ICCJ. Decizia nr. 5491/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5491/2013
Dosar nr. 6651/2/2012
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC E. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu (Direcţia Generală AM POS MEDIU) şi Ministerul Mediului şi Pădurilor, anularea Deciziei nr. 135085 din 14 martie 2012 emisă de către Direcţia Generală AM POS MEDIU, anularea Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 13 ianuarie 2012; anularea măsurilor dispuse prin nota de constatare a neregulilor şi subsecvent, prin Notificarea beneficiarului cu privire la debit din 13 ianuarie 2012, emisă de către Direcţia Generală AM POS MEDIU şi exonerarea societăţii de măsura administrativă de excludere de la finanţare a sumei de 1.339.451,62 RON, reprezentată de aplicarea corecţiei financiare prin nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare menţionată, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar solicitării de anulare a Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 13 ianuarie 2012, reclamanta a solicitat anularea notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare contestate şi obligarea pârâţilor la înlocuirea sancţiunii corecţiei financiare de 10% cu aceea de 5% din valoarea fără TVA a contractului de achiziţie publică de lucrări din 29 decembrie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că decizia de soluţionare a contestaţiilor din 14 martie 2012 şi nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 13 ianuarie 2012 sunt nelegale şi netemeinice.
În opinia reclamantei, din analiza art. 27 şi 28 ale O.U.G. nr. 66/2011, rezultă că toate corecţiile financiare prevăzute de anexa ordonanţei se vor aplica numai pentru nereguli privind procedurile de achiziţie publică, nu şi pentru alte nereguli, astfel că este irelevant în această cauză faptul că ordonanţa de urgenţă permite aplicarea de corecţii financiare pentru diverse abateri, indiferent de situarea acestora în timp, câtă vreme corecţia contestată a fost aplicată în temeiul pct. 2.3. al Anexei O.U.G. nr. 66/2011, în procentul indicat de pct. 2.3. şi nu în temeiul altui text al O.U.G. nr. 66/2011.
Reclamanta a susţinut că motivarea echipei de control şi a comisiei de soluţionare a contestaţiilor, conform căreia au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2) lit. d) şi art. 204 alin. (1) ale O.U.G. nr. 34/2006 nu este întemeiată.
Astfel, nota de constatare a neregulilor a fost întocmită cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 şi 28 ale O.U.G. nr. 66/2011 raportate la cele ale art. 13 alin. (1) al Normelor de aplicare ale O.U.G. nr. 66/2011, precum şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (21) al O.U.G. nr. 66/2011, iar decizia de soluţionare a contestaţiei fiind, implicit, nelegală şi netemeinică.
Nici motivele de fapt invocate ca abatere şi nici textele de lege invocate ca fiind încălcate nu intră sub incidenţa prevederilor pct. 2.3 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011 în temeiul cărora a fost aplicată corecţia financiară; nota de constatare a neregulilor încalcă dispoziţiile art. 27 şi 28 ale O.U.G. nr. 66/2011 raportate la cele ale art. 13 alin. (1) al normelor de aplicare ale O.U.G. nr. 66/2011, iar corecţia financiară aplicată nu are temei legal.
În subsidiar, reclamanta a arătat că nota de constatare nu cuprinde menţiuni privind punctul de vedere exprimat de către societate, în speţă încălcându-se dispoziţiile art. 21 (alin. (11) şi alin. (21) al O.U.G. nr. 66/2011, precum şi cele ale art. 13 lit. b) coroborate cu cele ale Anexei 5 a normelor de aplicare ale ordonanţei care prevăd faptul că punctul de vedere al structurii verificate trebuie analizat de echipa de control şi, de asemenea, că nota de constatare a neregulilor trebuie să conţină menţiuni privind punctul de vedere al debitorului şi poziţia exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) şi (15).
Cu privire la fondul constatărilor şi concluziilor din cuprinsul prezentării verificărilor efectuate, reclamanta a arătat că nota de constatare a neregulilor, deşi aplică sancţiunea corecţiei financiare pentru "încheierea de acte adiţionale", nu enunţă nicio opinie sau constatare cu privire la motivele care au cauzat încheierea actelor adiţionale şi nu analizează temeinicia sau netemeinicia acestora.
Reclamanta a susţinut că prelungirea duratei de execuţie a lucrărilor a fost cauzată în mod direct şi nemijlocit de eliberarea cu întârziere şi cu încălcarea legii a autorizaţiilor de amplasament de către D.R.D.P. Constanţa, în speţă, nu au existat însă motive de prelungire a duratei de execuţie care să fi fost determinate de acţiunile, inacţiunile ori voinţa ofertantului, sau care să profite contractantului.
