ICCJ. Decizia nr. 4961/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4961/2013
Dosar nr. 12853/111/2011
Şedinţa de la 11 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "D.N." S.A. - Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, anularea următoarelor acte administrative:
- Procesul-verbal de control financiar nr. 82730 din 21 septembrie 2010;
- Dispoziţia obligatorie nr. 83862 din 26 octombrie 2010;
- Decizia nr. 864 din 06 iunie 2011.
În motivare, reclamantă arată că, în urma unui control efectuat de D.G.F.P. Bihor, s-au stabilit în sarcina societăţii următoarele obligaţii: înregistrarea în evidenţa contabilă a unui număr de 19 facturi, în valoare totală de 432.832,87 RON, emise de Agenţia Domeniilor Statului; înregistrarea în evidenţa contabilă a majorărilor de întârziere, dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate de organul de control fiscal pentru perioada 12 august 2009 - 15 octombrie 2010, în sumă totală de 240.883 RON; plata acestor debite faţă de Agenţia Domeniilor Statului.
În raport de prevederile Legii nr. 30/1991 şi ale Normelor metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 889/2005, reclamanta a invocat nulitatea absolută a controlului pentru lipsa temeiului legal şi a capacităţii Activităţii de Inspecţie Fiscală din cadrul D.G.F.P. Bihor în efectuarea controlului, susţinând, în esenţă, că acest organ de control fiscal nu are competenţa să verifice disciplina economico-financiară, iar controlul financiar nu poate să aibă ca obiect relaţiile comerciale pe care contractul de concesiune le-a generat între societate şi Agenţia Domeniilor Statului.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că, începând cu data de 14 octombrie 2003, contractul de concesiune a fost reziliat din iniţiativa Agenţiei Domeniilor Statului, astfel că, întrucât nu a mai folosit terenurile care au format obiectul contractului, nu i se poate pretinde plata unor facturi din anul 2009.
Mai susţine reclamanta că debitele aferente unui contract reziliat în anul 2003 sunt prescrise după trecerea unui termen de 7 ani, indiferent de natura juridică a acestora.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 4429/CA/2012 din 18 septembrie 2012, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea actelor administrative prin care au fost stabilite debite şi accesorii în cuantum de 637.715,87 RON (432.832,87 RON + 240.883 RON).
Întrucât prin acţiune se contestă o sumă mai mare de 500.000 RON, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel în primă instanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2001.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 416/CA/2012-PI din 28 noiembrie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:
În raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în prezenta speţă, actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ este Procesul-verbal de control financiar încheiat la 25 octombrie 2010 de către D.G.F.P. Bihor.
Conform menţiunilor din capitolul I al acestui act administrativ, emiterea acestuia s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (datorită faptului că perioada verificată a fost 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2009, iar Legea nr. 219/1998 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 34/2006, procesul-verbal a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998 şi O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică).
Obiectul procesului-verbal atacat nu constă în obligaţii fiscale, pentru a putea fi aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci vizează înregistrarea în contabilitate şi plata unor obligaţii contractuale către Agenţia Domeniilor Statului. Această concluzie rezultă atât din natura contractuală a debitului, cât şi din aplicarea art. 17 C. proc. fisc., unde în raportul de drept material stau reclamanta S.C. "D.N." S.A. - Oradea şi Agenţia Domeniilor Statului, iar nu un contribuabil şi o unitate administrativ-teritorială sau statul reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate cu personalitate juridică, pentru a se putea reţine existenţa unui raport juridic fiscal.
Prin urmare, fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii publice chemate în judecată, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi întrucât DGFP Bihor este o autoritate publică judeţeană, tribunalul este competent să judece cauza în primă instanţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor citate, în mod constant în jurisprudenţă s-a reţinut că prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracter fiscal.
În cazul actului administrativ nefiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.
Dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ-fiscal, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în mod exclusiv pe baza criteriului valoric, după cum actul contestat priveşte o valoare mai mică sau egală ori mai mare de 500.000 RON.
În cauză, în privinţa actelor ce formează obiectul acţiunii în contencios administrativ se constată următoarele:
Procesul-verbal de control financiar din 25 octombrie 2010 a fost încheiat de D.G.F.P. Bihor în urma verificării modului de respectare a prevederilor legale privind regimul concesionării şi arendării terenurilor proprietate publică şi privată a statului aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi date în concesiune la S.C. "D.N." S.A. - Oradea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor şi ale Legii nr. 268/2001.
