dosarul nr. 4342/2/2008 sau dacă ar fi fost analizate cu temeinicie informaţiile aflate pe portalul instanţei, s-ar fi constatat că instanţa de fond a amânat soluţionarea cauzei mai multe termen la rând şi a dispus chiar suspendarea judecăţii, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dosarului nr. 2979/2/2011, având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 4.153 din 26 octombrie 2010.
În aceste condiţii, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, încălcând dispoziţiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., dar şi pe cele ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Printr-o altă critică, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că o examinare temeinică a cererii de revizuire ar fi condus, în mod neîndoielnic, la constatarea încălcării principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţie.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 4.460 din 31 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de A.D. împotriva Sentinţei nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând următoarele:
Deşi, recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs în mod generic pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., motivele de recurs expuse se încadrează doar în limitele dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., aşa încât cauza va fi examinată doar prin prisma respectivelor dispoziţii legale.
Revizuentul A.D. a învestit curtea de apel cu o cerere de revizuire împotriva Sentinţei nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocând drept temei dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Analizând cu prioritate, în baza art. 326 alin. (3) C. proc. civ. admisibilitatea căii extraordinare de retractare exercitate, prima instanţă a ajuns la concluzia că cererea de revizuire este inadmisibilă, în raport de natura hotărârii atacate.
Analizând punctual criticile formulate, Înalta Curte a reţinut că sunt neîntemeiate criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
La dosarul cauzei a fost depusă în fotocopie sentinţa supusă revizuirii însoţită de încheierea de amânare a pronunţării, astfel că în mod corect instanţa de fond a procedat la soluţionarea cererii de revizuire, apreciind că nu se mai impune ataşarea dosarului de fond, mai ales că avea termen stabilit pentru soluţionarea recursului. Prin urmare, aspectele învederate de recurent nu atrag incidenţa dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care, recurentul-revizuent, prin reprezentant a solicitat cu ocazia dezbaterilor, amânarea pronunţării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Sunt neîntemeiate şi criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 322 C. proc. civ.
Astfel, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
În speţă, recurentul a exercitat, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, calea extraordinară de atac a revizuirii asupra Sentinţei nr. 4.153 din 26 octombrie 2010, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate şi cererea de revizuire, ca inadmisibile.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Pentru a statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, trebuie îndeplinită condiţia ca hotărârea atacată să fie definitivă şi irevocabilă.
În speţă, la data pronunţării sentinţei atacate cu recurs, Sentinţa nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, supusă revizuirii nu avea caracter definitiv şi irevocabil, fiind exercitată împotriva acesteia calea de atac a recursului, aşa cum rezultă din înscrisurile comunicate instanţei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cererea de revizuire era inadmisibilă.
Dat fiind faptul că cererea de revizuire formulată de recurent a fost calificată ca inadmisibilă, nu se mai impune analizarea respectivei cererii prin prisma îndeplinirii condiţiei încălcării principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
4. Cererea de revizuire formulată de A.D.
Împotriva Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, A.D. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând desfiinţarea deciziei atacate, casarea Sentinţei nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, înlăturarea, ca vădit nefondată, a excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire şi, în temeiul art. 313 C. proc. civ. trimiterea cauzei spre o nouă judecată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată în dosarele în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti enumerate anterior, revizuentul susţine că, raportat la art. 322 C. proc. civ., este de principiu că revizuirea priveşte numai hotărârile prin care a fost rezolvat fondul cauzei deduse judecăţii.
Susţine revizuentul că în mod greşit instanţa de recurs nu a avut în vedere incidenţa dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale dreptului comunitar şi principiul priorităţii dreptului comunitar. Astfel, se susţine că drepturile fundamentale prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale constituie principii generale ale dreptului Uniunii Europene şi pot fi invocate din perspectiva dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ale art. 2 şi art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţia României.
Mai arată revizuentul că drepturile salariale şi pensia de serviciu îşi găsesc reglementarea în Directiva Consiliului Comunităţilor Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986, iar instanţa de fond a omis să analizeze consecinţele modificării nelegale a salariului de bază brut lunar şi a componentelor sale cuvenite conform O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv şi Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, prin prisma dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată, în materia contenciosului administrativ, revizuentul invocă obligaţia judecătorului naţional de a aplica prioritar reglementările internaţionale.