În subsidiar, reclamanta a susţinut că sancţiunea aplicată nu respectă prevederile art. 17 şi art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a arătat că situaţia de fapt, aşa cum a fost constatată şi reţinută prin nota de constatare a neregulilor, nu cuprinde nicio încălcare a legii, în general; nu cuprinde nici o încălcare a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. d) sau ale art. 204 alin. (1) ale O.U.G. nr. 34/2006; nu se circumscrie abaterii prevăzute şi sancţionate de pct. 2.3 al Anexei O.U.G. nr. 66/2011.
1.2. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, expunând pe larg considerentele avute în vedere.
1.3. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 6920 din 5 decembrie 2012, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a atribuit prin procedura de licitaţie deschisă reglementată de O.U.G. nr. 34/2006 contractul de achiziţie publică de lucrări din 29 decembrie 2010 având ca obiect "Extinderea şi reabilitarea reţelelor de distribuţie şi a sistemului de canalizare inclusiv staţii de pompare apă uzată din aglomerările Fundulea şi Lehliu".
Durata de execuţie a lucrărilor, conform contractului de lucrări din 29 decembrie 2010, a fost de 5 luni, calculată de la data transmiterii ordinului de începere a lucrărilor, ulterior fiind prelungită prin actele adiţionale din 29 iunie 2011 şi din 27 septembrie 2011 cu 2,9 luni, respectiv cu 2,6 luni, fără ca valoarea contractului să fie modificată.
În temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 şi ale Deciziei nr. 157644 din 14 decembrie 2011 emisă de Directorul General al Direcţiei Generale AM POS MEDIU, o echipă de control a procedat la verificarea legalităţii atribuirii contractului de lucrări din 29 decembrie 2010 ca urmare a suspiciunii de neregulă din 14 decembrie 2011 transmisă de Direcţia Fondul de Coeziune - Serviciul Monitorizare Raportare din cadrul Direcţiei Generale AM POS MEDIU, din care rezultă că atribuirea contractului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale care reglementează domeniul achiziţiilor publice, respectiv încheierea de acte adiţionale de prelungire a duratei de execuţie a lucrărilor deşi durata de execuţie a fost factor de evaluare în atribuirea contractului.
În urma verificărilor efectuate, echipa de control a emis nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 13 ianuarie 2012, prin care s-a dispus în sarcina autorităţii contractante o corecţie financiară în procent de 10% din valoarea contractului de lucrări, respectiv 1.339.451,62 RON şi pe cale de consecinţă, stabilirea unei creanţe bugetare în valoare de 517.259,14 RON, iar contestaţia formulată împotriva acestei note a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 135085 din 14 martie 2012.
Prima instanţă a reţinut, contrar susţinerilor reclamantei, că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu se limitează la constatarea neregulilor apărute anterior atribuirii contractelor, ci şi la etapa ulterioară atribuirii, în vederea monitorizării modului de utilizare a fondurilor europene de către beneficiari.
Faptul că O.U.G. nr. 66/2011 are aplicabilitate şi după încheierea contractului de achiziţie publică rezultă şi din nota de subsol a anexei la O.U.G. nr. 66/2011, ce are în vedere aplicarea de corecţii pentru modificările contractelor operate după atribuirea lor.
Prima instanţă nu a reţinut nici susţinerile reclamantei, potrivit cărora O.U.G. nr. 34/2006 reglementează numai aspectele anterioare datei de încheiere a contractului de achiziţie publică.
Prima instanţă a reţinut că respectivul contract de lucrări din 29 decembrie 2010 a fost încheiat ca urmare a derulării unei proceduri reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 şi în conformitate cu cerinţele tehnice şi financiare stabilite de autoritatea contractantă pe baza dispoziţiilor imperative din acest act normativ, având la bază dispoziţiile imperative ale art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
Prin urmare, modificarea unor clauze contractuale ale unui contract de achiziţie publică, respectiv modificarea cerinţelor tehnice, este de natură să creeze premisele încălcării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.
Referitor la inaplicabilitatea principiului transparenţei prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 chiar şi în cazul în care modificarea duratei de execuţie a lucrărilor este nejustificată, prima instanţă a reţinut, prin raportare la situaţia de fapt concretă, că aceste afirmaţii sunt nefondate, întrucât în cazul aplicării criteriului oferta cea mai avantajoasă economic, în scopul respectării principiului transparenţei, au fost precizaţi în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire a contractului de lucrări factorii de evaluare şi ponderile ce urmau a fi aplicate la evaluarea ofertelor.
