ICCJ. Decizia nr. 5548/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5548/2013
Dosar nr. 917/54/2011
Şedinţa publică de la 4 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată la 27 aprilie 2011, reclamanta reclamantă SC „R.C.” SRL Perişor, Judeţul Dolj a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional 4 SV Oltenia, să se dispună anularea notificării beneficiarului asupra plăţilor efectuate nr. 824 din 1 aprilie 2011, a notificării beneficiarului cu privire la confirmarea plăţii nr. 823 din 1 aprilie 2011 şi obligarea pârâtei Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la plata sumei de 855.553,85 RON, conform cererii de plată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este beneficiară a Contractului de finanţare nr. C 312 M 020941700052 din 14 iulie 2010 încheiat cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit pentru acordarea finanţării nerambursabile în vederea punerii în aplicare a Cererii de finanţare nr. F312 M 020941700052 pentru proiectul „Dezvoltarea firmei R.C. prin achiziţie mijloace fixe” şi în executarea contractului a achiziţionat următoarele mijloace de transport specializate: autotractor IS 440S45T/P, semiremorcă basculabilă T, buldoexcavator NH, autotractor IS 440 S45T/P, semiremorcă trailer S, pentru care a formulat cerere de plată a sumei de 855.853,85 RON, reprezentând 70% din suma cheltuielilor eligibile efectuate.
Reclamanta a mai arătat că, prin cele două modificări contestate, a fost nelegal respinsă la plată suma de 855.853,85 RON, în condiţiile în care a dovedit că toate cheltuielile au fost efectuate în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, că a achiziţionat exact utilajele menţionate în memoriul justificativ şi că, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a avizat atât dosarul de achiziţie, cât şi dosarul cererii de plată, considerând că au fost respectate integral dispoziţiile legale incidente.
Reclamanta a considerat că nu a încălcat prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 224/2008, întrucât în fişa măsurii nr. 312, se menţionează că este cheltuială eligibilă şi achiziţia de vehicule pentru transport rutier de mărfuri pentru a presta servicii de transport în numele terţilor şi de mijloace de transport pentru persoane, ca activitate principală, precum şi achiziţia de mijloace de transport pentru uz personal, iar mijloacele de transport care fac obiectul contractului de finanţare au fost achiziţionate pentru „Lucrări de pregătire a terenului” CAEN 4312, destinaţie care se încadrează în fişa măsurii.
De asemenea, s-a susţinut că nu au fost încălcate nici prevederile Ghidului solicitantului pentru măsura 312, potrivit cărora, nu reprezintă o cheltuială eligibilă achiziţionarea prin proiect a mijloacelor de transport pentru transportul muncitorilor şi al utilajelor la punctul de lucru, întrucât această condiţie se regăseşte în varianta din 4 iunie 2010 a Ghidului, care nu se aplică proiectului selectat în sesiunea decembrie 2009 şi a cărui eligibilitate a fost analizată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit pe baza criteriilor din acea variantă a Ghidului.
Reclamanta a precizat că, potrivit art. 16 lit. f) din Ordinul nr. 567/2008 şi Fişei tehnice a măsurii, sunt considerate cheltuieli neeligibile achiziţia de vehicule pentru transportul rutier de mărfuri, pentru a presta servicii de transport în numele terţilor şi de mijloace de transport pentru persoane ca activitate principală, ceea ce înseamnă că terţul legal se referă la prestarea de servicii de transport pentru terţi şi nu transportul utilajelor proprii, cu atât mai mult cu cât buldoexcavatorul nu este un vehicul rutier, nefiind supus procedurilor de înmatriculare, nu poate circula pe drumurile publice, iar deplasarea acestui utilaj presupune folosirea unui vehicul rutier, cum este trailerul.
A fost contestat şi motivul de respingere a cererii de plată pentru că ansamblul format din cap tractor şi semiremorcă foloseşte şi la transportul diferitelor materiale folosite în construcţii, activitate care nu se încadrează în codul CAEN „Lucrări de pregătire a terenului”, arătându-se că şi această subdiviziune CAEN face parte tot din clasa 43 „Lucrări speciale de construcţii”, grupa 431 „Lucrări de demolare şi pregătire a trenului”.
