ICCJ. Decizia nr. 5437/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5437/2013
Dosar nr. 3912/87/2012
Şedinţa de la 24 mai 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 965 din 25 octombrie 2012, Tribunalul Teleorman a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care reclamantul Consiliul Judeţean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative, solicita anularea deciziei nr. II/530 din 25 mai 2012, precum şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. F1. din 23 februarie 2012.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că faţă de obiectul cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare revenind tribunalului.
Prin sentinţa civilă nr. 34 din 9 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, creanţa bugetară fiind în cuantum de 2.116,80 RON.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 din C. proc. civ.
Verificând cauza, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalul Teleorman - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În speţă, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de obţinere de către reclamant a unor sume avansate din fonduri de cofinanţare comunitare, în temeiul O.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Conform dispoziţiilor art. 46 din actul normativ susmenţionat, „Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă” [alin. (1)] iar „Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătura dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii” [alin. (2)].
De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, „Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
În temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului de creanţă atacat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, în mod unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
Aşadar, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON.
În speţă, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 - în sumă de 2.116,80 RON - asimilată creanţelor fiscale, în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine Tribunalului Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Judeţean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5544/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5480/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
