ICCJ. Decizia nr. 5136/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5136/2013
Dosar nr. 2345/54/2011*
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 243 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 şi art. 4 alin. (3) şi (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007, invocată de reclamantul N.C., în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în Dosarul nr. 10845/63/2010 al aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate
Pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepţiei de nelegalitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi actele administrative cu caracter normativ, în virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte juridice, fiind neîndoielnic că, dacă legiuitorul a creat un mijloc de apărare pe calea excepţiei de nelegalitate pentru actele de autoritate individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit subiectelor de drept în legătură cu actele normative.
Nu poate fi reţinută inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate nici prin prisma faptului că cele două acte administrative contestate nu mai produc efecte după abrogarea O.G. nr. 64/2006, prin art. 48 alin. (1) din Cap. VI al Legii nr. 330/2009. Admisibilitatea excepţiei de nelegalitate într-o asemenea situaţie decurge din faptul că actul administrativ a produs efecte juridice în perioada de activitate a O.G. nr. 64/2006, astfel că, în raport de obiectul pricinii ce vizează plata orelor suplimentare efectuate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, este irelevant că în prezent cele două acte administrative nu mai produc efecte. Efectele pe care actele administrative le-au produs în perioada de activitate nu sunt înlăturate prin evenimentul legislativ al abrogării cu atât mai mult cu cât soluţionarea acţiunii de fond depinde de legalitatea actului respectiv.
Inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate nu poate fi reţinută nici raportat la eventuala lipsă de interes a reclamantului, aşa cum susţine pârâta în punctul de vedere depus la dosar, fiind evident că reclamantul recurent justifică un interes legitim, personal, născut, actual şi direct în utilizarea acestui mijloc de apărare pus la dispoziţia sa de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul excepţiei de nelegalitate, prima instanţă a constatat că dispoziţiile art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 şi art. 4 alin. (3) şi (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al A.N.P. sunt nelegale, venind în contradicţie şi adăugând în mod nepermis la dispoziţiile O.G. nr. 64/2006 şi Legii nr. 293/2004, acte normative cu forţă superioară şi în aplicarea cărora au fost emise.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.
În recursul declarat de Ministerul Justiţiei s-a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii formulate.
În motivele de recurs s-a arătat că cele susţinute de instanţa de fond sunt greşite deoarece art. 11 din O.M.J. nr. 399/2007 stabileşte un mod de calcul pentru situaţia specială a lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare şi trebuie avut în vedere ce reprezintă lucrul în ture potrivit C. muncii.
Ţinând cont că situaţia lucrului în ture este un specială, prin ordin s-a stabilit expres modul de calcul, fără a aduce atingere însă normei legale şi nici în Ordinul nr. 399/2007 şi nici în Decizia nr. 307/2007 nu se face referire la un mod de calcul prin raportare la zile suplimentare, aşa cum susţine reclamantul.
Faptul că pct. 11 din O.M.J. nr. 399/2007 s-a arătat modul concret de calcul al orelor, respectiv zilelor suplimentare, nu înseamnă că s-ar fi adăugat la lege, ci s-a dezvoltat conţinutul noţiunilor de ore/zi ca lucrate suplimentar folosite în cuprinsul legii, organizând executarea acestora.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Direcţia Generală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a fost invocată pentru că ar contraveni dispoziţiilor Legii nr. 293/2004 şi O.G. nr. 64/2006.
Potrivit art. 16 din O.G. nr. 64/2006, "pentru orele prestate de funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004, cu modificările şi completările ulterioare".
Art. 43 din Legea nr. 293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are în actuala reglementare nr. 45 şi prevede că: "(1) Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezenţa în serviciu mai mult de 8 ore se stabileşte de către directorii unităţilor, în raport cu necesităţile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal. (3) În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziţii legale specifice, se vor aplica aceste dispoziţii legale. (4) Orele prestate de funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc şi orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează".
În baza acestor texte a fost emis O.M.J. nr. 399/C/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006, care la pct. 11.5 prevede că: "În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a) Total ore lucrate conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar; c) Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferenţa până la opt ore se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracţiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează."
A fost emisă însă şi Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25 ianuarie 2007 privind plata orelor suplimentare efectuate de către funcţionarii publici cu statut special şi personalul civil din sistemul administraţiei penitenciarelor care la art. 4 alin. (3) şi (4) prevede: Alin. (3) "În cazul lucrului în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar". Alin. (4) "Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferenţa până la opt ore se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracţiunile de zile se neglijează".
În cadrul procedurii excepţiei de nelegalitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcţie de actele normative cu forţă juridică superioară în baza cărora au fost emise, în raport cu principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Instanţa de fond a admis excepţia de nelegalitate apreciind că textele din actele administrative cu forţă juridică inferioară adaugă la cele în baza cărora au fost emise.
Nu vor fi reţinute susţinerile recurentului Ministerul Justiţiei, potrivit cărora prin art. 11 din O.M.J. nr. 399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situaţia specială a lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar aprecia că organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să respecte dispoziţiile legale incidente.
De altfel, chiar în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual 45 alin. (3)) se prevede că "În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziţii legale specifice, se vor aplica aceste dispoziţii legale".
Dacă ar fi existat dispoziţii legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau precizate acele dispoziţii pentru a putea verifica dacă normele metodologice de aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de dispoziţii legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin O.M.J. nr. 399/2007 trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 43 din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în cazul "lucrului în ture" ar fi putut să o facă, mai ales că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor.
În lipsa unei menţiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006 privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în ture, nici în normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al A.N.P. nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.
Cum art. 43 din Legea nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracţiune de zile rezultate ca lucrate suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a acestei legi nu puteau conţine o astfel de reglementare.
Deşi toţi recurenţii încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a fost invocată: "Fracţiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează" nu este în afara prevederilor legale, totuşi din verificarea textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate - art. 16 din O.G. nr. 64/2006 şi art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, rezultă că nu există o asemenea prevedere şi că prin această reglementare se ajunge la situaţia ca o parte din munca prestată peste durata normală a timpului de lucru să nu poată fi plătită, deşi sunt respectate dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004, iar scopul legii este acela de a plăti orele suplimentare.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei nr. 243 din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5134/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5142/2013. Contencios → |
|---|