A fost considerată nelegală şi respingerea la plată a sumei de 255.344,25 RON, reprezentând reducerea aplicată conform prevederilor art. 31 în Regulamentul CE nr. 65/2011, cu motivarea că, este abuzivă şi încalcă flagrant principiile consacrate de norma europeană de care se prevalează APDRP, care conform art. 30 alin. (1) teza finală, prevede clar că nu se aplică nicio reducere în cazul în care beneficiarul poate demonstra că nu se află în culpă pentru includerea sumei neeligibile.
2. Soluţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Sentinţa nr. 145 din 5 martie 2012, prin care a admis acţiunea, a anulat modificarea beneficiarului asupra plăţilor efectuate nr. 824 din 1 aprilie 2011 şi modificarea beneficiarului cu privire la confirmarea plăţii nr. 823 din 1 aprilie 2011 emise de Centrul Regional 4 SV Oltenia din cadrul Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a obligat pârâtele la plata sumei de 855.853,85 RON, menţionată în cererea de plată F312 M 020941700052.1, aferentă contractului de finanţare C312 M 020941700052 din 14 iulie 2010, obligând pârâtul CRPDR 4 SV Oltenia să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 5.347 RON.
Instanţa de fond a constatat nelegalitatea actelor administrative contestate, reţinând că în mod greşit reprezentanţii pârâtei au considerat că utilajele achiziţionate de reclamantă încalcă prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.
Pe baza înscrisurilor depuse la dosar şi a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, judecătorul fondului a considerat că, utilajele au fost achiziţionate de reclamantă în conformitate cu cererea de finanţare, fiind mijloace de transport specializate, adaptate la cerinţele de transport, prevăzute ca eligibile în fişele din cadrul măsurii 312 Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, încadrându-se în cerinţele prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008.
Motivarea pârâtei că au fost încălcate prevederile Ghidului solicitantului pentru Măsura 312 a fost respinsă de prima instanţă, reţinându-se că bunurile achiziţionate de către reclamantă reprezintă mijloace de transport specializate, care deservesc activităţile specifice propuse prin proiect, iar necesitatea achiziţionării lor a fost dovedită prin memoriul justificativ.
În acelaşi sens, s-a avut în vedere că, în versiunea din 3 septembrie 2009 a Ghidului solicitantului pentru accesarea Măsurii 312 nu este prevăzută cheltuiala neeligibilă reţinută de pârâtă şi anume, achiziţionarea mijloacelor de transport pentru transportul muncitorilor şi al utilajelor la punctul de lucru, pentru care proiectul a fost verificat şi declarat eligibil, procedându-se la încheierea contractului de finanţare.
Nelegalitatea notificării nr. 824/2011 prin care s-a considerat că trailerul format din cap tractor şi semiremorcă nu se încadrează în mijloacele de transport specializate a fost constatată de judecătorul fondului, pe baza concluziilor raportului de expertiză, din care rezultă că acest utilaj este destinat transportului de utilaje care nu pot fi deplasate de la locul lucrării, întrucât nu sunt înmatriculate şi nu deţin numere de circulaţie pe drumurile publice, precum buldoexcavatorul şi reprezintă un mijloc de transport specializat conform codului CAEN 4312 „Lucrări pentru pregătirea terenului”, fiind necesar pentru efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului.
Refuzul de plată pe considerentul că autobasculanta formată din cap de tractor şi semiremorcă nu corespunde activităţii aferente codului CAEN pentru care s-a solicitat finanţarea, respectiv codul 4312 „Lucrări de pregătire a terenului” a fost apreciat de prima instanţă ca fiind nejustificat, întrucât acest mijloc de transport specializat foloseşte la transportul materialelor necesare la lucrări de pregătire a terenului.
Nejustificat a fost considerat şi refuzul plăţii sumei de 255.344,25 RON, reprezentând reducerea aplicării conform art. 10 din Regulamentul CE nr. 65/2011, pentru că reclamanta a dovedit respectarea tuturor etapelor obligatorii reglementate de Ghidul solicitantului, precum şi obligaţiile contractuale asumate prin contractul de finanţare, achiziţionând bunuri conform memoriului justificativ, care au fost acceptate de către autoritatea contractantă, astfel că, toate utilajele achiziţionate se încadrează în cheltuielile eligibile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Constatând că mijloacele de transport sunt specializate, că acestea au fost achiziţionate în conformitate cu cererea de finanţare, că au fost verificate şi acceptate la plată de către experţii agenţiei pârâte, care pe facturile de cumpărare a bunurilor au menţionat valorile eligibile autorizate la plată, semnând şi ştampilând autorizarea la plată, instanţa de fond a anulat notificările contestate reţinând că, pârâta, prin refuzul nejustificat de a plăti fondurile nerambursabile accesate, nu a respectat prevederea din art. 6 alin. (3) din Contractul de finanţare, potrivit căreia, pentru rambursarea fiecărei tranşe de plată, termenul limită de efectuare a acesteia este de maximum 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii de plată.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
Ca prim motiv de recurs, a fost reiterată excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltate Rurală şi Pescuit 4 Sud Vest Craiova, arătându-se că toate cele 8 centre regionale nu au personalitate juridică şi conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2006, numai conducerea agenţiei angajează şi reprezintă în relaţiile cu persoane fizice sau juridice, precum şi în faţa instanţelor judecătoreşti.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, formulat pe fondul cauzei, s-a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale aplicabile speţei, atât în ceea ce priveşte definirea cheltuielilor eligibile, cât şi în privinţa posibilităţii de verificare ulterioară a îndeplinirii criteriului de eligibilitate.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a invocat ca prim aspect neîndeplinirea condiţiilor ca ansamblul compus din cap tractor + semiremorcă să poată fi considerat mijloc de transport specializat şi o achiziţie eligibilă, dat fiind că, utilitatea acestui ansamblu excede activităţilor specifice prevăzute pentru codul CAEN 4312 „Lucrări de pregătire a terenului”.
Recurenta a învederat că ansamblul cap tractor + semiremorcă nu deserveşte în mod direct activitatea de pregătire a terenului propusă spre finanţare prin proiect, fapt confirmat de intimata-reclamantă în memoriul justificativ, în care a precizat fără echivoc că ansamblul respectiv foloseşte doar la transportul altor utilaje, cât şi la transportul diferitelor materiale de construcţie.
În acest sens, s-a arătat că, potrivit Ghidului solicitantului şi fişei măsurii 312, achiziţionarea de mijloace de transport specializate şi utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activităţii specifice propuse prin proiect.
În consecinţă, s-a arătat că, utilajele pentru care au fost emise notificările contestate nu sunt mijloace de transport specializate, în sensul prevăzut de H.G. nr. 224/2008, de Ghidul solicitantului şi de Fişa măsurii 312, în condiţiile în care nu servesc în mod direct activitatea propusă prin proiect.
Cel de-al doilea aspect invocat de recurentă se referă la posibilitatea de verificare ulterioară a cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată şi de respingere a cheltuielilor neeligibile, posibilitate care rezultă cu evidenţă din dispoziţiile art. 5 pct. 5 alin. (2) şi art. 3 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi art. 17 alin. (3) din anexa la contractul de finanţare nr. C312 M 020941700052, din Anexa V - Instrucţiuni de plată pentru beneficiarii măsurii 312 Capitolul A - Informaţii cu caracter general.
Potrivit clauzelor contractuale cunoscute şi asumate de intimata-reclamantă prin semnarea contractului de finanţare, recurenta a arătat că beneficiarul se obligă la respectarea prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi la respectarea tuturor celorlalte clauze ale contractului de finanţare.
Din acest motiv, s-a precizat că, pentru acordarea finanţării nerambursabile pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului (buget care constituie Anexa II la contractul de finanţare), având caracter estimativ şi reprezentând plafonul maximum pentru cheltuielile eligibile, iar sumele din bugetul indicativ nu sunt un drept câştigat automat prin semnarea contractului de finanţare, fiind necesară justificarea lor de către beneficiar cu documente care să ateste efectuarea lor cu respectarea regulilor de finanţare specifice FEADR.
Ca temei juridic al acestor susţineri, au fost invocate dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2006 al Consiliului pentru punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, potrivit cărora, cererile de finanţare şi cererile de plată pot fi adaptate în orice moment după depunerea lor, în caz de erori evidente recunoscute de autoritatea competentă şi în această calitate, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că, fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine astfel un avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin.