De asemenea, susţinerea reclamantei potrivit căreia Nota de constatare nu cuprinde menţiuni privind punctul de vedere exprimat de către aceasta, este neîntemeiată.
Prima instanţă nu a primit afirmaţiile reclamantei, potrivit cărora prelungirea duratei de execuţie a contractului de lucrări s-a datorat unor factori independenţi de culpa autorităţii contractante sau a antreprenorului.
Conform autorizaţiei din 28 octombrie 2009 termenul de valabilitate al autorizaţiei este de 12 luni de la data emiterii, interval în care beneficiarul este obligat să finalizeze lucrările, iar autorizaţiile din 23 octombrie 2009 precizează la Condiţii generale pct. 1 faptul că lucrările vor fi terminate până la data de 22 octombrie 2010.
De la data demarării celei de a doua proceduri de achiziţie publică, (30 iulie 2010), conform anunţului de participare şi până la data atribuirii contractului de lucrări din 29 decembrie 2010, reclamanta trebuia să constate că termenele autorizaţiilor de amplasament menţionate urmau să expire sau au expirat, având obligaţia de a solicita prelungirea acestora sau solicitarea eliberării unor noi autorizaţii de amplasament după expirarea celor eliberate iniţial.
Susţinerile reclamantei conform cărora, după predarea de către contractor a Programului de execuţie, a depus solicitările pentru prelungirea celor două autorizaţii de amplasare şi acces drum la cele două autorităţi emitente, dar nu a primit răspunsul în termenul legal, nu se justifică, având în vedere că solicitările de prelungire au fost făcute cu mult după expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiilor iniţiale, aceasta nedepunând diligenţele necesare pentru prelungirea acestora sau, după expirarea celor iniţiale, pentru eliberarea unor autorizaţii noi.
Potrivit documentaţiei de atribuire, autoritatea contractantă avea obligaţia de a solicita prelungirea autorizaţilor, astfel încât aceasta trebuia solicitată anterior atribuirii contractului, respectiv, anterior datei de 29 decembrie 2010.
În condiţiile în care contractul de lucrări din 29 decembrie 2010 a fost semnat la data de 29 decembrie 2010, iar Ordinul de începere a lucrărilor a fost emis la data de 1 februarie 2011, autoritatea contractantă a formulat cererea de prelungire a valabilităţii autorizaţiilor la data de 22 februarie 2011, deşi în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, trebuia să depună toate eforturile pentru obţinerea la timp a autorizaţiilor de amplasament în baza cărora urmau să se execute lucrările ce fac obiectul contractului de lucrări.
În ceea ce priveşte opinia Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, prima instanţă a reţinut că a fost formulată în baza informaţiilor puse la dispoziţie de reclamantă prin adresa nr. 6473 din 28 septembrie 2011, în conţinutul căreia se menţionează că prelungirea duratei de execuţie a lucrărilor se datorează unor cauze care nu au depins de autoritatea contractantă şi nici de contractori, fără a menţiona solicitarea cu întârziere a autorizaţiilor de amplasament şi nici motivele concrete care au concurat la modificarea duratei de execuţie.
În urma încheierii actelor adiţionale la contractul de lucrări, prin modificarea duratei de execuţie a lucrărilor de la 5 luni ofertate iniţiale la 7,9 luni prin primul act adiţional şi la 10,5 luni prin cel de-al doilea act adiţional, clasamentul stabilit de comisia de evaluare pentru atribuirea contractului prin Raportul procedurii de atribuire a fost afectat, întrucât SC F. SA s-ar fi clasat în această situaţie pe locul 2.
Ofertantul declarat câştigător al contractului de lucrări a estimat în oferta sa o perioadă de execuţie a lucrărilor de 5 luni, considerând că este suficientă pentru finalizarea lucrărilor, motiv pentru care a obţinut punctaj maxim pentru acest factor de evaluare.
Prin prelungirea duratei de execuţie a lucrărilor ofertantul declarat iniţial câştigător s-a situat pe locul 2 în evaluarea ofertelor, rezultând astfel că la data încheierii actelor adiţionale reclamanta a încălcat principiul tratamentului egal prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 şi principiul transparenţei prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. d) din acelaşi act normativ, creând un avantaj ofertantului declarat câştigător.
