ICCJ. Decizia nr. 5583/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5583/2013
Dosar nr. 10657/2/2011
Şedinţa publică de la 5 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul P.G.G. a chemat în judecată pe pârâţii Baroul Bacău, Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Deciziei nr. 39 din 16 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău şi menţinută prin decizia UNBR din 16 iunie 2011, înscrierea direct pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei ori înscrierea direct pe tabloul avocaţilor incompatibili, întrucât în prezent este asistent judiciar în cadrul Tribunalului Bacău.
A solicitat obligarea pârâţilor să îi permită depunerea jurământului de avocat, precum şi plata daunelor morale de 100.000 euro şi 100.000 euro pentru discriminare.
De asemenea, a solicitat ca prin dispozitiv să fie obligate conducerile celor două pârâte, la un termen de executare de 30 de zile, iar în cazul nerespectării acestuia, să fie aplicată amenda legală, precum şi daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi întârziere, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1031 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost anulată ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantul P.G.G., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bacău - Consiliul Baroului, Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului Baroul Bacău cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rezoluţie i s-a pus în vedere reclamantului să timbreze cererea de chemare în judecată cu suma de 47 RON taxă de timbru şi 5,60 RON timbru judiciar.
Pentru termenul din 15 februarie 2012 reclamantul a fost citat cu menţiunea achitării taxei datorate, iar reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor impuse de instanţa de fond, motiv pentru care instanţa a aplicat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând cererea introductivă.
3. Recursul declarat de P.G.G.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că la data de 13 februarie 2012 a trimis instanţei de fond o cerere pentru acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, arătând că în perioada menţionată vremea era nefavorabilă, cu furtuni de zăpadă, viscol şi ger, iar instanţa nu s-a pronunţat în nici un fel pe cererea formulată.
A arătat că solicitarea de acordare a unui termen de judecată privea şi plata taxelor judiciare, iar prin hotărârea pronunţată instanţa de fond au fost încălcate principiile ce guvernează procesul civil, al contradictorialităţii, al dreptului la apărare, al egalităţii armelor, fiindu-i încălcat dreptul de a fi prezent la propriul proces, arătând că instanţa a acţionat de o manieră inversă, blocând accesul liber la justiţie.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de control judiciar nu poate primi criticile formulate de recurent în legătură cu încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, având în vedere faptul că, mai înainte de a solicita respectarea dreptului la un proces echitabil, orice persoană ce se adresează justiţiei are îndatorirea, conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, are obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Înalta Curte a constatat nefondată excepţia de necompetenţă invocată în cauză, întrucât în cauza dedusă judecăţii obiectul cauzei îl reprezintă atacarea unei hotărâri emise de UNBR, act ce putea fi contestat pe calea acţiunii în justiţie şi nu hotărârea emisă de Baroul Bacău, care este supusă contestaţiei la autoritatea centrală responsabilă de reglementarea activităţii avocaţilor.
Înalta Curte a constatat că acţiunea ce face obiectul acţiunii introductive este supusă taxelor judiciare de timbru, iar instanţa, mai înainte de a analiza cererea, cu care a fost sesizată, este datoare să analizeze corecta sesizare, atât în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, cât şi în privinţa achitării taxelor judiciare, iar în situaţia în care constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru sesizarea instanţei, aceasta să dispună în consecinţă.
Constatând că recurentul-reclamant a nesocotit dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în conformitate cu care taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat şi văzând că recurentul-reclamant nu a achitat taxele judiciare datorate pentru soluţionarea acţiunii introductive, taxe ce trebuie a fi achitate mai înainte ca instanţa să analizeze vreo cerere ori mai înainte de a lua vreo măsură în dosarul dedus judecăţii, Înalta Curte nu poate primi apărările formulate în recurs şi nici nu poate considera ca fiind achitată taxa judiciară pentru fondul cererii, taxe depuse la dosarul de recurs, având în vedere că aceste taxe au fost achitate după pronunţarea hotărârii atacate şi fără a se invoca motive care ar justifica imposibilitatea de achitare a acestor taxe la acel moment.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. prevăd posibilitatea acordării de către instanţă a unui termen pentru lipsă de apărare şi nu o obligativitate în acest sens, însă pentru ca instanţa să poată aprecia asupra temeiniciei cererii de amânare formulate pentru lipsă de apărare, trebuie ca instanţa să fie legal sesizată, respectiv trebuie ca cererea de chemare în judecată să fie legal timbrată.
Analizând actele şi înscrisurile dosarului, Înalta Curte a constatat că instanţa de primă jurisdicţie a procedat corect şi a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare a sentinţei atacate, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de P.G.G. împotriva Sentinţei nr. 1031 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON către intimata Uniunea Naţională a Barourilor din România, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5582/2013. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 5585/2013. Contencios → |
|---|
