ICCJ. Decizia nr. 5566/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5566/2013
Dosar nr. 5764/102/2012/a1
Şedinţa publică de la 5 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Curtea de Apel Târgu Mureş a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind Stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii activităţii didactice în învăţământul universitar, excepţia fiind ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, ce are ca obiect cererea formulată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în contradictoriu cu Şcoala Generală G., Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş de obligare la calcularea şi plata ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006.
Guvernul României, în calitate de emitent al actului administrativ atacat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate, arătând că aceasta din urmă poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu şi pe cele cu caracter normativ, cum este cazul actului atacat în cauză.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 256 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată de Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi a fost admisă excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţii nominalizaţi în cerere, reprezentaţi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş.
Instanţa a constatat că sunt nelegale dispoziţiile cuprinse în art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Guvernul României, aceasta este neîntemeiată, întrucât, potrivit soluţiei de unificare a practicii judiciare adoptate în plenul judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pot fi cenzurate, pe calea excepţiei de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual, întrucât ambele categorii aparţin sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt şi dispoziţiile art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de primă jurisdicţie a excepţiei de nelegalitate a apreciat că este nelegală prevederea din cuprinsul art. 3 din H.G. nr. 453/2007, potrivit căreia beneficiarul drepturilor acordate de Legea nr. 315/2006 trebuie să solicite, prin cerere, acordarea acestora, doar până la 1 noiembrie pentru anul următor.
S-a apreciat că prevederile invocate ca fiind nelegale reprezintă o veritabilă adăugare la lege, în condiţiile în care prevederile art. 2 din Legea nr. 315/2006 prevăd expres că ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice şi reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii.
A reţinut instanţa de fond că introducerea în cadrul dispoziţiilor din Norme a termenului imperativ, până la care pot fi depuse cereri pentru acordarea stimulentelor, limitează sfera persoanelor îndreptăţite la beneficiul acestora doar la cei care s-au conformat conduitei prescrise în Norme.
Instanţa a concluzionat că, în acest caz, depunerea respectivelor cereri în afara termenelor ar fi posibilă prin prisma prevederilor art. 2 din Legea nr. 315/2006.
Pe de altă parte, a reţinut instanţa că prin introducerea termenului limită de 1 noiembrie al anului următor, se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, act normativ aplicabil raportului juridic dedus judecăţii, care are o forţă juridică superioară H.G. nr. 453/2007. Curtea a constatat o reală discriminare între categoria persoanelor îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii nr. 315/2006, care au depus cerere pentru acordarea stimulentelor, cu respectare termenului impus de art. 3 din H.G. nr. 453/2007 şi categoria celor care nu au formulat cereri în interiorul termenului.
3. Recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale.
Guvernul României a criticat ca nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei de fond, arătând că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a arătat că Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 şi de regulamentul aprobat prin H.G. nr. 50/2005 în vigoare la acea dată.
S-a arătat că în temeiul art. 5 din Legea nr. 315/2006 au fost emise normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 453/2007, care reglementează mecanismul de acordare a ajutorului financiar prevăzut de lege.
Emitentul actului normativ contestat a arătat că în considerarea caracterului previzional al bugetului public, cât şi a anualităţii acestuia este evident că sumele de bani reprezentând cuantificarea ajutorului pentru achiziţionarea de cărţi trebuie determinate în mod clar, din timp, pentru a fi cuprinse în buget.
S-a precizat că însuşi legiuitorul a lăsat la aprecierea executivului stabilirea operaţiunilor de organizare a punerii în executare a respectivei legi, printre acestea regăsindu-se şi fixarea termenului prevăzut la art. 3 din Normele de aplicare.
Recurentul a precizat că scopul normelor metodologice este tocmai acela de a crea anumite reguli care să faciliteze aplicarea legii, de a identifica instituţiile şi organele cărora le revin diferitele atribuţii rezultate din lege, de a determina un circuit practic al documentelor, de la formarea cererii şi până la soluţionarea acesteia.
A fost criticată şi aprecierea instanţei cu privire la existenţa unei discriminări, arătându-se că prin instituirea unei proceduri simple pentru acordarea ajutorului nu se produce o discriminare sau o situaţie nelegală.
Ministerul Educaţiei Naţionale a criticat ca nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei de fond, invocând ca temei juridic al motivelor formulate dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a precizat că prin dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 nu se adaugă la Legea nr. 315/2006, ci prevederea în discuţie reprezintă singura modalitate legală prin care se organizează punerea în executare a Legii nr. 315/2006.
