ICCJ. Decizia nr. 5341/2013. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5341/2013
Dosar nr. 891/59/2012
Şedinţa publică de la 21 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantele N.H.G. şi P.H.H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele A.N.R.P., A.N.R.P. şi C.C.S.D., obligarea Preşedintelui A.N.R.P. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 287 din data de 22 iunie 2011, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 427/59/2011, respectiv de la data de 29 mai 2012 şi până la emiterea deciziei pentru acordarea de despăgubiri; obligarea pârâtelor A.N.R.P. şi C.C.S.D. la plata de despăgubiri în sumă de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 29 mai 2012 şi până la data executării acestei sentinţe civile, respectiv până la data emiterii deciziei de despăgubiri; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 287 din data de 22 iunie 2011, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 427/59/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2647 din data de 29 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. şi C.C.S.D., obligând pârâta C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. să emită decizia pentru acordarea de titluri de despăgubiri pentru imobilele situate în municipiul Lugoj, str. T.G. şi str. B.
Iar, deşi, potrivit art. 24, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, autorităţile publice pârâte erau obligate ca în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti (29 mai 2012) să emită decizia pentru acordarea despăgubirilor solicitate, acestea nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege până la momentul înregistrării acţiunii.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 102 din 14 februarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantelor ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că cererea reclamantelor este neîntemeiată deoarece, în condiţiile intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 şi a Legii nr. 117/2012, nu există culpa persoanei obligate sau a conducătorului acesteia, executarea hotărârii judecătoreşti prorogându-se până după data de 15 mai 2013.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamantele N.H.G. şi P.H.H., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau, în subsidiar, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii cererii lor, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că invocarea de către prima instanţă a prevederilor O.U.G. nr. 4/2012 nu poate fi acceptată, pasivitatea pârâtei C.C.S.D. fiind lipsită de raţiuni obiective.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, prin cererea dedusă judecăţii s-a solicitat obligarea Preşedintelui A.N.R.P. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 287 din data de 22 iunie 2011, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 427/59/2011, respectiv de la data de 29 mai 2012 şi până la emiterea deciziei pentru acordarea de despăgubiri; obligarea pârâtelor A.N.R.P. şi C.C.S.D. la plata de despăgubiri în sumă de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 29 mai 2012 şi până la data executării acestei sentinţe civile, respectiv până la data emiterii deciziei de despăgubiri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aceste dispoziţii normative arată că "Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operaţiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorităţii o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri.
Ambele categorii de sancţiuni, respectiv amenda şi despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanţie a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligaţie.
Răspunderea juridică are natura unei obligaţii de a suporta consecinţele legii pentru săvârşirea unei fapte ilicite care are ca funcţie atât repararea prejudiciului cauzat, cât şi sancţionarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligaţii.
Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiţii, între acestea fiind o faptă culpabilă şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.
Neîndeplinirea obligaţiei de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noţiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii şi a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancţiuni trebuie să se dovedească şi existenţa vinovăţiei celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.
De altfel, prin Decizia nr. 1566/2009, publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituţională a României, respingând excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 din Legea nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecinţa neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Or, în cauza analizată lipseşte acest ultim element esenţial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 287 din data de 22 iunie 2011, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 427/59/2011, instanţa a admis acţiunea formulată de N.H.G. şi P.H.H. în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. şi C.C.S.D., obligând pârâta C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. să emită, în favoarea reclamantelor, decizia pentru acordarea de titluri de despăgubiri pentru imobilele situate în municipiul Lugoj, str. T.G. şi str. B.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2647 din data de 29 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, la data de 15 martie 2012, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012, al cărei articol unic prevede că "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare".
Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare şi de emitere a titlurilor de despăgubire, tratament instituit unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluţionare la C.C.S.D.
Această reglementare este de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor măsuri cu caracter general menite să înlăture disfuncţionalităţile mecanismului de restituire sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauza Atanasiu ş.a., să aleagă măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale ale celor îndreptăţiţi.
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementată la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012), între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticate, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.
Pentru aceste considerente, apreciindu-se că nu există raţiuni pentru modificarea sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 şi ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către N.H.G. şi P.H.H. împotriva Sentinţei civile nr. 102 din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5334/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5382/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
