ICCJ. Decizia nr. 5410/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5410/2013
Dosar nr. 1274/1/2013
Şedinţa publică de la 24 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la C.S.M., recurenta P.A.G., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul Iaşi a solicitat transferul la Curtea de Apel Iaşi.
Prin Hotărârea nr. 875 din 20 noiembrie 2012, Secţia pentru Judecători din cadrul C.S.M. a respins cererea de transfer formulată de d-na judecător P.G.A.
Împotriva acestei hotărâri, petenta a formulat contestaţie la Plenul C.S.M., arătând că soluţia de respingerea a cererii de transfer este nelegală şi lipsită de oportunitate.
Prin Hotărârea nr. 44 din 23 ianuarie 2013, Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de d-na judecător P.G.A., împotriva Hotărârii nr. 875 din 20 noiembrie 2012 a Secţiei pentru judecători a C.S.M.
În considerentele hotărârii, autoritatea intimată a avut în vedere, în esenţă, faptul că încărcătura pe judecător la Tribunalul Iaşi a fost mai mare, în anul 2011, decât încărcătura pe judecător la Curtea de Apel Iaşi, avizul nefavorabil al Curţii de Apel Iaşi, precum şi faptul că d-na judecător a fost numită în funcţia de preşedinte al Secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi, la data de 27 martie 2012, pe o perioadă de 3 ani.
Împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 44 din 23 ianuarie 2013, a formulat recurs, recurenta P.A.G., în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., solicitând modificarea în tot a acesteia şi, pe cale de consecinţă, modificarea în tot a Hotărârii nr. 875 din 20 noiembrie 2012 a Secţiei pentru judecători a C.S.M. şi admiterea cererii de transfer de la Tribunalul Iaşi la Curtea de Apel Iaşi.
În susţinerea cererii de recurs, recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.
Prin criticile formulate, recurenta susţine, în esenţă, că autoritatea intimată a încălcat dispoziţiile art. 3 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător.
Recurenta mai afirmă că la momentul formulării cererii de transfer, exista la Curtea de Apel Iaşi un post de execuţie vacant, potrivit situaţiei posturilor de execuţie publicate la 5 noiembrie 2012 pe pagina de internet a C.S.M., iar prin hotărârile contestate nu au fost analizate criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 3 din Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006.
Mai susţine recurenta că Plenul C.S.M. şi Secţia pentru judecători au aplicat, în fapt, doar primul criteriu, respectiv cel privind volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, însă, în mod trunchiat, comparând volumul de activitate al Tribunalului Iaşi cu cel al Curţii de Apel Iaşi, deşi sunt instanţe de rang diferit.
Arată, în continuare că celelalte aspecte reţinute de autoritatea intimată în hotărârea atacată, referitoare la avizul negativ al Curţii de Apel Iaşi şi la funcţia de preşedinte de secţie pe care o exercită, nu au relevanţă din perspectiva temeiniciei cererii de transfer, avizul având caracter consultativ, iar funcţia de conducere nu are incidenţă asupra criteriilor stabilite de art. 3 din Regulament.
În final, recurenta apreciază că, prin refuzul nejustificat al intimatului C.S.M. de a admite cererea sa, i-a fost încălcat dreptul la carieră, prin hotărârea contestată, autoritatea depăşind limitele puterii discreţionare pe care o are de a statua asupra oportunităţii. În acelaşi sens invocă şi lipsa de previzibilitate a hotărârilor C.S.M. cu privire la cererile de transfer.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că hotărârile contestate sunt legale şi că au fost respectate dispoziţiile din Regulamentul aplicabil în materia transferului magistraţilor.
În temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, intimatul a depus la dosar hotărârile atacate şi documentaţia care a stat la baza adoptării acestora.
Examinând legalitatea hotărârilor contestate în cauză, în raport de argumentele fiecărei părţi şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Exercitând controlul de legalitate asupra acestei hotărâri, instanţa de contencios administrativ trebuie să se raporteze la imperativele principiului priorităţii interesului public în raporturile de drept administrativ, punând în balanţă, pe de o parte interesul public pe care C.S.M. are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi, pe de altă parte, conţinutul dreptului sau interesului legitim privat care ar putea fi vătămat printr-o hotărâre privind cariera judecătorilor şi procurorilor.
Prin cererea înregistrată la C.S.M. sub nr. 29082/1154/DRUO/30140/ST/2012, petenta P.A.G., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul Iaşi a solicitat transferul la Curtea de Apel Iaşi.
Prin hotărârea nr. 875 din 20 noiembrie 2012, Secţia pentru Judecători a C.S.M. a respins cererea de transfer, cu motivarea că, în raport de necesitatea asigurării unui echilibru al volumului de activitate pe judecător la nivelul tuturor instanţelor judecătoreşti, în prezent, nu este oportună ocuparea unui post de judecător la Curtea de Apel Iaşi.
Prin hotărârea nr. 44 din 23 ianuarie 2013, Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de petenta C.M.L. împotriva hotărârii mai sus arătate pentru aceleaşi argumente ca şi cele reţinute de Secţia pentru Judecători.