În Capitolul VII - "Concluzii şi măsuri finale" din procesul-verbal s-au reţinut următoarele:
- în evidenţa contabilă a S.C. "D.N." S.A. - Oradea nu se regăsesc înregistrate facturile fiscale emise de Agenţia Domeniilor Statului în sumă totală de 432.832,87 RON;
- debitul înregistrat de S.C. "D.N." S.A. - Oradea în baza contractului de concesiune nr. 169 din 24 aprilie 2000 este în valoare totală de 1.524.410,62 RON;
- ca urmare a faptului că majorările de întârziere au fost calculate de către Agenţia Domeniilor Statului doar până la data de 21 iulie 2009, organele de control au calculat majorări de întârziere şi penalităţi până la data de 18 octombrie 2010 în conformitate cu prevederile art. 120 C. proc. fisc. în sumă de 240.883 RON.
În raport cu aspectele constatate, au fost dispuse următoarele măsuri:
- înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a facturilor emise de Agenţia Domeniilor Statului în sumă totală de 432.832,87 RON;
- înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a majorărilor şi penalităţilor de întârziere calculate de organul de control pentru perioada 22 iulie 2009 - 15 octombrie 2010 în sumă de 240.883 RON;
- constituirea surselor financiare necesare achitării datoriei (debitele restante + majorări de întârziere calculate până la data de 21 iulie 2009) faţă de Agenţia Domeniilor Statului, în sumă de 1.524.410,62 RON, precum şi a majorărilor de întârziere şi penalităţilor calculate de organul de control pentru perioada 22 iulie 2009 - 15 octombrie 2010, în sumă de 240.883 RON.
În finalul procesului-verbal s-a menţionat faptul că S.C. "D.N." S.A. - Oradea poate formula plângere prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În baza procesului-verbal, D.G.F.P. Bihor a emis Dispoziţia obligatorie nr. 83862 din 26 octombrie 2010, prin care a dispus în sarcina S.C. "D.N." S.A. - Oradea măsurile susmenţionate, consemnate în procesul-verbal.
Împotriva Procesului-verbal de control financiar din 25 octombrie 2010 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. 83.862 din 26 octombrie 2010 emise de D.G.F.P. Bihor, a formulat contestaţie S.C. "D.N." S.A. - Oradea.
Prin Decizia nr. 864 din 06 iunie 2011, D.G.F.P. Bihor - Comisia de soluţionare a plângerilor prealabile a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de S.C. "D.N." S.A. - Oradea împotriva actelor administrative menţionate, cu precizarea că decizia poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004.
În sensul dispoziţiilor art. 41 C. proc. fisc., "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale".
Se constată, însă, că actele administrative ce formează obiectul litigiului nu vizează drepturi sau obligaţii fiscale ale S.C. "D.N." S.A. - Oradea în sensul dispoziţiilor citate C. proc. fisc. ori în sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine că, prin actele contestate, D.G.F.P. Bihor a dispus anumite măsuri necesar a fi aduse la îndeplinire de către societatea reclamantă pentru remedierea deficienţelor constatate în urma verificării modului de respectare a prevederilor legale privind regimul concesionării şi arendării terenurilor proprietate publică şi privată a statului aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi date în concesiune S.C. "D.N." S.A. - Oradea.
Deficienţele reţinute de organul de control vizează înregistrarea în contabilitate a unor facturi, a majorărilor şi penalităţilor de întârziere calculate de organul de control, constituirea surselor financiare necesare achitării datoriei faţă de Agenţia Domeniilor Statului şi a majorărilor de întârziere şi penalităţilor calculate de organul de control.
Astfel, se reţine că, prin actele contestate, nu au fost stabilite, modificate sau stinse drepturi ori obligaţii fiscale ale S.C. "D.N." S.A. - Oradea pentru a ne afla în prezenţa unui act administrativ-fiscal în sensul dispoziţiilor art. 41 C. proc. fisc. şi, în consecinţă, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în privinţa căruia să fie aplicabile în mod corelativ dispoziţiile Titlului IX - "Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale" C. proc. fisc.
Un argument suplimentar în acest sens îl reprezintă şi faptul că nici organul de control nu a calificat actele emise (contestate în cauză) ca fiind acte administrativ-fiscale cărora să le fie aplicabilă procedura reglementată de Titlului IX - "Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale" C. proc. fisc. Conform celor expuse anterior, organul de control care a emis actele contestate le-a calificat expres ca fiind acte administrative nefiscale cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât a precizat în finalul procesului-verbal faptul că poate fi atacat cu plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar, în finalul Deciziei nr. 864 din 06 iunie 2011, a invocat drept temei al soluţionării contestaţiei dispoziţiile aceleiaşi legi.
În consecinţă, în cauză, neaflându-ne în prezenţa unui act administrativ-fiscal care să atragă incidenţa criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă a fost în mod corect determinată de curtea de apel, în raport cu aceleaşi dispoziţii, prin aplicarea criteriului rangului autorităţii publice emitente a actelor administrative contestate, care, în speţă, este autoritate publică locală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bihor.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "D.N." S.A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor în favoarea Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4960/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 4962/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
