ICCJ. Decizia nr. 5551/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5551/2013
Dosar nr. 2275/2/2011
Şedinţa publică de la 4 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 40 din 9 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul L.M., şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul.
Recursul este tardiv.
Conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
De asemenea, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 26 martie 2012 şi că acesta a declarat recurs la data de 14 aprilie 2012, aşa cum rezultă din menţiunea efectuată pe plicul de expediere a cererii de recurs, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile.
Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 301 C. proc. civ. şi că recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că ar fi fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Curtea urmează să facă aplicarea dispoziţiilor legale sancţionatorii mai sus invocate şi să decidă în sensul respingerii recursului, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul L.M. împotriva Sentinţei nr. 40 din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 158/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 177/2013. Contencios → |
|---|
