ICCJ. Decizia nr. 5108/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5108/2013
Dosar nr. 601/32/2011
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.D.M., a solicitat, în calitate de reprezentant legal al minorei S.D.T., şi în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:
1. anularea Hotărârii nr. 311/2011 a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării;
2. reluarea cercetărilor în Dosarul nr. 353/2010 şi constatarea faptelor de discriminare şi a hărţuirii morale la care a fost supusă minora S.D.T., elevă cu handicap grav, precum şi ea, în calitate de însoţitor al minorei în cadrul unităţii şcolare, de către directorul J.C. şi de către cadrele didactice din unitatea şcolară;
3. constatarea faptelor de discriminare şi a hărţuirii morale faţă de ea şi de copilul său;
4. acordarea de daune morale de 10.000 RON;
5. admiterea calităţii procesuale pasive a directorului unităţii şcolare, J.C., în calitate de subiect activ principal al faptei de discriminare;
6. admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a reclamatului A.L.
7. obligarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării la prezentarea în instanţă a întregului material din Dosarul nr. 352/2010 urmare a memoriului său înregistrat cu nr. 7539/2010 prin care a constatat că nu există fapte de discriminare în privinţa elevei cu S.D.T.;
8. cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că s-a adresat pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu o petiţie prin care sesiza actele de discriminare comise împotriva fiicei sale, în calitate de persoană încadrată în grad de handicap grav, elevă a unei unităţi de învăţământ de stat.
Prin hotărârea criticată, pârâtul a hotărât însă respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a reclamatului A.L. şi a lipsei obiectului; în ceea ce priveşte solicitarea din partea reclamantei de a emite un punct de vedere, probele depuse nu sunt suficiente, respectiv fapta nu se confirmă, copilul putându-şi desfăşura studiile în unitatea de învăţământ; referitor la acuzaţiile care îl privesc pe directorul şcolii, dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 nu sunt incidente faţă de caracterul penal al faptelor reclamate; Consiliul recomandă unităţii de învăţământ să adopte măsurile necesare pentru a asigura exercitarea dreptului la educaţie al copilului cu dizabilitate - Sindrom D.; clasarea dosarului.
Reclamanta a evocat detaliat acte ale personalului unităţii de învăţământ şi ale părinţilor colegilor de clasă ai fiicei sale care, în opinia reclamantei, se constituiau în acte discriminatorii, nelegale şi de natură a încălca drepturile reclamantei şi ale fiicei sale, susţinând că asupra sa au fost exercitate presiuni pentru a-şi muta copilul la o altă clasă, presiuni având ca motivaţie dizabilitatea de care suferă fiica sa.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 9 din 12 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantei G.D.M. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat, examinând cererile şi apărările părţilor în raport de probele administrate şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, şi evocând în detaliu situaţia de fapt astfel conturată, că nu există motive de nelegalitate a hotărârii pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi nici nu se poate reţine o discriminare ori o hărţuire a reclamantei şi fiicei sale de către unitatea şcolară şi de către directorul acesteia, chemaţi în judecată în calitate de pârâţi.
Situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond a fost, în esenţă, următoarea:
- Conform certificatului din 21 septembrie 2010, copilul S.D.T. este încadrată în gradul de handicap I grav, sindrom L.D. cu asistent personal, iar potrivit certificatului de expertiză şi orientare şcolară din 21 septembrie 2010 a fost orientată, la solicitarea familiei, pentru şcoală obişnuită cu profesor de sprijin şi curriculum adaptat, clasele V - VIII;
- La data de 13 septembrie 2010, la începutul anului şcolar 2010 - 2011 când fiica reclamantei, S.D.T., trecea în clasa a V-a A la Şcoala cu clasele I - VIII „G.B.” Bacău, a fost înaintată direcţiunii şcolii o cerere a colectivului de părinţi ai clasei, prin care se solicita mutarea fiicei reclamantei la o clasă paralelă deoarece s-a constatat „în cei patru ani, că orele au fost deranjate frecvent, iar comportamentul copilului faţă de elevi este agresiv”; totodată, s-a menţionată că „atitudinea mamei faţă de fiecare situaţie în parte este jignitoare şi lipsită de orice intenţie de comunicare şi colaborare, faţă de părinte şi copil”. Această cerere a fost înregistrată la unitatea şcolară la 13 septembrie 2010.
