ICCJ. Decizia nr. 5370/2013. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5370/2013

Dosar nr. 1814/2/2011

Şedinţa publică de la 22 mai 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată şi soluţia instanţei de fond.

Reclamantul C.I., în conformitate cu dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., pe cale de Ordonanţa Președințiala a chemat în judecată fără citarea părţilor pe pârâtul Colegiul Central de Onoare al M.E.C.T.S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună suspendarea Deciziei nr. 4340/ A din 8 decembrie 2010 a Universităţii din Craiova prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă, până la soluţionarea litigiului de fond din Dosarul nr. 841/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa civilă nr. 3138 din 22 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului C.I., ca inadmisibilă.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Cârstea Ion, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul din 4 aprilie 2012, constatând lipsa nejustificată a părţilor, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită faptului că, până la data de 8 aprilie 2013, nici una dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Având în vedere şi prevederile dispoziţiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se şi timpul scurs înaintea suspendării.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimat recursul declarat de C.I. împotriva Sentinţei civile nr. 3138 din 2 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5370/2013. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs