ICCJ. Decizia nr. 5479/2013. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5479/2013
Dosar nr. 5989/2/2011
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 iunie 2011 sub nr. 5989/2/2011, reclamantul G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să se constate ca această instituţie centrală, deşi primind plângerea, care s-a înregistrat în 27 ianuarie 2011 constituindu-se Dosar nr. 44/2011 s-a derogat soluţionării acesteia şi ca atare se impuse a fi soluţionată de instanţă.
A arătat reclamantul că plângerea sa a fost soluţionată negativ prin Hotărârea din data de 6 aprilie 2011 cu mult peste termenul de 90 de zile prevăzut de Ordinul prin care s-a aprobat procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor publicat în M. Of. nr. 348/6.05.2008.
La termenul de judecată din 22 noiembrie 2011, Curtea a dispus citarea în cauză în calitate de pârâţi a Ministerului Justiţiei şi a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, pentru opozabilitatea hotărârii, având în vedere că aceştia au figurat ca reclamanţi în Dosarul nr. 44/2011 al CNCD în care s-a pronunţat Hotărârea nr. 126 din 6 aprilie 2011 contestată în prezenta cauză.
Prin întâmpinare Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 31 ianuarie 2012, pârâta UNNP a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei de interes având în vedere că Hotărârea CNCD nr. 126 din 6 aprilie 2011, contestată în prezenta cauză, a fost anulată prin Sentinţa civilă nr. 7073 din 25 noiembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 4612/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa nr. 650 din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea formulată de reclamantul G.M. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în esenţă următoarele.
Prin prezenta cererea de chemare în judecată reclamantul a contestat Hotărârea nr. 126 din 6 aprilie 2011 emisă de CNCD, criticând soluţionare plângerii sale înregistrată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu depăşirea termenului legal de 90 de zile prevăzut de Ordinul CNCD nr. 144/2008 şi că prin această hotărâre negativă se continuă discriminarea sa conform O.G. nr. 137/2000.
Prin Sentinţa civilă nr. 7073 din 25 noiembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 4612/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea reclamantului G.M. formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a fost anulată Hotărârea CNCD nr. 126 din 6 aprilie 2011 şi a fost obligată intimata să examineze cererea petentului sub toate aspectele legislaţiei naţionale şi comunitare, în termen legal şi să răspundă acestuia.
A concluzionat Curtea că având în vedere că obiectul prezentei cauze îl constituie Hotărârea nr. 126 din 6 aprilie 2011 emisă de CNCD, ce a fost anulată prin sentinţa civilă mai sus menţionată, cererea reclamantului apare ca fiind lipsită de interes.
Împotriva Sentinţei nr. 650 din 31 ianuarie 2012, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs G.M.
În conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile art. 301 teza 1 C. proc. civ. şi anume 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Din alin. (1) al art. 303 C. proc. civ. rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeaşi durată cu termenul pentru exercitarea recursului.
Dacă recursul este motivat separat, motivarea trebuie făcută în acelaşi termen în care poate fi exercitată calea de atac a cauzei.
De vreme ce recurentul este ţinut de obligaţia motivării recursului într-un anumit termen, el nu va putea să dezvolte decât motivele de recurs pe care le-a depus în termen, cu excepţia motivelor privitoare la încălcarea unor dispoziţii imperative.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat o simplă declaraţie de recurs la data de 21 martie 2012 motivele de recurs fiind depuse la dosar la data de 9 aprilie 2013.
Dar aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispoziţiilor alin. (2) ale aceluiaşi articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de G.M. împotriva Sentinţei nr. 650 din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5477/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5491/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