- Tot la data de 13 septembrie 2010, reclamanta a solicitat conducerii şcolii să i se prezinte reclamaţia făcută de părinţii colegilor fiicei sale, cerere înregistrată la 13 martie 2010. Au urmat alte cereri - înregistrate la 17 septembrie 2010, 22 septembrie 2010, 23 septembrie 2010, 4 octombrie 2010 - prin care reclamanta şi-a exprimat refuzul de a o transfera pe fiica sa la o altă clasă şi prin care a solicitat să i se comunice deciziile şi procesele-verbale al consiliului de administraţie şi şedinţei cu părinţii din 14 septembrie 2010, respectiv 24 septembrie 2010, precum şi măsurile care se vor lua în cazul în care va continua să vină şi fetiţa la şcoală. Prin cererea înregistrată la 23 septembrie 2010 reclamanta şi-a exprimat acordul de a sta la uşa clasei, cu condiţia ca fiica sa să fie supravegheată de un profesor de sprijin. Sesizări privind abuzurile comise la adresa sa şi a fiicei sale au fost adresate de reclamantă şi altor autorităţi: Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei, Inspectoratului Şcolar al Judeţului Bacău, Consiliului Judeţean Bacău, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia generală de protecţie a copilului, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia generală de protecţie a persoanelor cu handicap, precum şi pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
- Consiliul de administraţie din 22 septembrie 2010 a luat în discuţie conflictul declanşat de solicitarea părinţilor clasa a V-a A privind transferul elevei S.D.T. în altă clasă. Cu acest prilej, directorul şcolii, pârâtul J.C., a propus ca fetiţa să rămână în clasa a V-a A, aprobându-se în unanimitate propunerea, în condiţiile însoţirii fetiţei la orele de curs de către altă persoană decât reclamanta, aceasta din urmă putând sta pe hol. În timpul acestei şedinţe, reclamanta a comunicat în scris, întrucât, începând cu data de 15 septembrie 2010, se declarase, în presă, în greva tăcerii. La această şedinţă a participat şi O.G., preşedinta Asociaţiei S.D. Bacău.
- La data de 24 septembrie 2010 a avut loc şedinţa cu părinţii elevilor din clasa a V-a A, şedinţă în cadrul căreia părinţii şi-au manifestat revolta cu privire la atitudinea mamei elevei S.D.T., propunând ca fetiţa să vină la cursuri cu un alt însoţitor.
- Din caracterizările făcute elevei S.D.T. de către profesorii clasei reiese că acesteia nu i s-a putut realiza un curriculum adaptat materiilor clasei a V-a, că nu poate răspunde unor cerinţe minimale şi că, în lipsa însoţitorului, se plimbă prin clasă, vorbeşte neîntrebată, râde, cântă şi refuză să lucreze fără ajutorul şi insistenţele mamei, dar şi că prezenţa mamei deranjează orele de curs. Caracterizarea făcută de consilierul psihopedagogic relevă o bună atitudine, apreciindu-se că fetiţa este un copil afectuos, dar că, totodată, prezintă deficit de atenţie, vocabular sărac şi tulburări de limbaj şi un decalaj puternic între ceea ce ar fi trebuit să ştie şi cunoştinţele sale reale.
- Urmare a conflictului subsecvent petiţiei din 13 septembrie 2010, reclamanta a adus-o pe fiica sa din ce în ce mai rar la cursuri, iar după susţinerea examenului de încheiere a situaţiei la învăţătură din august 2011, eleva S.D.T. a fost declarată repetentă, urmând a fi înscrisă în anul următor tot în clasa a V-a, astfel cum rezultă din înştiinţarea din 31 august 2011.
A apreciat Curtea că probele administrate pun în evidenţă o ostilitate implicită a părinţilor colegilor de clasă ai copilului S.D.T. faţă de aceasta, determinată, însă, de atitudinea şi comportamentul mamei copilului, reclamantă în prezenta cauză.
Instanţa a mai constatat că, în cauză, handicapul determinat de o boală cronică necontagioasă (sindrom L.D.) o situează pe fiica reclamantei în rândul persoanelor aflate în situaţii substanţial diferite, situaţii pentru care statele şi autorităţile sale sunt obligate să asigure un tratament diferit.
