ICCJ. Decizia nr. 5480/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5480/2013
Dosar nr. 64/33/2012
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02 august 2011 sub nr. 153687, pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta A.I. a solicitat pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Maramureş recunoaşterea statutului de refugiat, cu consecinţa acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probaţiune acte de stare civilă, precum şi declaraţiile martorilor M.S. şi P.T., autentificate la notarul public.
Prin Hotărârea nr. 942 din data de 14 noiembrie 2011, pârâta a respins cererea reclamantei, apreciind că nu se încadrează în situaţiile prevăzute la art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanţei respingerea acţiunii reclamantei, deoarece aceasta nu a făcut dovada prin acte oficiale eliberate de către organele competente a refugiului din motive etnice, aşa cum impune art. 1169 C. civ., singura dovadă fiind declaraţiile a 2 martori .
Prin sentinţa nr. 100 din 9 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea reclamantei A.I., a dispus anularea Hotărârii nr. 942 din 14 noiembrie 2011, emisă de pârâtă şi a obligat Casa Judeţeană de Pensii Maramureş să recunoască reclamantei calitatea de refugiată în perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată, a fost supravieţuitoare a trenului morţii, este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
În opinia Curţii, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condiţiile definite de art. 61 al aceluiaşi act normativ, respectiv cu acte oficiale, eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Curtea, în analiza probei testimoniale administrată, a constatat că declaraţiile martorilor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei şi relatând fapte pe care le-au cunoscut direct şi în care au fost implicaţi personal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 din C. proc. civ., arătând că martorii nu au putut furniza date concrete în ceea ce priveşte refugiul reclamantei.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041din C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, această situaţie putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declaraţii de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 127/2002 cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a O.G. nr. 105/1999.
Or, din declaraţiile martorilor date în faţa instanţei de fond, precum şi din cuprinsul înscrisurilor depuse în probaţiune de A.I., rezultă cu certitudine că reclamanta, în perioada 1 octombrie 1940 - 15 martie 1945 a fost refugiată din S. - Jud. Maramureş în Localităţile A. - T., precum şi că refugiul s-a datorat persecuţiilor etnice la care a fost supusă mama sa.
Totodată, în conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice”.
Schimbarea domiciliului de către reclamantă şi familia sa, determinată de persecuţiile etnice suferite de aceştia rezultă şi din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi în consecinţă să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei nr. 100 din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5437/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5504/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
