ICCJ. Decizia nr. 512/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 512/2013
Dosar nr. 1578/44/2011/a1
Şedinţa publică de la 1 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1578/44/2011, reclamantul E.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 7010 din 2 august 2011 şi repunerea în situaţia anterioară emiterii acestuia, precum şi suspendarea efectelor acestui ordin până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a deţinut funcţia de execuţie de inspector grad profesional principal în cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, obţinând calificative profesionale de "foarte bine" şi perfecţionându-se continuu în activitatea profesională.
La data de 6 iulie 2011, a primit preavizul din 5 iulie 2011, prin care a fost înştiinţat că, începând cu 8 iulie 2011, postul pe care îl deţinea este supus reorganizării în baza Ordinelor preşedintelui ANAF nr. 2406 din 4 iulie 2011 şi nr. 2407 din 4 iulie 2011, având posibilitatea de a opta, până la data de 12 iulie 2011, pentru una din funcţiile publice vacante, opţiunea constituind înscriere la examenul organizat. Susţine reclamantul că ordinele respective nu pot produce efecte juridice, întrucât nu sunt publicate în M. Of.
Mai arată reclamantul că a fost obligat să opteze pentru funcţii publice şi să participe la examen, dar a fost respins la proba interviului.
În aceste condiţii, a fost emis Ordinul nr. 7010 din 2 august 2011, prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu, prin eliberarea din funcţia publică deţinută.
Sub aspectul îndeplinirii condiţiei referitoare la cazul bine justificat, reclamantul arată că ordinul contestat a fost emis în baza unor acte normative nepublicate în M. Of., deci inexistente din punct de vedere juridic, fiind încălcate principiul legalităţii actelor administrative, principiul transparenţei în activitatea decizională a instituţiilor administraţiei publice şi principiul fundamental statuat de art. 1 alin. (3) din Constituţia României. De asemenea, se susţine că actul emis contravine stabilităţii raporturilor de serviciu şi a funcţiei publice şi se încalcă dreptul la protejarea unui "bun", în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Totodată, susţine reclamantul că eliberarea din funcţie s-a făcut în mod subiectiv, discriminatoriu, cu încălcarea Legii nr. 188/1999 şi a C. muncii.
Cu referire la condiţia privind paguba iminentă, reclamantul arată că actul contestat îi provoacă prejudicii de ordin material şi moral, în condiţiile în care are în întreţinere un copil minor.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin încheierea din 29 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1578/44/2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul E.G. şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7010 din 2 august 2011 emis de preşedintele Autorităţii Naţionale a Vămilor, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În raport cu dispoziţiile art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi cu Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la data de 13 septembrie 1989 referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, instanţa a avut în vedere faptul că suspendarea executării actului administrativ constituie un instrument procedural eficient în vederea respectării principiului legalităţii, ce oferă persoanei vătămate o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ca situaţie de excepţie la care se poate recurge atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.
Analizând îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a reţinut următoarele:
- reclamantul a formulat contestaţie împotriva actului administrativ de eliberare din funcţie;
- reclamantul a parcurs procedura administrativă prealabilă;
- este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât, prin acţiunea formulată, reclamantul a invocat mai multe motive de nelegalitate şi netemeinicie ale actului atacat (nepublicarea în M. Of. al României a Ordinelor preşedintelui ANAF nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011, încălcarea mai multor principii de drept, nerespectarea termenelor de preaviz, a termenelor de aprobare a bibliografiei pentru examen şi a criteriilor şi a procedurii prevăzute de lege pentru eliberarea din funcţie), astfel că se apreciază a exista o aparenţă de nelegalitate în privinţa actului a cărui suspendare se solicită;
- este îndeplinită condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, iar actul administrativ în litigiu determină o situaţie care nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul art. 14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, situaţia de fapt generată fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general şi obligaţia protejării drepturilor fundamentale ale reclamantului, ca urmare a suprimării veniturilor salariale şi a asigurărilor sociale, acesta fiind pus în situaţia de a suporta o sarcină excesivă şi disproporţionată. Caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamant este reprezentat de faptul că, prin ordinul contestat, a fost eliberat din funcţie, acesta nemaiprestând o activitate remunerată. În mod evident, consecinţele lipsei veniturilor lunare vor afecta situaţia financiară a reclamantului.
3. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât în mod greşit s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În privinţa cazului bine justificat, recurentă-pârâtă susţine că această condiţie nu poate fi considerată îndeplinită prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului a cărui suspendare se solicită, deoarece aceste aspecte vizează fondul actului şi se analizează în cadrul acţiunii în anulare. Se susţine că în mod eronat instanţa de fond s-a raportat la faptul că Ordinele ANAF nr. 2406 şi nr. 2407 din 4 iulie 2011 nu au fost publicate în M. Of., întrucât acestea sunt acte administrative cu caracter individual, emise în temeiul H.G. nr. 565/2011, nefiind supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial, conform art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 şi art. 55 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009. Totodată, susţine recurentă-pârâtă că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 99 alin. (5) art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999, nefiind aplicabile prevederile art. 56 şi art. 57 din aceeaşi lege, respectiv cele ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
Cu referire la prevenirea unei pagube iminente, recurenta-pârâtă susţine că reclamantul nu a probat iminenţa producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului contestat.
În continuarea susţinerilor din recurs, recurenta-pârâtă expune pe larg procesul de reorganizare a instituţiei în raport cu dispoziţiile legale incidente.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, reclamantul E.G. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere având ca obiect: (i) suspendarea executării, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, a Ordinului nr. 7010 din 2 august 2011 emis de vicepreşedintele, cu rang de subsecretar de stat, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor, prin care s-a dispus, începând cu data de 8 august 2011, încetarea raportului său de serviciu prin eliberare din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector grad profesional principal gradaţia 5 clasa de salarizare 48 din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (5) din Legea nr. 188/1999.
Prin încheierea ce formează obiectul recursului, instanţa de fond s-a pronunţat în sensul admiterii capătului de cerere privind suspendarea executării Ordinului nr. 7010 din 2 august 2011 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată că, prin Sentinţa nr. 429 din 4 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1578/44/2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu acţiunea în anularea Ordinului nr. 7010 din 2 august 2011, a admis acţiunea formulată de reclamantul E.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, a dispus anularea ordinului şi repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii acestuia, în funcţia publică de execuţie de inspector grad profesional principal în cadrul D.R.A.O.V. Galaţi - Compartimentul Politică Agricolă Comună şi Resurse Proprii Tradiţionale, cu plata tuturor drepturilor salariale indexate şi reactualizate de la data eliberării din funcţie 8 august 2011 şi până la data repunerii provizorii în funcţie, 8 noiembrie 2011, şi a dispus suspendarea efectelor ordinului respectiv emis de pârâtă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acţiunii în anulare.
În ceea ce priveşte condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiţie are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că, prin măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, acesta este lipsit de veniturile salariale ca urmare a încetării raporturilor de serviciu. Or, în situaţia în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa de către instanţa învestită cu acţiunea în anulare, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reţine îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva încheierii din 29 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1578/44/2011, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5115/2013. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 5124/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