Pe de o parte, Statul Român şi-a îndeplinit această obligaţie prin adoptarea H.G. nr. 1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii de învăţare, instruire, compensare, recuperare şi protecţie specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinţe educative speciale din cadrul sistemului de învăţământ special şi special integrat, precum şi Ordinelor Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5379/2004, respectiv nr. 5574/2011 (acesta din urmă abrogându-l pe primul), iar, pe de altă parte, în aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, fiica reclamantei a fost integrată în învăţământul de masă, cu profesor de sprijin, iar Direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului Bacău a întocmit pentru aceasta un plan de servicii personalizat.
A mai reţinut Curtea că particularităţile caracteristice bolii de care suferă fiica reclamantei a împiedicat crearea unor relaţii afective pozitive din partea colegilor săi de clasă care sunt la o vârstă la care capacitatea de a evalua corespunzător situaţia în care se află colega lor este mult redusă, neputând însă fi vorba de discriminare câtă vreme conflictul creat în urma cererii părinţilor colegilor de clasă ai fiicei reclamantei a fost mediat de conducerea unităţii de învăţământ şi de directorul acesteia, pârât în cauză, în sensul rămânerii fetiţei în clasa din care făcuse parte în ciclul primar.
Instanţa fondului a apreciat că singurul aspect care poate fi reţinut ca faptă de discriminare - şi care a şi fost reţinut de Consiliu prin Hotărârea nr. 311/ - este cel rezultat ca urmare a acţiunii părinţilor colegilor de clasă ai fiicei reclamantei, respectiv interdicţia impusă reclamantei de a-şi însoţi fiica la orele de curs.
S-a arătat, însă, că, sub acest aspect, soluţia Consiliului (cuprinsă la pct. 5 din dispozitivul hotărârii) este favorabilă reclamantei, unităţii de învăţământ recomandându-i-se să adopte toate măsurile necesare pentru exercitarea dreptului fiicei reclamantei la educaţie. Pe de altă parte, interdicţia impusă reclamantei de a-şi însoţi fiica se limitează doar la prezenţa reclamantei la orele de curs şi a fost acceptată de reclamantă în scris. Mai mult decât atât, este de reţinut necesitatea respectării principiului proporţionalităţii între avantajele recunoscute (cu scopul de a asigura egalitatea) persoanelor ale căror situaţii nu sunt identice şi necesitatea garantării drepturilor individuale ale celorlalte persoane, în cauză, drepturile colegilor de clasă ai fiicei reclamantei de a li se asigura educaţia la parametrii calitativi corespunzători; se are în vedere, sub acest din urmă aspect, faptul că prezenţa reclamantei în timpul orelor de curs perturbă normala desfăşurare a activităţii didactice, dată fiind atitudinea non-pasivă a reclamantei. În lipsa unei corespunzătoare adaptări a comportamentului reclamantei la cerinţele unei normale desfăşurări a procesului didactic, astfel încât, dreptul la educaţie să fie efectiv pentru toţi elevii clasei, solicitarea părinţilor colegilor de clasă ai fiicei reclamantei ca aceasta (fetiţa) să fie însoţită în timpul orelor de curs de o altă persoană apare ca fiind justificată obiectiv şi rezonabilă. Tratamentul diferenţiat impus de situaţia particulară a fiicei reclamantei este destinat să restabilească egalitatea dintre aceasta şi restul elevilor din clasa din care face parte, iar nu să creeze noi inegalităţi ca efect al unei discriminări pozitive greşit înţelese.
Curtea a mai apreciat că nu poate fi reţinută existenţa hărţuirii în sensul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 câtă vreme cadrul ostil este o consecinţă a comportamentului reclamantei care a acţionat (potrivit propriilor susţineri) ca o persoană care se consideră victima unei conspiraţii organizată la nivel instituţional îndreptată împotriva sa şi a fiicei sale.
