ICCJ. Decizia nr. 5131/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5131/2013
Dosar nr. 11964/299/2011
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul B.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Parlamentul României, recunoaşterea calităţii sale de luptător la Revoluţia din decembrie 1989.
Prin Sentinţa nr. 1699 din 2 februarie 2012, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale şi, în consecinţă, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluţionare, către Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că obiectul cererii este reglementat de dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi ale H.G. nr. 1412/2004, acte care instituie un cadru normativ special având ca obiect reglementarea procedurii administrative în baza căreia persoanele îndreptăţite pot obţine documentele specifice care atestă calitatea de revoluţionar, precum şi atribuţiile autorităţilor implicate în emiterea acestor acte, dreptul pretins de reclamant făcând obiectul unui raport de drept administrativ.
Or, în aceste condiţii, incidente sunt dispoziţiile Legii nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, fiind stabilită în raport de dispoziţiile art. 10 din acest act normativ.
La rândul său, prin Sentinţa nr. 6707 din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Curtea a apreciat că, întrucât reclamantul nu solicită obligarea pârâtelor la emiterea certificatului doveditor al titlului de revoluţionar, ci solicită instanţei să constate că a avut această calitate, un atare petit excede competenţei instanţei de contencios administrativ, aşa cum această competenţă se deduce din analiza dispoziţiilor art. 1, art. 8 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi atrage competenţa judecătoriei, în raport de dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte constată că obiectul cererii reclamantului, aşa cum rezultă din înscrisurile cauzei, este, în esenţă, recunoaşterea calităţii de luptător la Revoluţia din decembrie 1989 prin acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Pe de o parte, aşa cum a reţinut şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cadrul normativ special care reglementează procedura administrativă în baza căreia persoanele îndreptăţite pot obţine documentele specifice care atestă calitatea de revoluţionar, precum şi atribuţiile autorităţilor implicate în emiterea acestor acte, este reprezentat, în prezent, de dispoziţiile Legii nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 şi ale H.G. nr. 1412/2004 ce conţine normele de aplicare a acesteia.
Este de necontestat, pe de altă parte, că o cerere având ca obiect obligarea, în esenţă, a unei autorităţi publice la recunoaşterea unui drept şi emiterea unui act administrativ va face obiectul contenciosului administrativ, al cărui cadru este conturat de Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, introduse prin Legea nr. 2/2013, prevăd că "prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel."
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.P. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.) şi Parlamentul României în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5130/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5134/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