În privinţa admisibilităţii cererii de revizuire formulată în dosarul nr. 4.342/2/2008, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul susţine că înscrisul nou este reprezentat de Ordinul secretarului general al Camerei Deputaţilor nr. 886 din 28 septembrie 2001, care a fost emis anterior Sentinţei nr. 789 din 11 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 1069/2002, dar a fost descoperit după pronunţarea acestei hotărâri, respectiv la data de 24 iunie 2008, când a fost comunicat în dosarul nr. 1821/2/2008.
În esenţă, revizuentul susţine că, prin ordinul respectiv, care are un caracter determinant în soluţionarea cauzei, au fost modificate ilegal salariile de bază brute lunare aferente funcţiilor de conducere menţionate în statele de funcţii precedente.
5. Apărarea intimatului Secretariatul General al Camerei Deputaţilor
Intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de revizuentul A.D. în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Conform art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată".
Cu referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că "dispoziţiile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, sub aspectul reglementării motivului de revizuire referitor la încălcarea dreptului Uniunii Europene printr-o hotărâre irevocabilă, reflectă tocmai materializarea obligaţiei asumate de autorităţile statului român, inclusiv cea judecătorească, de a garanta aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din aplicarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene".
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
În cadrul cererii de revizuire, înainte de a proceda la analiza respectării principiului priorităţii dreptului comunitar, este necesar să fie îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii.
În sensul celor expuse anterior, se constată că prin decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de A.D. împotriva Sentinţei nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinţei nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 4342/2/2008 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se că în mod corect instanţa de revizuire a constatat că, la data pronunţării, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că hotărârea atacată cu revizuire nu este o hotărâre irevocabilă.
Astfel, constatând legalitatea hotărârii atacate cu recurs, raportat la condiţia de ordin procedural ce derivă din dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin Decizia nr. 4.460 din 31 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a reţinut că nu se impunea analizarea cererii prin prisma îndeplinirii condiţiei încălcării principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
În consecinţă, hotărârea atacată cu revizuire în prezenta cauză, prin invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu a fost pronunţată ca efect al analizei în fond a incidenţei ori respectării principiilor dreptului comunitar, atâta timp cât recursul a fost soluţionat sub aspectul inadmisibilităţii cererii de revizuire în raport cu aceleaşi dispoziţii ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
De altfel, în motivarea cererii de revizuire, revizuentul A.D. nu face nicio referire la îndeplinirea condiţiei de admisibilitate a cererii de revizuire iniţiale (formulată cu privire la Sentinţa nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal), formulată în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi soluţionată prin Sentinţa nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul constatării faptului că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate ce derivă din prevederile respective ale Legii nr. 554/2004, în sensul că hotărârea atacată cu revizuire trebuie să fie irevocabilă, condiţie neîndeplinită la data pronunţării sentinţei respective.
Revizuentul face referire doar la faptul că, potrivit art. 322 C. proc. civ., pot fi atacate cu revizuire hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei deduse judecăţii, fără a aduce vreo critică Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a reţinut că în mod legal şi temeinic cererea de revizuire soluţionată prin Sentinţa nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la caracterul irevocabil al hotărârii atacate cu revizuire (Sentinţa nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal).
Susţinerile revizuentului referitoare la dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale dreptului comunitar antamează aspecte referitoare la fondul cauzei şi nu pot forma obiectul analizei, atâta timp cât hotărârea atacată cu revizuire în prezenta cauză în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost pronunţată în raport cu necesitatea îndeplinirii condiţiei de ordin procedural ca hotărârea atacată cu revizuire să aibă caracter irevocabil.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulată de A.D., în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, împotriva Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, deoarece hotărârea atacată (Decizia nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal) nu analizează aspecte legate de fondul cauzei, ci constată legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de instanţa de revizuire (Sentinţa nr. 6.121 din 24 octombrie 2011), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la caracterul irevocabil al hotărârii atacate (Sentinţa nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal).
Pentru considerentele arătate, raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4954/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4961/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