A mai arătat instanţa fondului că lipsa calităţii procesuale a directorului şcolii, J.C. (capătul al cincilea de cerere), nu a fost invocată în cadrul procedurii în faţa Consiliului nici de către părţi, nici din oficiu, iar acesta a figurat ca parte reclamată în Dosarul nr. 352/2010, că lipsa calităţii procesuale a lui A.L. (capătul al şaselea de cerere) este o excepţie care a fost invocată de acesta şi respinsă de Consiliu, reclamanta neavând nici un interes practic în a invoca această excepţie în cadrul prezentei acţiuni, iar în ceea ce priveşte obligarea Consiliului la prezentarea în instanţă a întregului material probator din Dosarul nr. 352/2010 (capătul al şaptelea de cerere), acest pârât a transmis, în copie, documentaţia care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 311/2011 în Dosarul nr. 353/2010, răspunzând, în acest fel, solicitării care i-a fost adresată de instanţă în baza art. 13 din Legea nr. 554/2004.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta G.D.M., solicitând casarea acesteia şi admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost modificată şi completată.
În motivarea recursului, s-a argumentat, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut greşit şi trunchiat în considerentele sale situaţia de fapt dedusă judecăţii şi argumentele reclamantei-recurente, hotărârea criticată reflectând în mod distorsionat susţinerile acesteia şi înscrisurile prezentate.
Recurenta a mai susţinut că, în speţă, în mod eronat s-a reţinut că nu ar fi existat discriminare, faţă de atitudinea unităţii de învăţământ, a cadrelor didactice şi a părinţilor faţă de recurentă şi fiica acesteia, atitudine şi fapte care ar fi rezultat cu prisosinţă din probatoriul administrat.
A adus critici declaraţiilor şi înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimaţi, reluând argumentele referitoare la situaţia de fapt şi susţinând că instanţa de fond nu a procedat cu respectarea legii şi a drepturilor minorei S.D.T.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. v) din O.G. nr. 137/2000, consacră şi garantează principiul discriminării şi în privinţa dreptului la o educaţie şi pregătire profesională, accesul la educaţie fiind consacrat de dispoziţiile art. 11 din aceeaşi ordonanţă.
Art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/200 defineşte discriminarea ca fiind „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei, sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice”.
Acelaşi text de lege, la alin. (5) defineşte hărţuirea ca fiind „orice compartiment pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, religie, cetăţenie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.
În cauza dedusă judecăţii, handicapul determinat de o boală cronică necontagioasă de care suferă fiica recurentei-reclamante (S.D.T.) o situează pe aceasta în rândul persoanelor aflate în situaţii substanţial diferite de cele mai sus enunţate, situaţii pentru care statele şi autorităţile sunt obligate să îşi asigure un tratament diferit.
În acest sens, în România, Guvernul a adoptat pentru persoanele cu cerinţe educaţionale speciale Hotărârea nr. 125/2005. În aplicarea acestor dispoziţii şi fiica recurentei-reclamante a fost integrată în învăţământul de masă cu profesor de sprijin.
Din amplul material probator administrat în cauză şi reţinut de prima instanţă ca situaţie de fapt detaliat consemnat şi analizat, rezultă că dorinţa recurentei ca mamă de a asigura fiicei sale integrarea într-o colectivitate şi mijloacele la care acesta a ajuns pentru a realiza acest lucru, a condus la crearea unor conflicte şi stări tensionante între ea şi părinţii celorlalţi copiii din clasă, conflicte care însă nu pot fi calificate ca „fapte discriminatorii” sau de „hărţuire” în sensul dispoziţiilor legale mai sus invocate.
Dacă atitudinea recurentei-reclamante ca mamă este de înţeles, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, săvârşirea unor fapte de natură discriminatorie sau a unor acte de hărţuire, nu a fost dovedită şi nici probată, conflictul creat în urma cererii părinţilor colegilor de clasă ai fiicei recurentei, fiind mediat în sensul prevăzut de art. 2 alin. (10) lit. b) din O.G. nr. 137/2000, de conducerea unităţii de învăţământ şi de directorul acesteia.
În acest sens, în mod corect şi judicios a reţinut instanţa de fond că particularităţile caracteristice bolii de care suferă fiica recurentei au împiedicat crearea unor relaţii afective pozitive din partea colegilor săi de clasă, aceştia fiind la o vârstă la care capacitatea de a evalua corespunzător situaţia în care se află colega lor fiind redusă, neputând fi vorba de discriminare sau de hărţuire.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.D.M. împotriva Sentinţei civile nr. 34 din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5075/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5115/2013. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