Solicitarea reclamantei de înlocuire a sancţiunii corecţiei financiare de 10% cu aceea de 5% din valoarea fără TVA a contractului de achiziţie publică de lucrări, este neîntemeiată, întrucât la aplicarea corecţiei financiare au fost avute în vedere toate documentele care au stat la baza atribuirii contractului de lucrări din 29 decembrie 2010, şi a modificării ulterioare a duratei de execuţie, precum şi legalitatea întocmirii acestora în raport de prevederile legislaţiei achiziţiilor publice.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta, care a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 în condiţiile art. 3041 C. proc. civ. - 1865, în mod generic, susţinând că hotărârea a fost pronunţată fără a se intra în cercetarea fondului, cuprinde motive străine de natura pricinii şi este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi susţinând, în esenţă, criticile/argumentele care vor fi prezentate în continuare.
Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a analizat susţinerile reclamantei şi nu a făcut o cercetare a fondului cauzei, neverificând temeiul legal al emiterii actelor administrative atacate, deşi nota de constatare încalcă dispoziţiile art. 27 şi 28 din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi art. 13 alin. (1) din normele de aplicare a acestei ordonanţe de urgenţă.
Oricum, faptele reţinute de organele de control, constând în modificarea duratei de execuţie a lucrărilor contractate, nu reprezintă abaterea prevăzută la pct. 2.3. din Anexa O.U.G. nr. 66/2011.
În mod greşit s-a reţinut de către organele de control şi de instanţa de fond, încălcarea art. 204 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2004, ale cărui dispoziţii se referă la aspecte care ţin de încheierea contractului, iar nu de derularea acestuia, care rămâne guvernată de clauzele contractului.
Instanţa de fond a analizat în mod greşit motivele de fapt şi de drept care au dus la prelungirea duratei de execuţie, reţinând culpa exclusivă a autorităţii contractante, deşi toate motivele prelungirii duratei de execuţie sunt întemeiate pe clauzele contractului de achiziţie publică de lucrări.
De asemenea, instanţa de fond trebuia să reţină împrejurările care au impus prelungirea duratei de execuţie, au fost situaţii obiective atât în ceea ce priveşte obţinerea cu întârziere a autorizaţiilor eliberate de autorităţile competente, cât şi survenirea unor condiţii fizice imprevizibile care nu puteau fi imputate exclusiv autorităţii contractante, astfel încât, în nici un caz, nu se poate reţine o culpă exclusivă în sarcina sa.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe care nu a intrat în cercetarea fondului, iar în subsidiar, admiterea acţiunii şi anularea actelor administrative atacate, cu obligarea autorităţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
2.2. Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
3.1. În ceea ce priveşte susţinerile recurentei, că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată fără a se intra în cercetarea fondului cauzei, că aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii (încadrate la art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. - 1865), instanţa de recurs reţine că sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - 1865, o hotărâre poate fi recurată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, situaţii care nu se regăsesc în cazul hotărârii recurate în cauza de faţă, considerentele acesteia fiind conforme cu cerinţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - 1865, instanţa de fond prezentând motivele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia, precum şi motivele pentru care a înlăturat susţinerile societăţii comerciale cu privire la pretinsa nelegalitate a actelor administrative atacate.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - 1865, într-adevăr, o hotărâre poate fi recurată când instanţa care a pronunţat-o a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În cauză, însă, este necontestat, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, societatea comercială a atacat două acte administrative: nota de constatare din 13 ianuarie 2012 prin care au fost constatate neregulile şi stabilită o corecţie financiară de 1.339.451,62 RON, din care o creanţă bugetară de 517.259,14 RON şi Decizia nr. 135085 din 14 martie 2012 prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva notei de constatare.
Or, Curtea de apel nu a schimbat nici natura juridică a celor două acte administrative deduse judecăţii şi nici înţelesul lămurit şi neîndoielnic al acestora, procedând la soluţionarea cauzei în raport cu susţinerile pe fond făcute de societatea comercială reclamantă.
În ceea ce priveşte criticile recurentei, potrivit cărora a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865), instanţa de recurs reţine că sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Astfel, în cauză este necontestat că recurenta, în calitate de autoritate contractantă, a atribuit prin procedura de licitaţie deschisă reglementată de O.U.G. nr. 34/2006 contractul de achiziţie publică de lucrări din 29 decembrie 2010 având ca obiect "Extinderea şi reabilitarea reţelelor de distribuţie şi a sistemului de canalizare inclusiv staţii de pompare apă uzată din aglomerările Fundulea şi Lehliu".