De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, potrivit cărora, beneficiarul trebuie să depună din proprie iniţiativă toate eforturile pentru a lua cunoştinţă de toate informaţiile aferente, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligaţiilor toate drepturile şi obligaţiile născute din contractul de finanţare, pentru fiecare din măsurile acreditate în cadrul Programului Naţional de Dezvoltate Rurală.
Fiind supusă auditului din partea Curţii de Conturi a României în ceea ce priveşte modul de gestionare a fondurilor alocate, recurenta a arătat că este obligată să aplice prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspectele de fapt şi de drept relevante.
Excepţia procedurală invocată pentru lipsa calităţii şi capacităţii procesuale a pârâtei Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional 4 SV Oltenia, faţă de lipsa capacităţii de folosinţă, a fost corect respinsă de prima instanţă, reţinându-se întemeiat că, această parte are calitatea de autoritate publică emitentă, în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru ambele acte administrative atacate în prezenta cauză.
Nefiind contestată această calitate a părţii, a fost corect chemată în judecată, asigurându-se astfel soluţionarea procesului cu respectarea principiului contradictorialităţii şi în atare situaţie, se dovedeşte a fi nefondat primul motiv de recurs.
Criticile formulate pe fondul cauzei sunt de asemenea nefondate şi vor fi respinse, constatându-se că este legală şi temeinică hotărârea de anulare a notificărilor nr. 824 din 1 aprilie 2011 şi nr. 823 din 1 aprilie 2011 emise de Centrul Regional 4 SV Oltenia din cadrul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Prima critică formulată în recurs se dovedeşte a fi neîntemeiată, întrucât bunurile achiziţionate de intimata-reclamantă se încadrează în mijloacele de transport a căror achiziţionare reprezintă o cheltuială eligibilă, fiind mijloace de transport specializate, care deservesc activităţile specifice propuse prin proiect şi pentru care necesitatea achiziţionării a fost dovedită prin memoriul justificativ.
Astfel, se reţine că, potrivit Ghidului solicitantului pentru accesarea măsurii 312 „Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi”, versiunea din septembrie 2009, achiziţionarea de mijloace de transport specializate şi utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activităţile specifice desfăşurate propuse prin proiect, iar necesitatea achiziţionării lor este justificată în studiul de fezabilitate/memoriu justificativ.
Raportat la acest criteriu de eligibilitate, pe baza înscrisurilor depuse la dosar şi a concluziilor expertizei de specialitate efectuată în cauză, instanţa de fond a constatat corect că intimata-reclamantă a achiziţionat utilajele în conformitate cu cererea de finanţare, pentru că sunt mijloace de transport specializate, adaptate la cerinţele de transport şi care se încadrează în prevederile art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008.
Conform acestor prevederi legale, mijloacele de transport specializate reprezintă autovehiculele adaptate la cerinţele de transport în cont propriu al materiei prime şi/sau al producţiei obţinute şi care sunt prevăzute în stadiul de fezabilitate sau în memoriul justificativ, anexate cererii de finanţare, vehicule care îndeplinesc aceleaşi cerinţe şi au o funcţie specifică care necesită adaptări ale caroseriei şi/sau echipamente speciale, precum şi mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fişele măsurilor din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală.
În consecinţă cu această definiţie legală dată mijloacelor de transport specializate, s-a constatat corect că este eligibilă cheltuiala de achiziţionare a buldoexcavatorului NH B 110,care reprezintă un mijloc de transport specializat conform CAEN 4312 „Lucrări pentru pregătirea terenului”, întrucât execută o gamă de lucrări aferente acestui cod.
De asemenea, s-a constatat întemeiat eligibilitatea achiziţionării unei autobasculante + semiremorcă basculabilă T, care este un mijloc de transport specializat conform codului CAEN 4312 „Lucrări pentru pregătirea terenului”, întrucât foloseşte la transportul materialelor necesare în lucrări de pregătire a terenului.
Aceeaşi concluzie a fost reţinută în mod judicios de către judecătorul fondului şi cu privire la un trailer + semiremorcă S, care este un mijloc de transport specializat, conform codului 4312 „Lucrări pentru pregătirea terenului”, dat fiind că este necesar pentru transportul buldoexcavatorului pe drumurile publice, iar în lipsa acestuia din urmă nu se pot efectua lucrări de pregătire a terenului.
