ICCJ. Decizia nr. 5027/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5027/2013
Dosar nr. 669/42/2011
Şedinţa de la 17 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 117 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de contestatorul P.G., în contradictoriu cu intimata A.N.I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, cu privire la nulitatea Actului de constatare nr. 73138/G/II din 23 iunie 2011, motivată pe împrejurarea că cercetarea contestatorului s-a realizat în condiţii total oculte, neavând acces la raportul de evaluare, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 14, art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 176/2010, instanţa de fond a constatat, în raport de aceste dispoziţii legale ce reglementează procedura de evaluare a incompatibilităţii, ce se întocmeşte de intimată în îndeplinirea atribuţiilor legale prevăzute de Legea nr. 144/2007, că au fost respectate întru totul dispoziţiile art. 20 - 26 din lege şi că procedura a fost urmată întocmai de către inspectorul de integritate.
Pe fondul contestaţiei, Curtea a reţinut că în mod corect intimata a constatat starea de incompatibilitate a lui P.G. pentru perioada 19 decembrie 2007 - 19 decembrie 2008 (pentru legislatura 2004 - 2008) şi 19 decembrie 2008 - 24 aprilie 2010 (legislatura 2008 - 2012), întrucât acesta a deţinut simultan atât calitatea de deputat în Parlamentul României, cât şi calitatea de administrator la societăţi comerciale, încălcând astfel dispoziţiile art. 71 alin. (2) din Constituţia României şi art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice.
Instanţa de fond a apreciat că apărarea contestatorului, potrivit căreia starea de incompatibilitate este inexistentă, nemaisubzistând la momentul emiterii actului de constatare, trebuie înlăturată, întrucât respectiva stare de incompatibilitate exista la momentul sesizării din oficiu A.N.I., prin Nota de propunere nr. 85144/A/II din 17 noiembrie 2010, potrivit înregistrărilor din Registrul Comerţului, astfel că în mod corect s-a constatat de către intimată că P.G. a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în perioada 19 decembrie 2007 - 26 aprilie 2010, când a deţinut simultan funcţia de deputat şi administrator al unor societăţi comerciale.
Curtea a apreciat că Actul de constatare nr. 73138/G/II din 23 iunie 2011 a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, că nu este afectat de nulitate absolută, este temeinic şi legal şi că în mod corect s-a concluzionat de către intimată că în perioada 19 decembrie 2007 - 26 aprilie 2010 contestatorul s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind încălcate dispoziţiile art. 87 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 161/2003, precum şi faptul că prin emiterea actului contestat contestatorul nu a fost vătămat în drepturile sale, astfel că a respins contestaţia formulată de acesta ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul P.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată că deşi recurentul-reclamant a fost citat cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 RON şi timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, conform dovezilor anexate la dosar, recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, "neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".
Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de P.G. împotriva Sentinţei nr. 117 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5022/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5031/2013. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