În documentaţia de atribuire şi la secţiunea IV, pct. IV.2.1 din anunţul de participare s-a precizat drept criteriu de atribuire "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", autoritatea contractantă stabilind drept criterii de evaluare "preţul ofertei" (cu o pondere de 90 de puncte) şi "durata de execuţie a lucrărilor" (cu o pondere de 10 puncte).
Durata de execuţie a lucrărilor, conform contractului de lucrări din 29 decembrie 2010 a fost de 5 luni, calculată de la data transmiterii ordinului de începere a lucrărilor, dar ulterior încheierii contractului durata lucrărilor a fost prelungită prin actele adiţionale din 29 iunie 2011 şi din 27 septembrie 2011 cu 2,9 luni, respectiv cu 2,6 luni, fără ca valoarea contractului să fie modificată.
În temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 şi ale Deciziei nr. 157644 din 14 decembrie 2011 emisă de Directorul General al Direcţiei Generale AM POS MEDIU, o echipă de control a procedat la verificarea legalităţii atribuirii contractului de lucrări din 29 decembrie 2010 ca urmare a Suspiciunii de neregulă din 14 decembrie 2011 transmisă de Direcţia Fondul de Coeziune - Serviciul Monitorizare Raportare din cadrul Direcţiei Generale AM POS MEDIU, din care rezultă că atribuirea contractului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale care reglementează domeniul achiziţiilor publice, respectiv încheierea de acte adiţionale de prelungire a duratei de execuţie a lucrărilor deşi durata de execuţie a fost criteriu de evaluare în atribuirea contractului.
În urma verificărilor efectuate echipa de control a emis Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 13 ianuarie 2012, prin care s-a dispus în sarcina autorităţii contractante o corecţie financiară în procent de 10% din valoarea contractului de lucrări, respectiv 1.339.451,62 RON şi pe cale de consecinţă, stabilirea unei creanţe bugetare în valoare de 517.259,14 RON.
În cauză este necontestat că SC F. SA a fost declarată câştigătoare datorită punctajului obţinut pentru criteriul "durata de execuţie a lucrărilor", unde a obţinut 10 puncte (durată de execuţie 5 luni) faţă de numai 5 puncte obţinute de SC B. SRL, clasată pe locul 2, care în ofertă trecuse ca durată de execuţie 10 luni, în timp ce la criteriul "preţul ofertei" prima ofertă a obţinut un punctaj de 85,98 pct. (pt. 13.394.485,73 RON), iar oferta clasată pe locul 2 a obţinut 90 pct. (pt. 12.796.265,00 RON).
În criticile formulate, în primul rând, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod greşit incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 care nu sancţionează cu aplicarea de corecţii financiare decât neregulile intervenite în derularea procedurii de achiziţie publică, în timp ce faptele reţinute în sarcina sa sunt ulterioare.
Instanţa de fond a coroborat şi interpretat în mod judicios dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (12) şi (13) din O.U.G. nr. 66/2011, cu menţiunile din nota din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, reţinând că dispoziţiile acestui act normativ rămân aplicabile şi în cazul evenimentelor de fapt sau juridice care survin după încheierea contractului.
Or, în cauză, este de netăgăduit că prin încheierea actelor adiţionale a fost modificată durata de execuţie a lucrărilor, în sensul prelungirii acesteia, deşi durata de execuţie a constituit criteriul care a departajat ofertele clasate pe locul 1 şi 2.
În al doilea rând, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că motivele care au dus la prelungirea duratei de execuţie îi sunt imputabile exclusiv, fără să se refere şi la culpa societăţii comerciale contractante, critici care sunt lipsite de temei, din moment ce recurenta-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă care a organizat licitaţia, era datoare să urmărească respectarea criteriilor tehnice pe baza cărora a fost atribuit contractul.
De asemenea, instanţa de fond a analizat în mod detaliat motivele invocate de reclamantă pentru justificarea prelungirii duratei de execuţie a lucrărilor, reţinând în mod argumentat că împrejurările respective nu reprezintă situaţii obiective şi neprevăzute, în măsură să justifice încheierea celor două acte adiţionale.
Astfel, în mod judicios a reţinut că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, iar încheierea actelor adiţionale a avut drept urmare alterarea procesului de atribuire a contractului de achiziţie publică, prin încălcarea principiului tratamentului egal art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 şi a principiului transparenţei art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 prin avantajul creat societăţii comerciale declarată câştigătoare, în raport cu ceilalţi ofertanţi.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E. SA împotriva Sentinţei nr. 6920 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5479/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5514/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