Înalta Curte apreciază că refuzul intimatului C.S.M. de admitere a cererilor de transfer formulate de către recurentă de la Judecătoria Iaşi la Curtea de Apel Iaşi nu este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noţiuni.
Conform art. 3 din Regulamentul pentru transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 09 martie 2006 a Plenului C.S.M., cu modificările ulterioare, existente la momentul soluţionării cererilor recurentei:
„La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:
- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;
- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;
- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;
- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;
- domiciliul solicitantului;
- locul de muncă al soţului sau soţiei;
- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate şi situaţia familială”.
În raport de criteriile anterior enunţate, de situaţiile prezentate de cele două instanţe aflate în discuţie şi de argumentele invocate de către recurentă, în mod corect s-a apreciat, atât de către Secţia pentru Judecători a C.S.M., cât şi de Plenul C.S.M., că cererea recurentei de transfer nu poate fi soluţionată favorabil, în condiţiile în care, la data soluţionării cererii de transfer, la Curtea de Apel Iaşi existau două posturi vacante, dintre care unul indisponibilizat pentru concursul de promovare în funcţii de execuţie.
Conform situaţiei posturilor vacante de la instanţele judecătoreşti la data 01 noiembrie 2012, publicată la data de 05 noiembrie 2012 pe pagina de internet a C.S.M., reiese că la Tribunalul Iaşi, instanţa de la care se solicită transferul, din cele 54 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 52 posturi, 1 post fiind efectiv vacant.
La această instanţă, în anul 2011 încărcătura/judecător a fost de 1070 cauze/judecător, faţa de media naţională de 1058 cauze/judecător, iar în acelaşi an încărcătura a fost de 990 cauze pe schemă spre deosebire de media naţională de 928 cauze pe schemă.
La aceeaşi instanţă, în primul semestru al anului 2012 încărcătura/judecător a fost de 609 cauze/judecător, faţă de media naţională de 681 cauze/judecător, iar în aceeaşi perioadă încărcătura a fost de 609 cauze pe schemă spre deosebire de media naţională de 617 cauze pe schemă.
La Curtea de Apel laşi, instanţa la care se solicită transferul, conform situaţiei posturilor vacante de la instanţele judecătoreşti la data 01 noiembrie 2012, publicată la data de 05 noiembrie 2012 pe pagina de internet a C.S.M., din cele 39 posturi de judecător prevăzute în schemă, 37 posturi erau ocupate şi 2 posturi erau vacante, din care 1 post indisponibilizat pentru concursul de promovare în funcţii de execuţie.
La această instanţă, în anul 2011 încărcătura/judecător a fost de 707 cauze/judecător, faţă de media naţională de 1034 cauze/judecător, iar în acelaşi an încărcătura a fost de 635 cauze pe schemă spre deosebire de media naţională de 950 cauze pe schemă.
În primul semestru al anului 2012, la aceeaşi instanţă, încărcătura/judecător a fost de 614 cauze/judecător, faţă de media naţională de 806 cauze/judecător, iar în aceeaşi perioadă încărcătura a fost de 566 de cauze pe schemă spre deosebire de media naţională de 800 cauze pe schemă.
Din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că aşadar că Plenul C.S.M. a analizat atât volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul cât şi al instanţei la care se solicită transferul, raportat la numărul posturilor vacante astfel cum au fost prezentate în Hotărârea nr. 875 din 20 noiembrie 2012 a Secţiei pentru Judecători a C.S.M. prin care a fost respinsă cererea de transfer, astfel cum a fost formulată.
Prin urmare, dificultăţile în ocuparea schemei de personal reprezintă un criteriu prioritar care trebuie avut în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, iar dacă acesta este satisfăcut, se procedează la analizarea împrejurărilor legate de persoana solicitantului.
Faptul că interpretarea dată de Secţia pentru judecători, în sensul că ocuparea postului vacant de la Curtea de Apel Iaşi nu era oportună, a fost confirmat ulterior, când prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1114 din 13 decembrie 2012, în vederea asigurării echilibrării schemelor de personal, s-a hotărât acordarea avizului favorabil pentru redistribuirea postului vacant de la Curtea de Apel Iaşi la Curtea de Apel Galaţi.
Aşadar, la momentul soluţionării contestaţiei administrative formulate de d-na judecător P.A.G., împotriva hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul C.S.M., prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 44 din 23 ianuarie 2013, la Curtea de apel Iaşi nu mai exista niciun post vacant de judecător, astfel cum rezultă din tabelul aflat la dosar.
În raport de datele anterior prezentate, Înalta Curte consideră că intimatul C.S.M. a făcut o apreciere corectă cu privire la necesarul de judecători la fiecare dintre cele două instanţe implicate în procedura de transfer a recurentei şi, ca atare, recurenta nu poate invoca încălcarea dreptului la carieră prin refuzul C.S.M. de a soluţia favorabil cererea sa.
Faţă de împrejurarea că autoritatea intimată a interpretat în mod legal şi corect dispoziţia normativă anterior indicată (art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea plenului C.S.M. nr. 193/2006), nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.A.G., împotriva Hotărârii nr. 44 din 23 ianuarie 2013 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5359/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5421/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