De altfel, conform probelor administrate, buldoexcavatorul nu este un vehicul rutier, nefiind supus procedurilor de înmatriculare, nu poate circula pe drumurile publice şi deplasarea acestui utilaj nu se poate realiza decât folosind un vehicul rutier, cum este trailerul.
Apărarea recurentei-pârâte privind încălcarea prevederilor din Ghidul solicitantului pentru Măsura 312, potrivit cărora, nu reprezintă o cheltuială eligibilă achiziţionarea prin proiect a mijloacelor de transport pentru transportul muncitorilor şi al utilajelor la punctul de lucru, a fost corect respinsă de prima instanţă în condiţiile în care această cheltuială neeligibilă nu a fost prevăzută în varianta din septembrie 2009 a Ghidului solicitantului pentru Măsura 312, singura care a fost avută în vedere la admiterea cererii de finanţare şi la încheierea Contractului de finanţare şi C312 M 020941700052 din 14 iulie 2010.
În consecinţă, se reţine că, eligibilitatea proiectului (inclusiv în privinţa bunurilor care urmau să fie achiziţionate) a fost analizată de către agenţia recurentă în cadrul licitaţiei de proiecte, sesiunea decembrie 2009, utilizându-se criteriile din versiunea în vigoare la 3 septembrie 2009 a Ghidului solicitantului.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea neîntemeiată, întrucât instanţa de fond a constatat în mod judicios nelegalitatea actelor contestate pentru încălcarea principiilor consacrate de Regulamentul CE nr. 65/2011, potrivit cărora, nu se aplică nicio reducere în cazul în care beneficiarul poate demonstra că nu se află în culpă pentru includerea sumei neeligibile.
În acelaşi sens, s-a avut în vedere că, potrivit art. 23 alin. (3) din acelaşi regulament, controalele administrative ale cererilor de plată includ, în special şi în măsura în care acest lucru este adecvat pentru cererea în cauză,verificarea următoarelor elemente:
a) furnizarea produselor şi serviciilor care fac obiectul cofinanţării;
b) veridicitatea cheltuielilor declarate;
c) operaţiunea realizată, prin compararea acesteia cu operaţiunea pentru care a fost solicitat şi acordat ajutorul.
În condiţiile în care intimata-reclamantă a dovedit respectarea tuturor etapelor obligatorii reglementate de ghidul solicitantului, precum şi obligaţiile contractuale asumate prin contractul de finanţare, achiziţionând bunuri conform memoriului justificativ, care au fost acceptate de către autoritatea contractantă pentru că toate utilajele achiziţionate se încadrează în cheltuielile eligibile prevăzute de legislaţia aplicabilă, judecătorul fondului a constatat în mod corect nelegalitatea reducerii aplicate prin actele contestate în cauză.
Din probele administrate rezultă că agenţia recurentă nu a invalidat autorizarea cererii de plată, refuzând de fapt plata fără un motiv întemeiat, ceea ce reprezintă o încălcare a obligaţiei asumate prin contractul de finanţare de a deconta cheltuiala cu achiziţia utilajelor menţionate în cererea de finanţare, anexă la contractul de finanţare.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, la data efectuării verificărilor şi autorizării plăţii - 10 februarie 2011 nu au fost identificate nereguli, în sensul de abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate şi nici ulterior, nu au intervenit modificări ale caracteristicilor tehnice ale mijloacelor de transport achiziţionate, de natură să schimbe încadrarea lor din mijloace de transport specifice în mijloace de transport nespecifice.
În consecinţă, se reţine că, fără a contesta atribuţiile de control ulterior ale agenţiei recurente, instanţa de fond a stabilit judicios că, prin modul lor de exercitare, cu încălcarea prevederilor legale şi a obligaţiilor contractuale asumate, au fost încheiate cele două notificări nelegale, care au vătămat dreptul recunoscut intimatei-reclamante la data încheierii contractului de finanţare C312 M 020941700052 din 14 iulie 2010.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia.
În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1), raportat la art. 316 C. proc. civ., recurenta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit va fi obligată să plătească intimatei-reclamante SC „R.C.” SRL Perişor cheltuieli de judecată în sumă de 4.300 RON, reprezentând onorariul de avocat suportat la instanţa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva Sentinţei civile nr. 145 din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimata-reclamantă SC „R.C.” SRL Perişor a sumei de 4.300 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3516/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 400/2013. SECŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV... → |
|---|