Recurentul Ministerul Educaţiei Naţionale a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la faptul că excepţia de nelegalitate invocată în cauză se referă la un act administrativ normativ, situaţie care nu este reglementată de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursurilor declarate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursurile şi rejudecând cauza, va respinge excepţia de nelegalitate invocată, pentru considerentele ce urmează:
Legea nr. 315 din 12 iulie 2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar, publicată în M. Of. nr. 617/18.07.2006, a prevăzut prin dispoziţiile sale, art. 1 - 6, acordarea unui ajutor financiar anual, la solicitarea cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar, în vederea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, ajutor ce reprezintă echivalentul în lei a 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii. Totodată, actul normativ a stabilit că, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 315/2006, fiind explicitate modalităţile de punere în practică a acestor norme legale, acesta fiind de fapt rolul unei hotărâri de guvern, respectiv de a asigura punerea în executare a unor dispoziţii legale.
Dispoziţiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 453/2007 prevăd că ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
Înalta Curte reţine că nu poate fi interpretat ca nelegal termenul limită impus de H.G. nr. 453/2007, având în vedere aspectele formale ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea plăţii acestor sume de la bugetul de stat, precum şi faptul că introducerea termenului până la care cererea cadrelor didactice trebuie formulată nu reprezintă o dispoziţie nelegală şi nu poate fi interpretată ca o adăugare la lege.
În sprijinul acestei interpretări sunt şi principiile generale care stau la baza întocmirii situaţiilor financiare pentru plata sumelor de la buget, fiind evident că predicţionarea şi previzibilitatea cheltuielilor, care se fac cu titlu de ajutor financiar, urmează regulile generale aplicabile plăţilor ce se fac din bugetul de stat, stabilite în sarcina ordonatorilor principali de credite.
Rolul Hotărârii de Guvern adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 315/2006 a fost tocmai de a explicita pe larg formalităţile necesare pentru obţinerea ajutorului financiar prevăzut de lege, atât cu privire la cererea ce se formulează, la documentele justificative care trebuie depuse, cât şi cu privire la termenele de depunere a acestora, pentru obţinerea ajutorului financiar prevăzut de lege.
Instanţa de fond a reţinut greşit aplicarea prevederilor din Decretul nr. 158/1959, în primul rând, având în vedere că la data formulării cererii introductive la Tribunalul Mureş, 12 iulie 2012, acest act normativ invocat era abrogat de Legea nr. 71/2011, iar pe de altă parte, acest act normativ reglementa prescripţia dreptului la acţiune şi nu prescripţia dreptului de a face cerere pentru acordarea ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315 din 12 iulie 2006.
Dreptul la acţiune reprezintă (în sens material) facultatea titularului unui drept subiectiv de a se adresa organului de jurisdicţie pentru a obţine recunoaşterea şi valorificarea acelui drept printr-o hotărâre care să-i asigure executarea silită a obligaţiei corelative de către debitorul ce i l-a încălcat sau i l-a contestat. Se stinge prin prescripţie extinctivă (în sens procedural) îndreptăţirea şi, totodată, posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicţie şi de a se pune în mişcare activitatea pentru înfăptuirea justiţiei într-un raport juridic concret.
În mod greşit a reţinut instanţa de fond existenţa unei discriminări între persoanele care au formulat cereri şi cele care nu au formulat cereri, pentru acordarea ajutorului, întrucât ipoteza prevăzută de dispoziţia art. 2 din Legea nr. 315/2006, în conformitate cu care ajutorul financiar prevăzut de art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, nu a fost constatată neconstituţională şi nu reprezintă o discriminare, ci prevede posibilitatea tuturor subiecţilor, cărora le este adresată dispoziţia legală, de a beneficia de acordarea dreptului expres prevăzut, însă, pentru a se bucura efectiv de acest drept trebuie să se formuleze o cerere.
Înalta Curte a constatat că excepţia de inadmisibilitate invocată în cauză, a fost corect respinsă de instanţa de fond şi având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, critica formulată de recurent pe acest aspect, nu va fi primită de instanţa de control judiciar, iar soluţia dată de instanţa de fond pe excepţia de inadmisibilitate va fi menţinută.
Pentru toate aceste motive, constatând că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, pe fondul excepţiei de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi rejudecând excepţia invocată, va respinge ca nefondată excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei nr. 256 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca nefondată excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 invocată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5565/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5571/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
